Skip to content

Bhagavad-gītā III

  1. Arjuna a spus: Dacă, o Janārdana, socotești cunoașterea mai bună decât fapta (karman), atunci de ce mă silești la această faptă îngrozitoare, o Keśava?
  2. Cu vorbe amestecate îmi tulburi mintea; spune-mi doar una singură, prin care, hotărându-mă, aș alege ce e mai bine.
  3. Bhagavat a spus: După cum ți-am spus și înainte, o tu cel fără de pată, în această lume există două căi: cea a școlii Sā ˙ mkhya cu yoga cunoașterii și cea a școlii Yoga cu yoga faptei.
  4. Nu prin abținerea de la fapte ajunge omul la nefăptuire (naiṣkarmya) și nici prin renunțare la lume nu se capătă desăvârșirea spirituală (siddhi).
  5. Nimeni, niciodată, nu stă măcar o clipă fără să săvârșească fapte, căci săvârșește fapte fără să vrea, prin Tendințele (guṇa) născute din Natura (prakr̥ti).
  6. Cel care stăpânindu-și organele de acțiune stă nemișcat, dar își readuce în minte obiectele simțurilor cu ființă tulburată, aceluia i se spune prefăcut.
  7. Cel care stăpânindu-și simțurile cu mintea, o Arjuna, trece la yoga faptei (karmayoga) prin organele de acțiune, desprins, acesta se deosebește de ceilalți.
  8. Săvârșește faptele prescrise! Fapta este mai bună decât nefăptuirea; n-ai reuși să-ți păstrezi nici trupul lipsindu-te de faptă.
  9. În afara celor săvârșite pentru sacrificiu, restul faptelor înlănțuiesc lumea; în acest scop, îndeplinește fapta, o fiu al lui Kuntī, eliberat de legături față de ea.
  10. În vremea Începutului, Prajāpati creând ființele odată cu sacrificiile, a spus: „Înmulțiți-vă prin acesta; acesta să vă fie vaca ce îndeplinește dorințele (Kāmadhuk)“.
  11. Prin el să-i țineți în viață pe zei, iar zeii să vă țină în viață pe voi; susținându-vă unii pe alții, veți dobândi binele suprem.
  12. Zeii, ținuți în viață prin sacrificiu, vă vor da bucuriile dorite; cel ce are parte de cele date de aceștia, fără să dea în schimb ceva, acela este un hoț.
  13. Cei buni, care se hrănesc din rămășițele sacrificiului, se eliberează de toate păcatele; au parte de impuritate rituală și sunt păcătoși cei care gătesc numai pentru ei.
  14. Din hrană se nasc ființele; din ploaie-hrana; din sacrificiu se naște ploaia; sacrificiul ia ființă din rit.
  15. Să știi că ritul ia ființă din Brahman; Brahman ia ființă din cel Indestructibil (akṣara); de aceea, Brahman cel Atotpătrunzător este fixat de-a pururi în sacrificiu.
  16. Așa a fost pusă în mișcare roata (cakra); cel care nu o face să se învârtească mai departe aici pe pământ, acela trăiește zadarnic, nemernic dedat simțurilor.
  17. Însă omul care se bucură numai de Sine, care gasește mulțumire numai în Sine, care își găsește liniștea în Sine, acela nu mai are nimic de făcut.
  18. Acela nu-și află un sprijin în ce este făcut sau nu este făcut aici pe pământ; și din toate ființele, nu depinde de niciuna, pentru nimic.
  19. Săvârșește deci fapta ce trebuie făcută, mereu desprins de ea, căci omul care făptuiește desprins ajunge la culme.
  20. Căci prin fapte au obținut Janaka și ceilalți desăvârșirea; tu trebuie să făptuiești privind numai la binele oamenilor.
  21. Cum se poartă cel din frunte așa se poartă și ceilalți oameni; canoanele pe care și le face el sunt urmate și de lume.
