Skip to content

Avadhūta-gītā IV

  1. – Nu există invocare ori îndepărtare – atunci cum ar putea exista flori și frunze? Cum ar putea exista meditații și incantații? Cum ar putea exista venerare a lui Śiva, care este identic și totodată diferit?
  2. Eu sunt Cel care-i libertatea însăși, aidoma văzduhului, și care: nu este liber doar de încătușare ori eliberare; nu este liber doar de puritate ori impuritate, nu este liber doar de unire ori separare.
  3. Astfel de noțiuni precum: „Toată această realitate este cu adevărat produsă”; „Toată această irealitate este produsă” – nu există pentru mine, eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  4. Brahman nu-mi apare ca fiind nici cu impurități și nici fără impurități, nici divizat și nici nedivizat, și nici ca fiind împărțit în interior – eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  5. Ignoranța și cunoașterea nu apar pentru mine; cunoașterea propriei naturi nu apare pentru mine; atunci cum aș putea vorbi despre ignoranță ori despre cunoaștere? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  6. Brahman nu-mi apare ca fiind atașat virtuții ori atașat viciului, nici ca fiind atașat legăturilor ori atașat eliberării, și nici ca fiind unit ori separat – eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  7. Nu am câtuși de puțin stare superioară, inferioară sau de mijloc, și nici dușman sau prieten – atunci cum aș putea vorbi despre bine sau rău? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  8. Nu sunt nici adorator și nici de natura adoratului; nu am învățătură și nici practică (ritual) – atunci cum aș putea vorbi despre natura Conștiinței? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  9. Nu există deloc cel care pătrunde ori cel care este pătruns; nu există nici receptacol și nici absența receptacolului – atunci cum aș putea vorbi despre vid și nevid? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  10. Nu există cel ce înțelege și nici ceva de înțeles; nu am cauză și nici nu sunt efect – atunci cum aș putea spune că pot fi gândit sau negândit? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  11. Nu există nici cel ce împarte și nici cel împărțit; nu sunt cunoscător și nici n-am ce să cunosc. Tată! Cum aș putea vorbi despre plecare ori despre venire? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  12. Nu am trup dar nici nu-s fără de trup; nu am intelect, nici minte sau simțuri – atunci cum aș putea vorbi despre atașare ori despre detașare? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  13. Brahman nu este împărțit și nici transcendent, în ciuda tuturor descrierilor intuitive. Brahman nu este ascuns, în ciuda tuturor descrierilor intuitive – atunci, prietene! Cum aș putea vorbi despre asemănare ori despre diferență? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  14. Deși eu sunt stăpânul simțurilor, totuși nu stăpânesc simțurile; saṁyama și niyama nu sunt făcute pentru mine – atunci, prietene! Cum aș putea vorbi despre biruință ori despre înfrângere? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  15. Nu am formă dar nici fără de formă nu sunt; nu am început, mijloc ori sfârșit – atunci, prietene! Cum aș putea vorbi despre putere sau despre absența puterii? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  16. Tată! Pentru mine nu există nici moarte și nici absența morții, nici otravă și nici absența otrăvii – atunci cum aș putea vorbi despre puritate ori despre impuritate? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  17. Nu am câtuși de puțin somn ori veghe, āsana sau mudrā, zi sau noapte – atunci cum aș putea vorbi despre a patra stare a conștiinței sau despre absența celei de a patra stări? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  18. Cunoaște-mă ca fiind fără de întreg și fără de absența întregului; nu am nici iluzie și nici absența iluziei – atunci cum aș putea vorbi despre datoriile religioase din crepuscul ori despre alte ritualuri? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  19. Cunoaște-mă ca fiind înzestrat cu toate tipurile de samādhi! Cunoaște-mă ca fiind liber atât de țel cât și de absența țelului! Atunci cum aș putea vorbi despre unire ori despre separare? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  20. Nu sunt nici prost dar nici erudit, nu sunt nici tăcut dar nici flecar – atunci cum aș putea vorbi despre argument ori despre contraargument? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  21. Nu am tată, mamă, familie, castă, naștere, moarte etc. – atunci cum aș putea vorbi despre tandrețe ori despre confuzie? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  22. Eu nicicând nu mor și nici nu apar pe lume, nu am câtuși de puțin strălucire și nici lipsa strălucirii – atunci cum aș putea vorbi despre datoria religioasă din crepuscul ori despre alte ritualuri? Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  23. Cunoaște-mă cu credință ca fiind nelegat! Cunoaște-mă cu credință ca fiind neîmparțit! Cunoaște-mă cu credință ca fiind neprihănit! Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  24. Tată! Renunțând pe deplin la toate meditațiile, renunțând pe deplin la toate acțiunile, bune-rele, înțelepții sorb din ambrozia renunțării (tyāgāmr̥ta). Eu sunt lipsit de boli iar propria-mi formă a dispărut.
  25. Supremul avadhūta fiind pur și cufundat în samarasa vorbește despre Realitate (tattva). În această stare în care nu cunoaște nimic, cu siguranță că imnurile vedice nu mai au nici o însemnătate.

Aici se încheie al patrulea capitol din Avadhūta-gītā, compusă de Śrī Dattātreya atunci când i-a comunicat lui Svāmī Kārtika ”Învățătura despre cunoașterea de sine”, numită ”Investigarea propriei naturi”.