Skip to content

Bhagavad-gītā I

  1. Dritaraștra: Istorisește-mi, o Povestitorule, ce isprăvi făcut-au ai noștri și ai lui Pandu viteji, atunci când s’au adunat cu toții în țara Kuravilor, ca să se războiască între ei?
  2. Povestitorul: Când Duryodana a văzut așezată în linie de bătae oștirea Pandavilor, apropiatus’a el, craiul, de dascălul său și a grăit așa:
  3. „Privește, Maestre, puternica oștire a Pandavilor, pregătită de luptă de către înțeleptul tău ucenic, de fiul lui Drupada.
  4. Sunt printre ei viteji, arcași iscusiți, cari se pot măsura în luptă cu Bima și cu Argiuna, iar Yuyudana și Virata și Drupada au venit cu carele de războiu.
  5. Și Driștaketu și Sekitana și viteazul craiu din Kasi și Purujit și Kundibogia și Saivya, cel puternic ca un taur,
  6. Și curagiosul Yudamanyu și vânjosul Uttamanya și feciorul lui Subadra, și toți feciorii Draupadii așijderea cu carele lor de războiu.
  7. Ascultă acum, ca să știi, tu, cel mai bun dintre cei de două ori născuți, și numele căpeteniilor oastei noastre:
  8. Mai întâi tu însuți, apoi Bișma și Karna și Kripa biruitorul în lupte, și Asvataman și Vicarna și feciorul lui Somadata, cu carul lui până acum nebiruit în lupte,
  9. Și mulți alți viteji, gata să-și jertfiască viața pentru mine, cu arme felurite și toți cunoscători ai artei războiului.
  10. Oștirea noastră însă, condusă de Bișma, nu este destul de tare, iar a celorlalți, condusă de Bima, e tare.
  11. Strângeți-vă dar cu toții în jurul lui Bișma, fiecare după rânduiala felului de arme cu care luptă“.
  12. Atunci bătrânul căpitan al Kuravilor – Bișma – umplu de bucurie inima craiului, suflând în cornul său de scoici, care răsună ca mugetul unui leu.
  13. Alte cornuri de scoici, nenumărat de multe, și tâmpine și tobe și goarne răsunară deodată și se făcu o larmă fără seamăn.
  14. Tot atunci făcură să răsune cereștile lor cornuri și Krișna și Argiuna, cari stau într’un măreț car de războiu, tras de patru cai albi.
  15. Și Sburlitul (Krișna) suflă în cornul numit „adunător de neamuri“, iar Prădalnicul (Argiuna) în cel zis „dăruit de zei“, în vreme ce groaznicul Pântece de lup (Bima) suflă în marele corn, care spinteca văzduhul ca un bucium.
  16. Craiul Yudiștira, feciorul lui Kunti, suflă în „cel nebiruit“, Nakula și Sahadeva în „cel duios“ și „cel cu flori împodobit“.
  17. Iar craiul din Kasi, vânjosul arcaș, și Sikandin, în strajnice care de războiu, și Driștagiumna și Virata și nebiruita odraslă a lui Satyaka,
  18. Drupada și fiii Drupadii și fiul lui Subadra, Abimanyu, cel cu brațe puternice, toți din toate părțile suflară, fiecare în parte, în cornurile lor.
  19. Alarma sfâșiè inimile cetașilor lui Dritaraștra, când el făcu să vuiască cerul și pământul.
  20. Când Argiuna, care avea pe steag o maimuță, văzu pe părtașii lui Dritaraștra, așezați în linie de bătae și când săgețile începură să zboare încoaci și încolo, își încordă arcul și el, vlăstar al lui Pandu,
  21. Și rosti, o Stăpâne al pământului, aceste cuvinte către Krișna:
  22. Argiuna: „Oprește carul meu de războiu, o Neclintitule în mijloc între ambele oștiri,
  23. Ca să văd bine pe ceice s’au rânduit aci cu gând de războire și pe cel cu care mă voiu măsura în lupta ce va începe;
  24. Să văd pe ceice s’au adunat să se hărțuiască cu noi, pentru a face pe plac feciorului lui Dritaraștra (Duryodana)“.
  25. Povestitorul: După ce Pletosul (Argiuna) grăi astfel către Sburlitul (Krișna), o Barata, acesta opri frumosul car în mijloc, între cele două oștiri
  26. Și în fața lui Bișma, a lui Drona și a tuturor prinților, zise: „O, fiu al Pritei, privește colo pe Kuravii adunați în cete“.
