Skip to content

Avadhūta-upaniṣad

  1. Hari OM! Venind de la Sūrya, Sāṁkr̥ti s-a întors la eliberatul Dattātreya și l-a întrebat: – Domnule! Cine este avadhūta? Unde se află? Ce îi este caracteristic? Care îi este felul? Domnul Dattātreya, suprem milostiv, i-a răspuns acestuia:
  2. – Se spune că avadhūta este: starea nepieritoare (akṣaratva) de supremă beatitudine (vareṇyatva) și de eliberare (dhūta) din legăturile existenței, fiindu-i specifice „marile rostiri“ precum „Acela ești tu“ etc.
  3. Cu adevărat cel care a depășit āśrama și varṇa se află întotdeauna în Sine; yoginul care se află dincolo de āśrama și varṇa este numit avadhūta.
  4. Plăcerea (priya) lui reprezintă capul vacii, bucuria (moda) partea dreaptă, extrema bucurie (pramoda) partea stângă, iar ānanda are importanța urmei copitei de vacă.
  5. Brahman fiind asemănător părului vacii nu se află doar pe cap, doar la mijloc și doar la spate. Deoarece părul se află și în coadă, brahman trebuie considerat sub forma cozii – asemuind astfel cele patru stări, ei (yoginii) dobândesc condiția supremă.
  6. Starea de nemurire nu este obținută, nici prin karman, nici prin urmași și nici prin bogăție – ci doar prin renunțare.
  7. Avadhūta umblă cum vrea! Colindă, îmbrăcat ori dezbrăcat, după propria voință. El nu are dharma ori adharma și nici puritate ori impuritate. Avadhūta venerează sacrificiul calului (aśvamedha) doar în lăuntrul său, acest mare sacrificiu fiind Yoga supremă.
  8. Toate aceste acțiuni, libere și variate, nu trebuie condamnate; acesta este marele legământ (mahāvrata) – el (avadhūta) nefiind întinat asemenea nebunului.
  9. Așa cum Soarele mistuie toate lichidele sau focul toate ofrandele, tot așa yoginul consumă obiectele simțurilor fără a fi întinat de virtute ori viciu, rămânând pur.
  10. Când toate dorințele se adună în el, umplându-l, yoginul rămâne neclintit precum apa oceanului în care se adună râurile, dobândind pacea în altfel decât cel stăpânit de pasiuni.
  11. Aceasta este marea Realitate: nu există distrugere, nu există manifestare, nu există înlănțuire, nu există perfecționare, nu există dorința eliberării și, desigur, nu există eliberare.
  12. În lumea aceasta, ca și în cealaltă, numeroasele îndatoriri necesare reușitei religioase cât și dobândirii eliberării au fost îndeplinite acum pentru mine.
  13. Această realizare deplină a îndatoririlor precede eliberarea. Cei ce suferă sunt ignoranții care umblă după plăceri, moștenitori etc.
  14. Cum aș putea fi mânat de dorință câtă vreme eu sunt plin de suprema ānanda? Îi las pe cei ce-și doresc lumea viitoare să practice sacrificii.
  15. De ce aș dori să practic sacrificii câtă vreme eu formez natura tuturor lumilor? Îi las pe alții să recite scripturile vedice crezând că-i instruiesc pe ceilalți.
  16. Pe lumea aceasta cei care dețin puterea sunt cei care recită scripturile; eu fiind fără activitate, nu am nici un rang. Nu am dorințe precum: să dorm, să cerșesc, să mă îmbăiez, să mă purific etc.! – și nici nu caut să înfăptuiesc aceste lucruri.
  17. Îi las pe văzători să mediteze asupra inimii – ce poate fi bun sau rău pentru mine din imaginația (kalpana) altora? Focul sacrificial nu poate fi alimentat cu un mănunchi de iarbă guñja de altcineva decât de sacrificator – tot așa, nici eu nu urmez legile imanente (saṁsāra) chiar dacă sunt alimentate de altcineva.
  18. Cei care nu cunosc adevărul să asculte scripturile – eu, cunoscându-l, de ce le-aș asculta? Cei roși de îndoieli să mediteze – eu, neavând îndoieli, nu meditez.
  19. Înainte meditam din cauza confuziei; cum poate exista meditația în cazul absenței confuziei? Eu nu posed câtuși de puțin iluzia că trupul este ātman – niciodată nu confund.
  20. Un comportament precum „eu sunt om“ etc. poate fi lipsit de acea iluzie a identificării, deoarece corespunde unei îndelungate acumulări de vāsanā.
  21. Activitatea dispare atunci când karman început (prārabdha) este distrus, prin urmare yoginul poate deveni liniștit doar atunci când încetează toate activitățile și nicidecum prin mii de meditații.
  22. Dacă-ți dorești inconsecvența acțiunilor – atunci, meditează! Eu, văzând neobstrucționat acțiunea, de ce să meditez?
  23. Confuzia sau contemplarea (samādhi) aparțin minții, care este supusă schimbării – confuzia nu există pentru mine și din această cauză eu nu am samādhi.
  24. Oare există experiență diferită de mine însumi, cel a cărui natură este percepția eternă? Astfel, tot ceea ce trebuia făcut a fost făcut și ceea ce trebuia obținut a fost obținut.
  25. Pentru mine, care nu sunt subiect (agent) și nici obiect, comportamentul lumesc conform scripturilor sau de alt gen continuă așa cum a început.
  26. Sau, chiar dacă ceea ce era de îndeplinit a fost îndeplinit, eu voi merge pe calea scripturilor din dorința bunăstării lumii – ce rău mi-ar pricinui acest lucru?
  27. Yoginul să-și lase trupul să adore zeul, să se îmbăieze, să se purifice, să cerșească etc., să lase cuvântul să repete tāraka mantra sau să recite partea superioară a Vedelor (i.e. Upaniṣadele),
  28. Să lase gândirea (dhī) să mediteze asupra lui Viṣṇu, sau să lase gândirea să se dizolve în ānanda lui brahman – căci eu sunt martorul și de aceea nu acționez și nici nu sunt cauza vreunei acțiuni.
  29. Yoginul devine mulțumit prin starea care rezultă din îndeplinirea obligațiilor. Fiind mulțumit el meditează neîntrerupt astfel:
  30. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă îmi cunosc direct și dintotdeauna Sinele. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă ānanda lui brahman strălucește clar pentru mine.
  31. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă acum suferința lumii nu este văzută de mine. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă propria-mi ignoranță este distrusă.
  32. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă pentru mine nu există nici o datorie. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă tot ceea ce trebuia îndeplinit a fost obținut acum.
  33. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit fiindcă mulțumirea mea nu are egal în această lume. Eu sunt fericit! Eu sunt fericit, fericit! Fericit și din nou fericit!
  34. O, virtute! Virtute îndeplinită, realizată pe deplin. Prin dobândirea acestei virtuți, noi suntem ceea ce suntem.
  35. O, cunoaștere! O, cunoaștere! O, scriptură! O, scriptură! O, fericire! O, fericire! O, maestre! O, maestre!
  36. Cel care studiază această învățătură devine mulțumit obținând totul. Devine virtuos chiar dacă a băut vin. Devine virtuos chiar dacă a furat aur. Devine virtuos chiar dacă a omorât brāhmani. Devine virtuos chiar dacă a făcut ceea ce trebuia sau nu trebuia făcut. Cunoscând astfel, lasă-l să se poarte după cum dorește.

OM – acesta este Adevărul.

Aceasta este Avadhūta-upaniṣad.