Skip to content

Aitareya-upaniṣad I

  1. La început aceasta lume a fost singur ātman. Nu era nimic altceva care să clipească. El s-a gândit: “Am să creez lumile”.
  2. El a creat aceste lumi: oceanul celest (ambhas), razele de lumina (marīci), lumea muritorilor (mara), apele subterane (āp). Acolo este ambhas, deasupra cerului, cerul este reazimul; marīci sunt spațiul intermediar; mara este pământul; cele de dedesubt sunt apele (āp).
  3. El s-a gândit: ”Acestea sunt lumile, am să creez paznicii lumilor”. Scoțând din ape pe Puruṣa (omul cosmic), I-a dat o formă.
  4. El l-a clocit. O dată clocit, gura s-a crăpat ca un ou; din gură a ieșit cuvântul, din cuvânt Agni (focul). Nările s-au crăpat; din nări a ieșit suflul (prāṇa), din suflu Vāyu (vântul). Ochii s-au crăpat; din ochi a ieșit vederea, din vedere āditya (soarele). Urechile s-au crăpat; din urechi a ieșit auzul, din auz Diś (punctele cardinale). Pielea s-a crăpat; din piele a ieșit manas (spiritul), din manas Candramas (luna). Ombilicul s-a crăpat; din ombilic a ieșit apāna (suflul inhalat), din apāna Mr̥tyu (moartea). Penisul s-a crăpat; din penis a ieșit sperma, din spermă apele.