Skip to content

Bhagavad-gītā IV

  1. Cel Prea înalt: Această veșnică învățătură, numită yoga, am împărtășit-o eu lui Vivasvant. Acesta a împărtășit-o lui Manu, iar Manu lui Ikșvaku.
  2. În felul acesta a trecut din generație în generație și a ajuns până la vechii înțelepți regești, iar după aceea s’a pierdut cu trecerea vremii, o Biruitorule.
  3. Astăzi îți împărtășesc ție această străveche învățătură a yogei, pentrucă tu ești închinătorul și prietenul meu. De aceea, îți încredințez această adâncă taină.
  4. Argiuna: Tu te-ai născut mai pe urmă, iar Vivasvant mai nainte, cum să înțeleg dar cuvântul tău, că tu ai propoveduit cel dintâi această învățătură?
  5. Cel Prea Înalt: De nenumărate ori, ne-am născut până acum și eu și tu. Eu cunosc nașterile mele, dar tu nu le cunoști pe ale tale, o Biruitorule.
  6. Deși din fire eu sunt nenăscut și veșnic și stăpân al tuturor făpturilor, totuș, pentrucă îmi stăpânesc firea după voință, mă nasc când vreau în lumea materiei.
  7. Fiecare dată, când legile sunt călcate în picioare și domnește nelegiuirea, eu mă nasc în chip omenesc.
  8. În fiecare perioadă a vieții lumii, eu mă nasc pentru ocrotirea celor buni și pieirea celor răi și pentru întărirea pietății.
  9. Dumnezeească este nașterea mea, dumnezeesc și lucrul meu. Cine cunoaște aceasta cu adevărat, acela nu se va naște iarăș după ce va muri, ci se va uni cu mine, o Argiuna.
  10. Mulți sunt, cari – desbărați de patimi, de frică, de ură, gândind la mine, cătând scăparea în mine curățiți prin practicarea cunoștinței – se contopesc în ființa mea.
  11. Și în măsura în care se întorc către mine, în aceeaș măsură îi iubesc și eu și așa sunt pretutindeni oameni cari umblă în căile mele.
  12. Răsplata faptelor o urmăresc oamenii și pentru aceasta se închină zeilor, căci iute se arată în lumea muritorilor răsplata ce urmează faptelor.
  13. Eu am făcut cele patru caste și le-am împărțit privilegiile și îndatoririle. Ține minte, eu, Cel neschimbat, sunt Făcătorul tuturor.
  14. Faptele pe mine nu mă prihănesc, pentrucă nu caut răsplată pentru ele. Cine mă cunoaște astfel, nu e încătușat de fapte.
  15. Înaintașii, cari au dorit mântuirea, așa au lucrat. Lucrează și tu cum au lucrat înaintașii.
  16. Ce este „a lucra“ și ce „a nu lucra“? Iată o întrebare la care nici înțelepții nu pot răspunde. Îți voiu lămurì dar acea lucrare, a cărei cunoaștere izbăvește de rău.
  17. Cată să înțelegi lucrarea și nelucrarea și ceeace se întâmplă din pricina nelucrării. Ființa lucrării e greu de înțeles.
  18. Cine vede în nelucrare lucrarea și în lucrare nelucrarea, acela este un înțelept între oameni, un resignat, unul care îndeplinește toate lucrările.
  19. Cine n’are nici o plăcere și nici o dorință în tot ce face și ale cărui fapte sunt trecute prin focul cunoașterii, acela este numit de cei cunoscători înțelept.
  20. Cine s’a desbrăcat de dorința de răsplată a faptelor și e totdeauna mulțumit și nu trage nădejde, acela, chiar dacă face ceva, e ca și cum n’ar face nimic.
  21. Desbrăcat de orice dorință, cu gândurile înfrânate, departe de tot ce leagă de viață, unul ca acesta face numai cu trupul ceeace face și, deșì lucrează, nu păcătuește.
