Skip to content

Bhagavad-gītā VI

  1. Cel Prea Înalt: Cine-și îndeplinește datoria, fără să se gândiască la răsplată, este un renunțător, este un sfânt; nu tot așa cel ce nu aduce jertfe și nu lucrează.
  2. Ceeace se chiamă renunțare, este adevărata sfințenie, căci nimeni nu se poate numi sfânt, o fiu al lui Pandu, dacă nu renunță la dorințele sale.
  3. Pentru piosul care vrea să ajungă sfânt, calea este săvârșirea de fapte, iar după ce s’a făcut sfânt, calea este ohihna,
  4. Căci, când cineva nu mai are legături cu lumea simțurilor și cu faptele, când a renunțat la toate dorințele, atunci s’a ridicat la treapta de sfânt.
  5. Fiecare să se stăpâniască pe sine prin sine însuș și să nu se înjosiască, de oarece fiecare își este prietenul sau dușmanul său însuș.
  6. Prietenul său însuș își este atunci când s’a învins pe sine prin sine; cât timp însă durează încă dușmănia a ceeace în el nu este el însuș, își este dușmanul său însuș.
  7. Sufletul celui care s’a învins pe sine și a ajuns la odihnă este mulțumit cu sine însuș și nu e turburat nici de frig nici de căldură, nici de plăcere nici de suferință, nici de cinste nici de ocară.
  8. Cine caută mulțumire numai în cunoștință și stă mai presus de lucruri și-și stăpânește simțurile, se chiamă sfânt resignat (yoghi). Cu nepăsare privește acesta la bulgări de pământ, la pietre și la aur.
  9. El rămâne neschimbat față de prieteni și de tovarăși, de indiferenți și de protivnici, de dușmani și de rude, de buni și de răi. După aceasta îl cunoști.
  10. Sfântul se cade să petreacă neîncetat în singurătate, să fie stăpân pe simțirile inimii sale, fără să aștepte ceva, nici să aibă ceva.
  11. Într’un loc curat să-și facă un scaun, nu prea înalt nici prea jos, acoperit cu o pătură, cu o blană de căprioară și cu iarbă kușa.
  12. Acolo să-și concentreze mintea asupra unui punct, să opriască mersul gândurilor și al simțurilor, să se așeze pe scaun și să se exerciteze în meditație, pentru a-și curați sufletul.
  13. Cu trunchiul, gâtul și capul într’una nemișcat, să priviască necontenit la vârful nasului, fără să se uite înlături.
  14. În cea mai deplină liniște sufletească și fără nici o teamă, neclintit în juruința de ucenic de brahman, stăpân peste voința sa și cugetând la mine, să se exerciteze în meditare, cufundat în mine.
  15. Petrecând totdeauna astfel și stăpânindu-și simțurile, sfântul dobândește odihna de veci, al cărei punct culminant este nirvana.
  16. De meditare nu se împărtășește nici celce mănâncă mult nici celce nu mănâncă de loc. Așijderea, nici celce doarme prea mult nici celce veghiază necontenit, o Argiuna.
  17. Cine e însă cumpătat în mâncare și în odihnă, în plimbare și în lucru, în somn și în veghe, se împărtășește de meditația potolitoare de suferințe.
  18. Cine își înfrânează cugetarea și se gândește numai la eul său superior și nu mai dorește nici o plăcere, acela poartă numele de ucenic de sfânt.
  19. Ca o făclie a cărei flacără nu pâlpâe, pentrucă e așezată la loc adăpostit, așa este sfântul care-și stăpânește gândurile și și-a resemnat sufletul.
  20. Ajungerea gândirii la deplină liniște, prin adâncirea în meditație, aflarea mulțumirii numai în sine, după ce eul a fost privit numai prin eu,
  21. Gustarea acelei plăceri fără margini, numai cu mintea înțeleasă și mai presus de simțuri, cum și stăruirea în această stare, fără abatere dela adevărul veșnic,
  22. Atingerea a ceeace mărturisește cugetul că e tot ce poate fi mai înalt și mai bun, cum și stăruirea în aceasta neclintit de nici o suferință,
  23. Această stare de înălțare, în care suferința nu se mai poate atinge, să știi că poartă numele de yoga. Acestei yoga se cade să i-se dedea fiecare cu hotărâre și cu stăruință.
