Skip to content

Bhagavad-gītā II

  1. Sañjaya a spus: Acestuia cuprins de milă, cu ochii tulburați și plini de lacrimi, descumpănit, Madhusūdana îi spuse aceste vorbe:
  2. Bhagavat a spus: De unde această disperare ce te cuprinde în clipa încercării, o Arjuna, demnă doar de unul ce nu-i nobil, care nu-ți deschide cerul și îți strică faima?
  3. Fii fără slăbiciune, fiu al lui Pr̥thā, aceasta nu ți se potrivește; gonind din inimă josnica slăbiciune, ridică-te, o tu care-ți distrugi dușmanii.
  4. Arjuna a spus: Cum voi trage cu săgeata, o Madhusūdana, în lupta cu Bhīṣma și Droṇa, cei demni de adorare, o tu care-ți învingi dușmanii?
  5. Mai bine să trăiesc cerșind în lume, decât să-i ucid pe marii mei învățători; ucigându-i pe învățători, chiar când râvnesc la bogăție, aș avea parte de hrană pătată cu sânge.
  6. Nu știu ce ar fi mai bine pentru noi, dacă am învinge sau dacă am fi învinși; iată-i stând în fața noastră pe cei ai lui Dhr̥tarāṣṭra pe care, ucigându-i, n-am mai dori să trăim.
  7. Cu ființa-mi zdrobită de slăbiciunea milei, te întreb, deoarece datoria îmi tulbură mintea; spune-mi deslușit ce este mai bine; sunt învățăcelul tău, la tine vin, învață-mă!
  8. Căci nu văd ce-ar putea alunga supărarea care îmi seacă puterile, chiar de-ar fi să obțin domnia nemarginită și îmbelșugată pe pământ sau stăpânirea supremă a cerului.
  9. Sañjaya a spus: Vorbind așa lui Hr̥ṣīkeśa, spunându-i lui Govinda „nu voi lupta“, Guḍākeśa, cel care-și distruge dușmanii, tăcu.
  10. Hr̥ṣīkeśa îi spuse surâzând aceste vorbe, o Bhārata, celui descumpănit între cele două oști. 
  11. Bhagavat a spus: Îi plângi pe cei ce nu trebuie să-i plângi și cuvântezi despre înțelepciune; cei învățați nu-i plâng nici pe cei vii, nici pe cei morți.
  12. N-a fost nici o vreme când eu să nu fi existat sau tu, sau prinții aceștia; la fel, noi nu vom înceta să existăm vreodată cu toții în viitor.
  13. Precum cel întrupat în acest trup trece prin copilarie, tinerețe și bătrânețe, tot așa trece după moarte și în alt trup. Cel tare nu este tulburat de aceasta.
  14. Contactele simțurilor cu materia, o fiu al lui Kuntī, sunt reci sau calde, plăcute sau dureroase, vin și se duc, sunt trecătoare; îndură-le, o Bhārata.
  15. Omul, pe care acestea nu-l clatină, o tu cel puternic ca un taur printre oameni, care este același la suferință și bucurie, numai acela poate căpăta nemurirea.
  16. Nu există existență pentru Neființă și nici non-existență pentru Ființă; hotarul lor este văzut de cel care cunoaște adevărul.
  17. Să știi că cel ce le-a desfășurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
  18. Despre trupurile celui întrupat care este veșnic, nepieritor, de necunoscut, se spune că au un sfârșit; de aceea luptă, o Bhārata!
  19. Cel care știe că acesta (cel întrupat) ucide, ca și cel care știe că acesta este ucis, amândoi nu știu; acesta nu ucide și nu este ucis.
  20. El nu se naște și nu moare niciodată; nefiind supus devenirii acum nu va mai deveni nici în viitor: cel nenăscut, etern, neîntrerupt, străvechi, nu este ucis când trupul este ucis.
  21. Cel care-l cunoaște pe cel nepieritor, etern, nenăscut, neschimbător, o fiu al lui Pr̥thā, cum poate crede acest om că face să omoare sau că omoară?
  22. Precum un om care lepădând veșmintele învechite, ia altele noi, așa și cel întrupat, lepădând trupurile învechite, se unește cu altele noi.
  23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l udă apa și nu-l usucă vântul.
