Skip to content

Aitareya-upaniṣad IV

  1. La început în om acesta (ātman) este embrion, care nu-i decât spermă. Aceasta nu e decât puterea provenită din toate mădularele. El (omul) poartă în sine ātman-ul. Când el varsă sperma în femeie, atunci el face ca aceasta să se nască. Asta-i prima lui naștere.
  2. Aceasta (sperma) devine în femeie (propriul ei) ātman, ca și cum ar fi un mădular al său. De aceea, nu-i face nici un rău. Ea hrănește acest ātman, care a ajuns în ea.
  3. Ea, în măsura în care poartă de grijă, trebuie îngrijită. Femeia poartă ātman-ul ca embrion. El (bărbatul), chiar de la început, înainte de naștere îngrijește copilul. Faptul că el îngrijește copilul înainte de naștere, înseamnă că se îngrijește pe sine (ātman-ul propriu), pentru continuarea acestor lumi, căci astfel se continuă aceste lumi. Asta-I a doua lui naștere.
  4. În legătură cu aceasta, un r̥ṣi spune: ”În embrion fiind, am cunoscut toate generațiile acestor zei. M-au ținut o sută de fortărețe de fier, dar am zburat de zor ca un vultur.” Astfel a vorbit Vāmadeva atunci când se afla în embrion.
  5. El știind astfel, luându-și drumul în sus, după această despărțire de trup, și împlinindu-și toate dorințele în acea lume cerească, a devenit nemuritor, a devenit nemuritor.