Skip to content

Bâlciul

Pe șatre curge soare

Și lumea înneacă fața târgului…

Dogoare…

Se ‘ntind bazarele cu jucării cât ține piața,

Cumpărătorii vin, –

I-i mână viața…

 

Flașnete plâng și țipă papagali,

Maimuțe caută să ne-arate

Că ne sunt semeni,

(Dar nu pot să-și ascundă lungul cozii), –

 

Prin praf se văicăresc schilozii

Și roagă har dumnezeesc

Pentru mulțimea, care trece,

Și nu le-aruncă nici un gologan…

 

În cortul alb Sybila,

Ce vede tot și știe tot,

Ghicește viitorul, –

Cu ‘nțelepciunea ei,

A minunat poporul…

 

Bătrânii poartă nasuri de hârtie,

Copiii toți și-au cumpărat mustață, –

Își caută-o atitudine în viață, –

Și până ‘n cer e plâns și veselie.

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 46)