  24. El nu poate fi tăiat, ars, udat și uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
  25. Despre acesta se spune că este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbător; de aceea, cunoscându-l așa, nu trebuie să te întristezi.
  26. Chiar dacă crezi că acesta se naște mereu și moare mereu, totuși, o tu, cel cu brațul mare, nu trebuie să te întristezi.
  27. Moartea este sigură pentru cel născut; nașterea este sigură pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neînlăturat, tu nu trebuie să te întristezi.
  28. La început, ființele sunt nemanifestate, la mijloc sunt manifestate și la sfârșit sunt din nou nemanifestate; de ce jeluiești atunci, o Bhārata?
  29. Careva îl privește ca pe ceva minunat, altul vorbeș-te ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, însă, deși auzind de el, niciunul nu-l cunoaște,
  30. Cel întrupat în toate trupurile este pururi de nevătămat, o Bhārata; de aceea nu trebuie să plângi vreo ființă.
  31. Privind la Legea ta proprie (svadharma) nu trebuie să tremuri; pentru un războinic nu există nimic mai bun decât lupta înscrisă în Lege.
  32. Fericiți sunt războinicii care, o fiu al lui Pr̥thā, au parte din întâmplare de o astfel de luptă, ca de o poartă a cerului deschisă.
  33. Dacă însă nu vei da această luptă înscrisă în Lege, atunci, trădându-ți Legea proprie și renumele, îți vei atrage păcatul.
  34. Ființele vor face să se povestească despre nefaima ta veșnică; pentru cel ce ține la numele lui, nefaima este mai rea decât moartea.
  35. Căpeteniile de oști vor crede că de frică te-ai oprit din luptă și vei ajunge în disprețul celor ce te-au prețuit.
  36. Și multe vorbe ce nu-s de spus le vor spune despre tine dușmanii, râzând de bărbăția ta; există ceva mai dureros?
  37. Ucis, vei dobândi cerul; trăind, vei avea parte de pământ. Deci ridică-te, o fiu al lui Kuntī, hotărât pentru luptă.
  38. Făcând egale fericirea cu suferința, câștigul cu pierderea, victoria cu înfrângerea, fii gata de luptă; așa nu-ți vei atrage păcatul.
  39. Această cunoaștere ți-a fost rostită după doctrina Sāṁkhya; ascult-o acum, după doctrina Yoga, cunoașterea prin stăpânirea căreia, o fiu al lui Pr̥thā, vei părasi lanțurile faptei (karman).
  40. Aici, nu există strădanie pierdută, nu se află dare înapoi; oricât de puțin din această lege, și te păzește de marea frică.
  41. Aici, o bucurie a neamului Kuru, cunoașterea este unică, hotărâtă; cu multe și nesfârșite ramuri este cunoașterea celor nehotărâți.
  42. Ce vorbe înflorite spun cei nepricepuți care rămân la învățătura Vedelor, o fiu al lui Pr̥thā, care spun „nu există altceva“ decât învățătura Vedelor,
  43. Cei dăruiți simțurilor, care năzuiesc la cer, vorbe care dau o nouă naștere ca fruct al faptului, pline de felurite rituri drept cale spre bucurie și putere.
  44. Cei înlănțuiți de bucurie și putere, cu gândirea stăpânită de aceste vorbe nu sunt pătrunși în meditație de o cunoaștere hotărâtă.
  45. Vedele se ocupă de cele trei Tendințe (guṇa); fii fără cele trei Tendințe, o Arjuna, fără dualitate, stând în adevărul veșnic, fără să agonisești bunuri lumești, cu Sinele (ātman) tău.
  46. Pe cât folosește un puț înconjurat din toate părțile de apă, pe atât folosesc unui brahman înțelept toate Vedele.
  47. Numai fapta să-ți fie conducătoare și niciodată fructele. Să nu ai drept temei fructul faptelor; nu te lega de nefăptuire.
  48. Stând în yoga, îndeplinește faptele, părăsind legătura față de ele, o Dhanañjaya, fiind același la reușită și la nereușită; acestei egalități de spirit i se spune yoga.
  49. Fapta este, pe dedeparte, mai prejos de yoga cunoașterii (buddhiyoga), o Dhanañjaya; caută-ți refugiul în cunoaștere; sunt demni de milă cei care au drept temei al faptelor fructul acestora.
