Skip to content

Bhagavad-gītā I

  1. Dhr̥tarāṣṭra a spus: – Ce au făcut, Sañjaya, ai mei și fiii lui Pāṇḍu, adunați gata de luptă, în Câmpia Legii (dharma), în Kurukṣetra?
  2. Sañjaya a spus: După ce a văzut armata fiilor lui Pāṇḍu, desfășurată în linie de bătaie, regele Duryodhana apropiindu-se de învățătorul său (Droṇa) a rostit cuvintele:
  3. Privește, învățătorule, marea armată a fiilor lui Pāṇḍu, desfășurată în linie de bătaie de către priceputul tău discipol, fiul lui Drupada (Dhr̥ṣṭadyumna).
  4. Acolo sunt viteji, mari arcași de seama lui Arjuna și Bhīma, în bătălie: Yuyudhāna, Virāṭa și Drupada cu carul său mare,
  5. Dhr̥ṣṭaketu, Cekitana și puternicul rege din Kāśi, Purujit, Kuntī, Bhoja și regele Saibya cel puternic ca un taur printre oameni.
  6. Și Yudhāmanyu cel îndrăzneț și Uttamaujas cel puternic, fiul lui Subhadrā și fiii lui Draupadī, toți cu care mari.
  7. Cunoaște-i pe cei mai de seamă dintre ai noștri, tu primul între cei de două ori născuți (dvija); ca să-i știi, ți-i voi numi pe acești conducători ai oastei mele:
  8. Tu însuți și Bhīṣma și Karṇa și Kr̥pa, învingători în bătălii, Aśvatthāman și Vikarṇa, precum și fiul lui Somadatta,
  9. Și mulți alți eroi care au renunțat la viață pentru mine, cu felurite arme de atac, îndemânatici în luptă.
  10. Puțină este oastea noastră, aflată în seama lui Bhīṣma, multă este oastea lor, aflată în seama lui Bhīma.
  11. Oriunde ați fi, toate măriile voastre, fiecare din locul în care stă, doar pe Bhīṣma să-l păzească.
  12. Spre bucuria acestuia, cel mai bătrân din neamul Kuru, străbunul cel voinic, dând un răcnet puternic ca de leu, a suflat în scoică.
  13. Atunci, scoicile și tobele mari, tobele mici, trompetele mari răsunară deodată; vuetul a fost clocotitor.
  14. Atunci, în marele lor car tras de cai albi, Mādhava și Pāṇḍava suflară în scoicile lor divine.
  15. Hr̥ṣīkeśa a suflat în scoica Pāñcajanya, Dhanañjaya în Devadatta și Vr̥kodara cel crunt în fapte, în marea scoică Pauṇḍra.
  16. Regele Yudhiṣṭhira, fiul lui Kuntī a suflat în Anantavijaya, Nakula și Sahadeva în Sughoṣa și Maṇipuṣpaka.
  17. Marele arcaș din Kāśi și marele războinic Śikhandin, Dhr̥ṣṭadyumna și Virāṭa și neînvinsul Satyaki,
  18. Drupada, fiii lui Draupadī și regele Saubhadra cu brațul mare, din toate părțile, o rege, făceau să sune fiecare scoica sa.
  19. Sunetul tumultuos a sfâșiat inimile celor ai lui Dhr̥tarāṣṭra, făcând să răsune cerul și pământul.
  20. Atunci, văzându-i pe cei ai lui Dhr̥tarāṣṭra gata de luptă, Pāṇḍava, al cărui steag purta o maimuță ca semn, când să înceapă lupta, ridicându-și arcul,
  21. Îi spuse, o rege, aceste vorbe lui Hr̥ṣīkeśa: „Oprește-mi carul meu, o Acyuta, între cele două oști,
  22. Ca să-i văd aliniați și dornici de luptă pe cei cu care mi-e dat să mă lupt în această bătălie ce se stârnește.
  23. Pe cei strânși aici, îi văd dornici să se lupte, dornici să facă în luptă placul netrebnicului fiu al lui Dhr̥tarāṣṭra“.