  27. Atunci văzu fiul Pritei, părinți și bunici, și dascăli, unchi, frați, fii, nepoți și prieteni,
  28. Socri și rude în amândouă oștirile. Când văzu fiul Kuntii toate aceste rude ale sale, unele în fața altora ca dușmani, fu cuprins de adâncă jale și zise îndurerat:
  29. Argiuna: Când văd, o Krișna, pe rudele mele stând față în față, gata să se încaiere, mădulările mi se moaie, gura mi se usucă, tot trupul îmi tremură și părul mi se face măciucă,
  30. Arcul Gandiva îmi cade din mână și mă cuprind fiori. Nu mai mă pot ține pe picioare și capul îmi vâjâe.
  31. Văd și semne de rău cobitoare, o Părosule și nu-mi pare nici o ispravă să-mi ucid rudele în luptă.
  32. Nu râvnesc biruință, o Krișna, nici stăpânire și plăceri. La ce ne folosesc stăpânirea și bogăția și chiar viața, o Câșigătorule de vaci?
  33. Acei pentru cari râvnesc stăpânire și bogății și plăceri stau gata să se războiască cu mine și să-și piardă viața și avutul,
  34. Ei, cari îmi sunt dascăli, părinți, fii, și bunici, unchi, socri, nepoți, cumnați și rude.
  35. Pe aceștia nu-i pot ucide, o Madhusudana, chiar de ar fi să fiu eu ucis. Nui pot ucide nici chiar pentru stăpânirea peste câte trele lumile, necum pentru stăpânirea pământească.
  36. Dacă am ucide pe partizanii lui Dritaraștra, ce bucurie am putea simți, o Cercetătorule de oameni, cu toate că ei vin armați împotriva noastră?
  37. Nu trebue deci să ucidem pe oamenii lui Dritaraștra, cari sunt rudele noastre; căci ce mulțumire am putea avea, o Madava, dacă ne-am ucide rudele?
  38. Chiar dacă ei, orbiți de lăcomie, nu văd ce vină grămădim asupră-ne, distrugându-ne seminția și cu ce păcat ne încărcăm, făcând silă prietenilor,
  39. Cum să nu recunoaștem noi, că trebue să fugim de un asemenea păcat, când ne dăm seama cât de mare vină este a ne ucide neamurile?
  40. Dacă se nimicește o seminție, se nimicesc veșnicele datorii ale seminției de a aduce jertfe, și dacă se nimicesc acestea, tot neamul e amenințat de pieire.
  41. Unde stăpânește lipsa de pietate, acolo femeile se depravează, o Krișna, iar dacă femeile se depravează, se produce amestecarea castelor, o Urmaș al lui Vrișni.
  42. Amestecarea aceasta duce în iad și pe distrugătorul seminției și seminția însăș, căci strămoșii cad din ceruri, dacă încetează aducerea de jertfe.
  43. Prin aceste păcate ale distrugătorilor de familii și prin amestecarea castelor, ca urmare a lor se nimicesc veșnicele datorii ale neamurilor și ale semințiilor.
  44. Dacă datoriile semințiilor sunt date uitării de către oameni, atunci, o Cercetătorule de oameni, aceștia se prăbușesc în iad. Așa ne spune datina sfântă.
  45. Vai! Suntem gata să facem un mare păcat, căci vrem să ne ucidem rudele din cauza poftei de stăpânire și de plăceri.
  46. Pe legea mea! Mi-ar fi mai plăcut să mă ucidă oamenii lui Dritaraștra, fără ca să le fac ceva“.
  47. Povestitorul: Așa grăi Argiuna, la începutul luptei. După aceea se așeză jos în carul său, și frământat de gânduri, lăsă să-i cadă din mână săgeata și arcul.