Skip to content

Bhagavad-gītā VI

  1. Bhagavat a spus: Cel care îndeplinește fapta ce trebuie îndeplinită fără să țină seama de fructul faptei, acela este cu adevărat ascet și yogin; și nu acela care nu întreține focul sacrificiului și nu îndeplinește riturile.
  2. Să știi că cea căreia i se spune renunțare este yoga, o fiu al lui Pāṇḍu; căci nimeni nu devine yogin fără să renunțe la dorință (saṁkalpa).
  3. Pentru ascetul doritor să se înalțe la yoga, instrumentul de îndeplinire este fapta; pentru cel care a ajuns la yoga, instrumentul de îndeplinire este renunțarea.
  4. Se spune despre cel care a renunțat la toate dorințele că a ajuns la yoga numai atunci când nu este legat de obiectele simțurilor și de fapte.
  5. Să-și ridice singur Sinele, să nu-și doboare Sinele; Sinele este cu adevărat prietenul trupului; numai Sinele este dușmanul trupului.
  6. Sinele este prietenul trupului pentru cel care s-a învins pe sine, însă pentru cel care nu-i stăpân pe sine se poartă ca un dușman în dușmănie.
  7. Numai Sinele celui care s-a învins pe sine este absorbit în meditație, nepăsător la cald sau la frig, fericire sau durere, cinstire sau dispreț.
  8. Yoginul al cărui Sine se bucură de Cunoaștere și înțelegere, neclintit (kūṭastha), cu simțurile învinse, privind la fel la un bulgăre de pământ, o piatră sau aur – i se spune că este unit.
  9. Cel cu spiritul egal, când se află între binevoitori, prieteni, dușmani, străini indiferenți, oameni de ocară, rude, virtuoși sau păcătoși, acela se deosebește de ceilalți oameni.
  10. Yoginul să-și unească Sinele, stând deoparte, singur, stăpânindu-și tot ce este gând, fără dorințe și fără bunuri lumești,
  11. Statornicindu-și singur, într-un loc curat, o așezare tare, nici prea înaltă, nici prea joasă, acoperită cu o pânză, piele de căprioară sau iarbă kuśa,
  12. Așezându-se acolo, fixându-și mintea asupra unui singur punct, cu activitatea simțurilor și gândirii stăpânite, să practice yoga pentru purificarea Sinelui.
  13. Același, neclintit, ținând nemișcate corpul, capul și gâtul, ațintind privirea spre vârful nasului, fără să privească în spațiu,
  14. Cel care s-a potolit pe sine, lipsit de frică, care ține legământul castității, stăpânindu-și mintea, cu gândul la mine, unit, așezat, avându-mă pe mine drept ultim scop,
  15. Yoginul care se unește astfel mereu, cu mintea stăpânită, ajunge la pace, la stingerea (nirvāṇa) supremă, care este în mine.
  16. Yoga nu este pentru cel care mănâncă prea mult, nici pentru cel care nu mănâncă deloc, nici pentru cel care doarme prea mult și nici pentru cel mereu treaz, o Arjuna.
  17. Yoga care distruge suferința este pentru cel cumpănit în hrană și zăbavă, cumpănit în gesturi și în fapte, cumpănit în somn și veghe.
  18. Când gândirea, stăpânită, fără dorinți, eliberată de toate pasiunile, se fixeaza în Sine, atunci se spune că omul este unit în yoga.
  19. „Ca flacăra ce nu se clintește la adăpost de vânt“ – aceasta este asemuirea făcută yoginului cu gândirea stăpânită, care practică yoga Sinelui.
  20. Atunci când gândirea se oprește, respinsă de exercițiul yoga, și când își privește Sinele, găsește mulțumirea în Sinele său,
  21. Atunci când cunoaște fericirea fără de sfârșit, de dincolo de simțuri, ce-i de cuprins doar cu mintea, și în acesta odată statornicit, nu se mai îndepărtează de la adevărul,
  22. Pe care, dobândindu-l, nu mai socoate alt bun mai presus de el; în acesta odată stabilit, nici o durere, oricât de mare, nu-l mai urnește.