  22. Pentru mine, o fiu al lui Pr̥thā, nu mai există nimic de înfăptuit în cele trei lumi, nimic nedobândit care să trebuiască a fi dobândit, și totuși mă aflu în acțiune.
  23. Dacă eu nu m-aș afla tot timpul neobosit în acțiune, toți oamenii, o fiu al lui Pr̥thā, mi-ar urma calea.
  24. Aceste lumi ar pieri dacă eu nu mi-aș îndeplini fapta; aș fi cel care face haos, aș duce la pieire ființele.
  25. Precum cei neștiutori făptuiesc legați de fapte, o Bhārata, tot așa cel înțelept dorind binele oamenilor făptuiește desprins de ele.
  26. Cel înțelept să nu tulbure mintea celor neștiutori legați de faptă; să se dedea tuturor faptelor, fiind concentrat când le îndeplinește.
  27. Toate faptele se îndeplinesc de către Tendințele (guṇa) Naturii (prakr̥ti); cel cu Sinele tulburat de Eu gândește: „făptuitorul sunt eu“.
  28. Însă, o tu cel cu brațul mare, cel care cunoaște adevărul asupra deosebirii Sinelui de Tendințe (guṇa) și fapte, gândind „Tendințele acționează asupra Tendințelor“ acela nu este legat de fapte.
  29. Cei tulburați de Tendințele (guṇa) Naturii (prakr̥ti) se leagă de acțiunea Tendințelor; pe acești nefericiți care nu cunosc totul, cel atotcunoscător să nu-i smintească.
  30. Încredințându-mi mie toate faptele, cu mintea la Sinele Suprem (adhyātman), fiind fără dorințe și lipsit de gândul „al meu“, luptă, scăpat de zbuciumul îndoielii.
  31. Oamenii care urmează această învățătură eternă a mea, cu credință și fără să cârtească, aceia se eliberează de fapte;
  32. Însă aceia care cârtind împotriva-mi, nu-mi urmează învățătura, să știi că sunt greșiți în tot ce știu, fără minte, pieriți.
  33. Chiar și înțeleptul se poartă după cum îi este firea lui; ființele își urmează firea; ce o va ține în loc?
  34. În obiectul oricărui simț se află patima și ura; să nu intre sub stăpânirea lor; acestea două sunt dușmanii lui.
  35. Legea proprie (svadharma), chiar cu lipsuri, este mai bună decât Legea altuia, chiar cu grijă respectată; este mai bine să pieri în Legea ta proprie; Legea altuia este periculoasă.
  36. Arjuna a spus: De cine-i stăpânit omul când săvârșește păcatul, deși nu-l dorește, o Vārṣṇeya, de parcă-i tras cu forța?
  37. Bhagavat a spus: Aceasta este fie dorința, aceasta este fie ura, născută fiecare din Tendința rajas, marele devorator, marele rău; să știi că aceasta este dușmanul aici pe pământ.
  38. Precum focul este învăluit în fum, oglinda – de pete, embrionul – de învelișurile sale, tot așa și această cunoaștere este învăluită de această Tendință.
  39. Ascunsă este cunoașterea celui înțelept de către acest veșnic dușman, care sub forma dorinței, o fiu al lui Kuntī, este un foc greu de stins.
  40. Locașul său sunt simțurile, simțul intern și mintea; prin acestea el tulbură pe cel întrupat, ascunzând Cunoașterea.
  41. De aceea tu, cel puternic ca un taur printre oameni, o Bhārata, stăpânindu-ți dintru început simțurile, ucide-l pe cel rău, pe cel care distruge Cunoașterea (jñāna) și înțelegerea (vijñāna).
  42. Simțurile sunt socotite deasupra obiectelor lor; deasupra simțurilor este simțul intern; deasupra simțului intern este mintea; deasupra minții este acesta Sinele.
  43. Cugetând la cel care este deasupra minții, sprijinindu-te pe Sinele tău, ucide, o tu cel cu brațul mare, dușmanul de care cu greu te apropii, a cărui formă este dorința.