Skip to content

Bhagavad-gītā III

  1. Argiuna: „Dacă, după părerea ta, o Cercetătorule de oameni, cunoștința prețuește mai mult decât fapta, pentru ce atunci mă îndemni la o faptă așa de crudă?
  2. Cuvintele tale cu două înțelesuri îmi uluesc mintea. Spune-mi hotărât, care din două e drumul ce duce la mântuire?“
  3. Cel Prea înalt: „Cum ți-am spus deja, o Neprihănitule, sunt în lumea aceasta două căi ce duc la desăvârșire: calea cunoștinței, recomandată de sanchya și calea faptelor, recomandată de yoga.
  4. Cine nu se apucă de nimic nu poate ajunge la odihna de veci. Cine nu face nimic nu poate atinge desăvârșirea.
  5. Nimeni nu poate exista nici măcar o clipă, fără să facă ceva, pentrucă fiecare este silit, chiar contra voinței de însușirile firii sale, să facă ceva.
  6. Cine împiedică organele simt,urilor să-și îndepliniască funcțiunile și stă în nelucrare, iar cu inima e lipit de lucrurile ce cad sub simțuri, acela e nebun și se află pe o cale greșită.
  7. Cine însăține în frâu simțurile, prin puterea rațiunii, iar prin organele pipăitului face ceva, fără ca totuș să fie robit de ceeace face, acela e cu totul altfel.
  8. Îndeplinește ceeace trebue, căci fapta prețuește mai mult decât nelucrarea. Însăși viața trupului n’ar fi cu putință, dacă n’ai face ceva.
  9. Chiar dacă nu ținem seamă de faptele ce impune datoria de a aduce jertfe, lumea tot rămâne legată de fapte. De aceea, fiu al Kuntii, fă fapte, dar nu-ți lipi inima de ele.
  10. Când Ziditorul a toate a făcut pe oameni și le-a poruncit să aducă jertfe, le-a zis: „Datorită jertfelor vă veți îmmulți. Ele vă vor aduce împlinirea dorințelor.
  11. Prin jertfe veniți voi în ajutorul zeilor și zeii într’al vostru. Ajutându-vă unii pe alții, dobândiți cea mai mare fericire.
  12. Dacă veniți în ajutorul zeilor prin jertfe, zeii vă vor împlinì dorințele. Cine se împărtășește de cele dăruite de ei, fără ca să le dea în schimb ceva, e un hoț.
  13. Oamenii buni mănâncă numai ce rămâne dela jertfă și se curăță prin aceasta de orice păcat. Cei răi, cari gătesc mâncări numai pentru ei, vor pieri.
  14. Ființele trăesc cu hrană, hrana se face din ploae, ploaia se datorește jertfei, jertfa ia naștere din faptă.
  15. Fapta izvorăște din cuvântul Vedelor, cuvântul Vedelor din Cel veșnic; prin urmare, atoate cuprinzătorul cuvânt al Vedelor își are temelia în jertfă.
  16. Așa se învârtește roata împrejur și cine n’o pune în mișcare aci jos, duce o viață ticăloasă, e jucăria simțurilor și în zadar trăește,
  17. Pe când omul care se bucură în sine, care simte mulțumire de sine și care se îndestulează cu sine, nu mai are nimic de făcut.
  18. Un asemenea om n’are în vedere nici un scop în ceeace face, nici un scop în ceeace nu face și nu caută în nici o ființă un punct de reazim pentru scopurile sale.
  19. Fă dar întotdeauna ceeace trebue să faci, dar desinteresat. Cine își împlinește datoria desinteresat, ajunge cea mai înaltă treaptă de desăvârșire.
  20. Numai prin fapte au ajuns craiul Gianaka și alții la desăvârșire. Lucrează și tu, ca să fii un îndemn pentru alții la împlinirea datoriei,
  21. Căci ce face omul cel mai sus pus, aceea fac și ceilalți oameni și de ce se conduce el, de aceea se conduce și mulțimea.