  50. Cei care practică yoga cunoașterii se leapădă aici de bine și de rău; de aceea, stăruiește în yoga; yoga este îndemânare în fapte.
  51. Înțelepții care practică yoga cunoațterii, lepădându-se de fructul născut din faptă, eliberați de lanțul renașterilor, merg spre tărâmul fără durere.
  52. Când cunoașterea ta va trece peste hățișul confuziei, atunci vei ajunge la nepăsarea față de ce ți-e dat să auzi sau față de ce ai auzit.
  53. Când mintea (buddhi), buimacită de revelație (śruti), îți va sta neclintită și hotărâtă în meditație, atunci vei obține yoga.
  54. Arjuna a spus: Ce se spune despre cel care este neclintit în înțelepciune, care se află în meditație (samādhi), o Keśava? Cum vorbește, cum se așază și cum merge cel cu mintea neclintită?
  55. Bhagavat a spus: Când se leapadă de toate dorințele care-i vin în minte (manas), o fiu al lui Pr̥thā, când se mulțumește în el însuși și cu el însuși, atunci se spune că este neclintit în înțelepciune.
  56. Despre cel cu mintea (manas) netulburată de durere și fericire, părăsit de dorințe, lipsit de patimă, frică și mânie, se spune că este un ascet (muni) cu mintea neclintită.
  57. Cel care este desprins oriunde, care fie că dobândește binele sau răul, nu se bucură și nu se supără, acela are înțelepciunea (prajñā) neclintită.
  58. Cel care își retrage mereu simțurile de la obiectele lor, precum broasca țestoasă mădularele în carapacea ei, acela are înțelepciunea neclintită.
  59. Obiectele dispar pentru cel întrupat, care nu se hrănește cu ele, dar gustul rămâne; chiar gustul dispare văzându-l pe Cel Suprem.
  60. Chiar ți la omul înțelept care se stăpânește, o fiu al lui Kuntī, simțurile frământate târăsc mintea cu forța.
  61. Stăpânind toate simțurile, stai concentrat, avându-mă pe mine drept ultim scop; cel care-și are simțurile în stăpânire, acela are înțelepciune neclintită.
  62. În omul ce-și îndreaptă mereu gândul spre obiectele simțurilor, se naște legătura cu ele; din legătură se naște dorința, iar din dorință apare mânia;
  63. Din mânie ia ființă tulburarea minții, din tulburarea minții – pierderea ținerii de minte, din pierderea ținerii de minte – distrugerea minții, iar prin distrugerea minții se distruge și el.
  64. Cel care trece printre lucruri cu simțurile dezbărate de patimă și ură, aflate în stăpânirea Sinelui (ātman), stăpân pe el, acela ajunge la limpezirea minții.
  65. Din limpezirea minții se naște încetarea tuturor durerilor sale; în mintea limpezită, cunoașterea (buddhi) se întărește repede.
  66. Nu există cunoaștere pentru cel fără yoga; pentru cel fără yoga nu există contemplație, pentru cel fără contemplație nu există pace; de unde să vină fericirea pentru cel fără pace?
  67. Minții copleșite de rătăcirea simțurilor, înțelepciunea îi este luată precum corabia de vânt, pe ape.
  68. De aceea, o tu cel cu brațul mare, celui ale cărui simțuri sunt mereu retrase de la obiectele lor, înțelepciunea îi este neclintită.
  69. Când este noapte pentru toate ființele, cel care se stăpânește veghează; când este veghe pentru ființe, pentru înțeleptul care vede Sinele e noapte.
  70. Acela dobândește pacea, în care se pierd toate dorințele precum se pierd apele în oceanul care umplându-se stă neclintit în țărmurile sale, și nu acela care dorește dorințele.
  71. Omul care izgonind dorințele trăiește fără dorinți, fără să gândească „al meu“ și „eu“, acela ajunge la pace.
  72. Aceasta este, o fiu al lui Pr̥thā, starea în Brahman (brahmi-sthiti) pe care dobândind-o nu te mai tulburi; omul dobândind-o, fie și în ceasul morții, ajunge la stingerea în Brahman (brahmanirvāṇa).