  24. La aceste cuvinte ale lui Guḍākeśa, o Bhārata, Hr̥ṣīkeśa oprind între cele două armate carul neîntrecut,
  25. În fața lui Bhīṣma, Droṇa și a tuturor regilor, spuse: „O, fiu al lui Pr̥thā, privește-i adunați pe toți aceștia din neamul lui Kuru“.
  26. Fiul lui Pr̥thā zări atunci cum stăteau în ambele oști, părinți, străbuni, învățători (guru), unchi, frați, copii, nepoți și ortaci, socri și prieteni.
  27. Fiul lui Kuntī văzându-și toate rudele aliniate, în descumpănire, vorbi îndurerat:
  28. Arjuna a spus: Privindu-mi neamul, o Kr̥ṣṇa, adunat dornic de a se bate, mi se înmoaie picioarele, gura mi se usucă,
  29. Prin trup îmi trece un fior, mi se ridică părul, arcul Gāṇḍīva îmi scapă din mână și pielea îmi arde;
  30. Nu ma pot ține pe picioare, mintea mi se risipește, iar semnele, o Keśava, le văd potrivnice;
  31. Și nu văd la ce-ar fi bun să-mi ucid rudele în bătălie; nu doresc izbânda, o Kr̥ṣṇa, nici domnia și nici plăcerile.
  32. La ce ne este bună domnia, o Govinda, la ce ne sunt bune bucuriile sau chiar viața?
  33. Cei pentru care dorim domnia, bucuriile și plăcerile, iată-i, stând gata de luptă, renunțând la viață și la avuții;
  34. Învățători, părinți, fii, precum și bunici, unchi, socri, nepoți, cumnați și rubedenii,
  35. Pe aceștia nu vreau să-i omor, de-ar fi să mă omoare ei, o Madhusūdana, nici pentru domnia celor trei lumi; darmite pentru cea a pământului?
  36. Ce bucurie am avea, o Janārdana, ucigându-i pe cei ai lui Dhr̥tarāṣṭra? Păcatul ar cădea pe noi, ucigând acești nelegiuiți înarmați.
  37. De aceea, noi nu putem ucide pe cei ai lui Dhr̥tarāṣṭra, care ne sunt rude; ucigându-ne rudele, cum am putea fi fericiți, o Mādhava?
  38. Chiar dacă aceștia nu văd, cu mintea pradă pasiunii, păcatul de a-ți distruge familia și păcatul de a ataca prietenul,
  39. Cum să nu știm noi să ne oprim de la acest păcat, o Janārdana, noi care cunoaștem ce-i păcatul de a-ți distruge familia?
  40. Familia fiind distrusă, pier Legile eterne ale familiei; pierind Legea, fărădelegea pune stăpânire pe întreaga familie.
  41. Când stăpânește fărădelegea, o Kr̥ṣṇa, femeile se depravează; depravarea femeilor, o Vārṣṇeya, duce la amestecul castelor.
  42. Acest amestec aduce infernul, nu numai pentru cel ce-și ucide familia, dar chiar pentru familie: străbunii lipsiți de ritul turtelor (piṇḍa) și al apei cad în infern.
  43. Prin aceste păcate ale celor care își ucid familia, care produc amestecul castelor, sunt răsturnate legile eterne ale castei și ale familiei.
  44. Celor care strică legile familiei, o Janārdana, infernul le este lăcașul orânduit; așa am aflat.
  45. Vai, eram hotărâți să facem un mare păcat când ne pregăteam să ne ucidem familia de dragul plăcerilor și al domniei.
  46. Mi-ar fi mai bine dacă, fără să mă opun, și neînarmat, cei ai lui Dhr̥tarāṣṭra m-ar ucide cu arma în mână.
  47. Sañjaya a spus: Vorbind astfel, Arjuna, în plină bătălie, s-a așezat în car, lăsând să-i cadă arcul și săgețile, cu inima cuprinsă de mâhnire.