  22. Nu există nimic în cele trei lumi, o fiu al Pritii, ce eu (ca Dumnezeu) aș fi îndatorat să fac, nici nu este ceva de dobândit, pe care eu să nul fi dobândit și cu toate acestea eu lucrez necontenit,
  23. Căci, de s’ar întâmpla vreodată ca eu să nu lucrez neobosit, oamenii ar urma pilda mea, o fiu al Pritii.
  24. Toate lumile ar cădea în nelucrare, dacă nu mi-aș împlini lucrul meu și m’aș face pricină de turburare și de pieire a făpturilor.
  25. Precum cei neștiutori lucrează în vederea unui interes, tot astfel cel știutor cată să lucreze desinteresat, ca să îndemne și pe alții la aceasta, o Bharata.
  26. Cel știutor nu trebue să turbure în cugetul lor pe cei neștiutori, cari lucrează pentru interes, ci să-i îndemne să facă orice cu voie bună, lucrând el desinteresat.
  27. Orice se săvârșește, se îndeplinește prin jocul forțelor naturii, dar omul, amăgit de conștiința de sine, zice: Eu le-am făcut.
  28. Cine cunoaște însă adevărul, o Voinice, face deosebire între natură și puterea ce stă la temelia mișcărilor și cine cunoaște puterile care lucrează în puteri și forme, nu se ține legat de lucruri.
  29. Amăgiți de schimbările materiei, oamenii sunt orbiți de ele, se lenevesc și nu le cunosc firea. Cel știutor nu se amăgește de acestea.
  30. Închină-mi mie toate faptele tale, avându-ți gândul îndreptat spre Spiritul cel prea înalt, și atunci fără nădejde și fără interes, vei lupta neînfricoșat.
  31. Cine urmează cu credință și fără șovăire această învățătură a mea, poate ajunge la mântuire chiar și prin fapte.
  32. Cine este în îndoială și nu urmează această învățătură a mea, este un rătăcit și nebun și merge la pieire totală.
  33. Înțeleptul lucrează potrivit firii sale. Toate ființele urmează deasemeni firii lor. La ce ar sluji să le împiedici?
  34. Fiecare organ al simțurilor ori iubește ori urăște lucrul ce are în față. Nu te pleca nici înaintea iubirii nici a urii, căci amândouă sunt vrăjmașii cei mai vicleni ai omului.
  35. Este mai bine să-ți îndeplinești, chiar și mai rău datoria ta decât mai bine pe a altuia. Da, este mai bine să pieri îndeplinindu-ți datoria, decât să trăești și să n’o îndeplinești.
  36. Argiuna: Dar ce îndeamnă pe om, chiar contra voei sale, și parcă-l împinge cu deasila să facă rău, urmaș al lui Vrișni?
  37. Cel Prea înalt: Pofta și mânia, care izvorăsc din patimă. Învață să cunoști pe acești mistuitori și pustiitori dușmani.
  38. Cum este focul înfășurat de fum, cum e oglinda acoperită de praf, cum e fătul închis de pântecele mamei, așa este lumea învăluită de rău.
  39. Chiar știința înțeleptului este întunecată de acest vrăjmas, neadormit, care ia chipul poftei și e foc mistuitor, o fiu al Kuntii.
  40. Organele simțurilor, mintea și inima sunt culcușul lui. De aci pornește de întunecă știința și umbrește sufletul.
  41. De aceea, înainte de toate, stăpânește-ți organele și alungă dela tine răul, care otrăvește cunoștința și viața.
  42. Simțurile sunt bune, mai bune decât simțurile este însă inima, mai bună decât inima este mintea și mai bun decât mintea este sufletul.
  43. Ține minte dar, că sufletul e mai bun decât inima, întărește-l prin Sufletul suprem și combate, o Voinice, acel dușman, care se ascunde în poftă și e greu de prins.