Skip to content

Bhagavad-gītā IX

  1. Cel Prea Înalt: Ție, care mă asculți cu luare aminte, am să-ți descoper cea mai mare taină și anume o cunoștință însoțită de știință, pe care, dacă o ai, vei fi izbăvit de rău.
  2. Știința împărătească, taină împărătească este acest prea înalt mijloc de curățire, ușor de priceput sfânt, ușor de îndeplinit și netrecător.
  3. Oamenii, cari nu cred această învățătură, o Învingător al dușmanilor, n’ajung la mine, ci se întorc înapoi pe calea morții și a peregrinării sufletelor.
  4. Întreagă această lume s’a desfășurat din mine cel atotsimplu. Toate ființele sunt cuprinse în mine dar eu în ele nu.
  5. Și totuș ființele nu sunt cuprinse în eul meu dumnezeesc. Aceasta este marea taină dumnezeească; Eu cuprind toate ființele, dar nu sunt cuprins în ele, căci eu sunt făcătorul lor.
  6. Precum vântul se simte în tot locul, dar e îngrădit de spațiu, tot așa sunt în mine toate ființele. Aceasta cată să iei bine seama.
  7. Toate ființele se întorc înapoi în substanța mea, când se încheie o perioadă cosmică (kalpa) și le produc din nou la începutul unei noi perioade.
  8. Sprijinit pe firea mea materială, eu dau din nou viață la toată sumedenia de ființe, fără voia lor, ci numai prin puterea mea.
  9. Totuș, aceste lucruri nu-mi iau din timp, o Prădalnicule, ci stau cu totul liniștit și n’am de aface cu lucrurile.
  10. Pentrucă vreau, firea mea produce toate celece se mișcă și celece nu se mișcă. Aceasta e pricina, o fiu al Kuntii, pentru care lumea vietăților nu stă pe loc.
  11. Cei slabi de minte nu mă iau în seamă când mă îmbrac in trup, pentrucă nu cunosc ființa mea de Stăpân al lumii.
  12. Nădejdea, faptele și știința lor sunt deșerte, pentrucă au în vedere prostește firea demonilor, care este nedumnezeească și amăgitoare.
  13. Oamenii cu mintea luminată însă se încred în mine, o fiu al Pritii, în firea mea dumnezeească și adoră cu spirit statornic ceeace au cunoscut ca obârșie veșnică a tuturor ființelor.
  14. Aceștia mă slăvesc fără încetare și se străduesc către mine, mă cinstesc cu credință și se roagă mie cu smerenie.
  15. Alții mă cinstesc prin jertfa cunoștiinței lor pe mine cel atotsimplu și care totuș mă întind în toate părțile, în felurite chipuri.
  16. Eu sunt jertfa, jertfa zeilor și a manilor. Eu sunt sucul plantei, rugăciunea, untul de sacrificiu, focul sacrificiului și ceeace se sacrifică.
  17. Eu sunt tatăl, mama, îngrijitorul și ziditorul acestei lumi. Eu sunt obiectul cunoștinței, curăția, silaba OM, Rig-Veda, Sama-Veda și Yagiur-Veda.
  18. Eu sunt calea, nutritorul, stăpânul, martorul, sălășluirea, scăparea, prietenul, începutul și sfârșitul, spațiul și adăpostul și sămânța veșnică.
  19. Eu încălzesc (ca soarele), eu opresc și dau ploaia, eu sunt nemurirea și moartea, eu sunt existența și neexistența.
  20. Pe mine mă roagă să le deschid calea la cer cunoscătorii celor trei Vede și băutorii de soma, cari s’au desbărat de rău și aduc jertfe. Aceștia ajung în lumea sfântă a căpeteniei zeilor și gustă în cer bucuria cerească a zeilor.
  21. După ce au gustat destul timp bucuriile lumii cerești, când puterea faptelor lor bune s’a sfârșit, se întorc din nou în lumea muritorilor. Aci, urmând rânduelilor celor trei Vede și dorinței lor, mor din nou și se renasc.
  22. Cine însă mă adoră pe mine și nu se gândește la nimic altceva, dobândește prin mine împărăția de veci.
  23. Chiar și cei cari jertfesc altor zei și-i adoră cu credință, tot pe mine mă adoră, o fiu al Kuntii, dar fără să știe,
  24. Căci eu primesc toate jertfele, eu sunt domnul jertfelor, dar asemenea oameni nu mă cunosc într’adevăr și de aceea se întorc din nou în lumea materiei.
  25. Cine cinstește pe zei, se duce la zei; cine cinstește pe strămoși, se duce la strămoși; cine cinstește pe demoni, se duce la demoni; cine mă cinstește pe mine, vine la mine.
  26. Dacă cineva îmi aduce ca prinos o frunză, o floare, un fruct, apă, dar din toată inima, și cu umilință, le primesc cu plăcere.
  27. Orice faci, orice mănânci, orice jertfești și orice dăruești sau îți impui ca înfrânare, adu-le mie ca prinos, o fiu al Kuntii.
  28. În acest chip vei scăpa de urmările bune ori rele ale faptelor și te vei uni cu mine, fie că te ai lepădat de fapte ori te ai legat de ele.
  29. Eu sunt acelaș pentru toate ființele, nu urăsc pe nimeni și nu prefer pe nimeni, ceice mă cinstesc însă sunt în mine și eu în ei.
  30. Chiar dacă unul cu purtare foarte rea mă cinstește pe mine și nimic afară de mine, va fi socotit ca bun, fiindcă s’a hotărât pentru adevăr.
  31. Acesta se va îndrepta și va dobândì pacea de veci. Fii încredințat, o fiu al Kuntii, că cine mă adoră pe mine cu adevărat, nu va pieri,
  32. Căci cine caută scăpare la mine, o fiu al Pritii, chiar dacă e zămislit în păcate, sau e femeie, sau neguțător, sau slugă, se află pe calea cea dreaptă.
  33. Cu atât mai mult brahmanii sfinți și regii înțelepți. Pentrucă te afli în această lume trecătoare și plină de ispite, adoră-mă pe mine.
  34. Îndreaptă-ți gândul spre mine, înalță-ți inima către mine, jertfește-mi mie, adoră-mă și astfel, plecându-te mie și prețuindu-mă mai mult decât orice, te vei topì în mine.