  22. Acesta e mulțumit cu ceeace-i aduce întâmplarea, stă mai presus de contrazicerile vieții, nu e stăpânit de iubirea de sine, e nepăsător în fericire și în nefericire și, deșì lucrează, nu cade în vină.
  23. Pentru el, care n’are nici un interes, care e liber și cu gândul la adevărata cunoștință și care orice faptă o privește ca o jertfă, nu există faptă.
  24. Brahma este ofranda sa, Brahma jertfa sa, lui Brahma îi aduce olocaust și în Brahma se va contopì el, a cărui meditație este fapta lui Brahma.
  25. Unii dintre pioși cinstesc jertfa ca ceva adus zeilor, alții dimpotrivă aduc jertfă însăș jertfa, jertfind în focul lui Brahma (renunță la ea).
  26. Alții jertfesc auzul și celelalte simțuri în focul renunțării de sine, pe când iarăși alții jertfesc în focul simțurilor cele auzite și alte lucruri ce cad sub simțuri.
  27. Alții jertfesc toate funcțiunile simțurilor și ale suflului de viață în focul mistic al înfrânării de sine, care este aprins de cunoștință.
  28. Alții aduc jertfă avutul lor, sau jertfesc postind sau meditând sau studiind Vedele sau căutând cunoștința.
  29. Alții jertfesc expirația inspirației sau inspirația expirației, reducând expirația și inspirația cu gândul de a ajunge să fie cu totul stăpâni pe respirație.
  30. Alții practică cumpătarea și jertfesc viața vieții. Toți aceștia se exercitează în jertfire și prin jertfirea lor însăși se șterg și păcatele lor.
  31. Cine gustă cu acest gând resturile de jertfă, se cufundă în veșnicul Brahma. Celce nu jertfește, nu dobândește nici măcar lumea aceasta, cu atât mai puțin pe cealaltă, o tu cel mai bun dintre Kuravi.
  32. Sunt multe feluri de jertfe care se aduc lui Brahma celce este pretutindeni. Să știi, că toate pornesc din faptă. Dacă vei cunoaște aceasta, te vei mântuì.
  33. Mai bună decât jertfa materială este jertfa care constă din cunoaștere, o Biruitorule al vrăjmașilor. Toate jertfele la un loc și deodată le aduce, o fiu al Pritii, cine are cunoștință.
  34. Dobândești această știință, dacă te așezi la picioarele învățătorului, îi pui întrebări și-l slujești. Înțelepții, care cunosc adevărul, conduc la cunoașterea adevărului.
  35. Când vei cunoaște adevărul, nu vei mai fi chinuit de îndoieli, o fiu al lui Pandu, căci vei vedea toate fără deosebire în tine însuți și prin tine în mine.
  36. Chiar de ai fi omul cel mai încărcat de păcate, dacă cunoști adevărul, plutești peste marea rătăcirilor, fără teamă de primejdie.
  37. Precum focul material preface în cenușă lemnul aprins, o Argiuna, tot așa preface faptele în cenușă focul cunoștinței.
  38. Nu este pe pământ alt mijloc de curățire, care să fie asemenea cunoștinței și aceasta o află cu vremea în sine însuș celce se desăvârșește în meditație (yoga).
  39. Credinciosul ajunge la cunoștință, dacă o râvnește numai pe ea și dacă-și înfrânează simțurile. Când a dobândit știința, va trece în scurtă vreme la pacea de veci.
  40. Neștiutorul și necredinciosul, fiind stăpâniți de îndoială, vor pieri. Nici lumea aceasta nici pe cealaltă n’o dobândește și nici o bucurie n’are, cel chinuit de îndoială.
  41. Faptele nu sunt o piedecă pentru celce le jertfește meditației și sfărâmă îndoiala prin lumina cunoștinței și e stăpân pe sine însuș, o Prădalnicule.
  42. De aceea, o Bharata, taie, cu sabia cunoștinței, îndoiala ale cărei rădăcini sunt neștiința și care-ți turbură inima, deprinde-te cu meditația și aibi curaj.