Skip to content

Bhagavad-gītā IX

  1. Bhagavat a spus: Îți voi dezvalui ție, care ești nezeflemitor, Cunoașterea cea mai tainică, împreună cu înțelegerea; cunoscând-o, te vei elibera de nefericire.
  2. Această știință regească, această taină regească este supremul purificator; ea poate fi înțeleasă direct, este legiuită, ușor de îndeplinit, neclintită.
  3. Oamenii care nu cred în această Lege, o tu cel care-ți distrugi dușmanii, nedobândindu-mă, reiau calea morții și a renașterii (saṁsāra).
  4. Întreagă această lume este desfășurată de mine care sunt formă nemanifestată; în mine stau toate ființele, și nu eu stau în ele.
  5. Și totuși ființele nu stau în mine; privește la unirea mea divină! Sunt susținător al ființelor, fără să stau în ele; prin Sinele meu există toate ființele.
  6. Precum marele și veșnicul vânt, ce bântuie pretutindeni, se află în spațiu, să știi, tot așa se spune că toate ființele stau în mine.
  7. Toate ființele, o fiu al lui Kuntī, se întorc în Natura mea, la sfârșit de kalpa; la început de kalpa le creez din nou.
  8. Sprijinindu-mă pe propria mea Natură, creez mereu din nou această mulțime a ființelor, de nevoie, prin forța Naturii.
  9. Și aceste fapte nu mă leagă, o Dhanañjaya; eu rămân ca un străin, nelegat de aceste fapte.
  10. Prin mine și prin grija mea, Natura făurește tot ce se mișcă și nu se mișcă; prin această cauză, o fiu al lui Kuntī, lumea este pusă în mișcare.
  11. Cei cu mintea tulburată, nu mă prețuiesc sub forma mea umană, ei nu cunosc existența mea supremă, de Mare Stăpân Divin al tuturor ființelor.
  12. Zadarnice le sunt speranțele, zadarnice faptele, zadarnică le este știința celor care și-au pierdut mintea; ei capătă natura obscură a demonilor rakṣas și asura.
  13. Însă oamenii cu suflet mare (mahātman), care au sprijin în mine, care nu au alt gând, o fiu al lui Pr̥thā, au parte de Natura mea divină, cunoscându-l pe Cel Neclintit, Obârșia existențelor (bhūtādi).
  14. Glorificându-mă mereu, înfrânându-se credincioși legămintelor, închinându-mi-se, mă adoră cu dăruire, mereu concentrați.
  15. Alții care sacrifică, mă adoră prin sacrificiul cunoașterii, ca unitate, ca felurită individualizare, pe mine Cel cu fața în toate părțile.
  16. Eu sunt strădania sacrificiului (kratu), eu sunt sacrificiul, eu sunt ofranda adusă străbunilor, eu sunt iarba magică, eu sunt mantra, eu sunt untul sacrificiului, eu sunt focul, eu sunt jertfa.
  17. Eu sunt tatăl acestei lumi, muma, orânduitorul, străbunul, ceea ce trebuie cunoscut, mijlocul de purificare, silaba sacra OM, R̥k, Sāman și Yajus,
  18. Calea, susținătorul, stăpânul, martorul, popasul, sălașul, prietenul, începutul și nimicirea lumii, locul, așezarea, sămânța, Cel Neclintit.
  19. Eu dau căldura, opresc și dau drumul ploilor; eu sunt nemurirea și moartea, și tot eu sunt, o Arjuna, Ființă și Neființă.
  20. Cei cu întreita știință a Vedelor, băutori ai Somei, curățați de păcate, năzuind la starea cerească, mă cinstesc cu jertfe; aceștia, intrând în lumea sfântă a celui ce este stăpân pe zei, au parte de bucuriile cerești ale zeilor.
  21. Aceștia, împărtășindu-se din marea bucurie a lumii cerului, după trecerea perioadei de răsplată a meritului, ei intră în lumea muritoare; astfel, urmând Legea întreitei cunoașteri, supuși dorințelor, dobândesc această ducere și întoarcere.
  22. Celor care mă adoră gândindu-se la mine și nu la altul, acestor oameni mereu concentrați le vin într-ajutor.
  23. Chiar cei care, dăruiți altor divinități, sacrifică patrunși de credință, chiar aceia, o fiu al lui Kuntī, tot mie îmi sacrifică, deși nu după cum este rânduit.
  24. Eu sunt cel care are parte de toate sacrificiile și numai eu sunt stăpânul lor; deoarece ei nu mă recunosc așa cum sunt, aceștia se pierd.
  25. Cei care slujesc zeilor merg la zei; cei care slujesc străbunilor merg la străbuni; la demoni merg cei care sacrifică demonilor; dar cei ce-mi sacrifică, la mine vin.
  26. Dacă cu dragoste mi se dă o frunză, o floare, un fruct sau apă, eu mă bucur de aceste ofrande ale iubirii pioase ale celui smerit.
  27. Tot ceea ce faci, mănânci, sacrifici, dăruiești sau înduri ca asceză, o fiu al lui Kuntī, fă-le ca ofrandă pentru mine.
  28. Astfel, te vei elibera de înlănțuirea faptelor și de fructul lor, bun sau rău; cu ființa concentrată în yoga și renunțări, eliberat, la mine vei veni.
  29. Eu sunt la fel pentru toate ființele; pentru mine nu-i nimeni pe care să-l plac sau să-l urăsc; cei care mi se dăruiesc cu dragoste se află în mine, și eu mă aflu în ei.
  30. Chiar un om rău, de mi se dăruiește cu o dragoste exclusivă, trebuie socotit ca om bun; hotărârile lui sunt drepte;
  31. Curând devine virtuos, și ajunge la pacea eternă; să știi, o fiu al lui Kuntī, cel care mi se dăruiește nu piere.
  32. O fiu al lui Pr̥thā, cei care își au sprijin în mine, chiar de-ar fi născuți dintr-o matcă a păcatului, de-ar fi femei, vaiśya și chiar śūdra, aceștia ajung la condiția supremă.
  33. Cu atât mai mult, brahmanii merituoși, r̥ṣii de neam regesc ce mi se dăruiesc; deoarece ai dobândit această lume trecătoare și nefericită, dăruiește-mi-te.
  34. Fii cu gândul la mine, dăruit mie, sacrifică-mi și cinstește-mă; la mine vei ajunge concentrându-te astfel, avându-mă pe mine drept ultim scop.