  24. Renunțând fără deosebire la toate plăcerile ce izvorăsc din dorință, înăbușind prin voință conștientă organele simțurilor,
  25. Se ajunge treptat-treptat la odihnă, la potolirea simțurilor și a inimii și, dacă se stărue în aceasta, la a nu mai gândi nimic.
  26. Când nestatornica, schimbătoarea inimă vrea să ia câmpii, trebue silită și adusă la ascultare față de suflet.
  27. Sfântul, care și-a adus inima la ascultare, gustă cea mai înaltă fericire, căci nici o patimă nu-l mai frământă și e unit cu neprihănitul Brahma.
  28. În felul acesta purtând grijă de sufletul său, sfântul se curăță de păcat și se bucură de nemărginita fericire a unirii cu Brahma.
  29. Acel al cărui suflet s’a unit, prin meditațiune, cu Brahma, vede sufletul său în toate ființele și toate ființele în sufletul său și în tot locul aceeaș ființă.
  30. Pe cel care mă vede pe mine în toate lucrurile și toate lucrurile în mine, nu-l voiu părăsi nici eu pe el nici el pe mine.
  31. Cine mă recunoaște în orice ființă și tinde spre unirea cu mine, acela locuește în mine, oricare ar fi starea în care s’ar afla.
  32. Cine vede în orice lucru aceeaș esență și nu se neliniștește dacă e fericit sau nefericit, acela e sfânt pe deplin (yoghi).
  33. Argiuna: Yoga pe care o propoveduești tu, o Madhusudana, că ar sta în indiferență, nu poate avea durată sigură din pricina nestatorniciei inimii,
  34. Căci schimbătoare, furtunoasă, silnică și caprițioasă e inima, o Krișna, și ținerea ei în frâu e tot așa de greu de adus la îndeplinire ca și a pune frâu vântului.
  35. Cel Prea înalt: Fără îndoială, Viteazule, e greu sa ții în frâu inima, pentrucă e nestatornică, totuș, prin deprindere și renunțare se poate domoli, o fiu al Kuntii.
  36. Știu că sfințenia cu anevoie se ajunge de cel care n’are stăpânire de sine, dar cine e stăpân pe sine însuș, o poate ajunge, dacă o caută cu tot dinadinsul.
  37. Argiuna: Ce se întâmplă, o Krișna, cu cel care are credință, dar nu se poate stăpâni, a cărui inimă e nestatornică în renunțare și care n’a ajuns la desăvârșire?
  38. Nu va pierde el și lumea aceasta și pe cea viitoare și nu se va risipi ca un nor gonit de vânt, pentrucă a rătăcit în neștiință și în nesiguranță pe calea ce duce la Brahma, o Puternice?
  39. Această îndoială cată să mi-o împrăștii tu cu totul, o Krișna, căci nimeni afară de tine n’ar putea s’o împrăștie.
  40. Cel Prea Înalt: Unul ca acela nu piere, o fiu al Pritii, nici in lumea aceasta nici în cealaltă, căci nu poate pieri nimeni care a făcut ceva bun,
  41. Ci va intra în cerul celor drepți și va petrece acolo mulți ani; după aceea se va naște din nou într’o casă de om bun și fericit;
  42. Sau se va naște în familia unor înțelepți yoghi, ceeace e cel mai greu lucru de ajuns în această lume.
  43. Atunci el va dobândì aceeaș înțelegere pe care a avut-o în viața de mai nainte, o favorit al Kuravilor, și de acolo va porni mai departe pe calea desăvârșirii.
  44. În virtutea străduințelor sale de mai nainte, va fi înclinat, chiar contra voei sale, să cunoască yoga și va trece dela vorbă la faptă.
  45. Și dacă va continua cu hotărâre, se va curați de păcate ca un sfânt și, după ce se va lămurì pe deplin prin mai multe nașteri, va merge în sfârșit pe calea cea prea înaltă.
  46. Yoghi stă mai presus de asceți, mai presus de cei cari au numai multă cunoștință, mai presus chiar decât cei cari fac fapte bune. Fii dar yoghi, o Argiuna.
  47. Dintre toți yoghii mi-e mai drag cel care se cufundă în mine cu sufletul său și mă adoră cu credință.