  23. Cea denumită yoga trebuie cunoscută ca desfacere a legăturii cu durerea; această yoga trebuie practicată cu hotărâre și fără descurajare.
  24. Părăsind complet toate pasiunile născute din dorință (saṁkalpa), stăpânind complet cu simțul intern totalitatea simțurilor,
  25. Puțin câte puțin să se oprească cu mintea susținută prin hotărâre, cu simțul intern fixat în Sinele său, fără să se gândească la ceva.
  26. Oricând simțul intern s-ar arăta neliniștit sau ne-statornic, totdeauna, stăpânindu-l, să fie adus la supunere în Sine.
  27. Pe yoginul cu simțul intern potolit, cu pasiunile potolite, neîntinat, devenit una cu Brahman, îl pătrunde fericirea supremă.
  28. Yoginul care este unit astfel mereu, neîntinat, obține cu ușurință fericirea nesfârșită de a-l atinge pe Brahman.
  29. Cel cu Sinele unit prin yoga vede Sinele în toate ființele și toate ființele în Sinele său; el privește pretutindeni la fel.
  30. Cel care pretutindeni mă vede pe mine, și toate le vede în mine, acela nu-i pierdut pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el.
  31. Cel care năzuiește spre unitate mă adoră în toate ființele; oriunde s-ar afla acest yogin, în mine se află.
  32. Cel care, prin asemuire cu Sinele, privește pretutindeni la fel, fie că este fericire sau suferință, acela este socotit, o Arjuna, yoginul cel mai desăvârșit.
  33. Arjuna a spus: Aceasta yoga pe care mi-ai dezvăluit-o ca egalitate a spiritului, o Madhusūdana, eu nu o văd ca o stare stabilă, din cauza că există neliniște.
  34. Căci mintea, o Kr̥ṣṇa, este neliniștită, agitată, puternică, îndărătnică; socot că ea este tot așa de greu de stăpânit ca și vântul.
  35. Bhagavat a spus: Fără îndoială, o tu cel cu brațul mare, mintea este greu de înfrânat și neliniștită, dar ea poate fi supusă, o fiu al lui Kuntī, prin exercițiu repetat și renunțare.
  36. Yoga este greu de dobândit pentru cel ce nu-i stăpân pe sine; acesta este gândul meu; ea este cu putință pentru cel care se stăpânește și se supune pe sine printr-un mijloc potrivit.
  37. Arjuna a spus: Cel ce nu-i ascet și caută credința, dar se îndepărtează cu mintea de yoga, nedobândind desăvârșirea în yoga, pe ce drum apucă, o Kr̥ṣṇa?
  38. Lipsit de amândouă, nu se destramă, o tu cel cu brațul mare, ca un nor în furtună, fără sprijin și rătăcit în drumul spre Brahman?
  39. Trebuie să-mi curmi pe de-a întregul această îndoială, o Kr̥ṣṇa; decât tine nimeni altul nu este în stare s-o curme.
  40. Bhagavat a spus: O fiu al lui Pr̥thā, pentru el nu există pierzanie nici în lumea aceasta, nici în cealaltă, căci cel ce face binele, dragul meu, nu merge nicicum pe calea cea grea.
  41. Dobândind lumile celor cu fapte merituoase, și locuindu-le ani fără șir, cel lipsit de yoga se naște din nou într-o familie cinstită și de vază.
  42. Sau poate, chiar se naște într-o familie de înțelepți yogini, căci o naștere ca aceasta este cea mai grea de dobândit în această lume.
  43. Acolo își redobândește concentrarea minții din întruparea anterioara și se străduiește și mai mult pentru desăvârșirea spirituală, o bucurie a neamului Kuru.
  44. Exercițiile repetate din trecut îl duc mai departe, chiar fără vrerea lui; cine dorește să cunoască yoga trece dincolo de Brahman-Cuvântul (śabda-brahman).
  45. Yoginul care prin stăruință a ajuns stăpân pe sine, curățat de păcate, desăvârșit prin numeroase nașteri, ajunge la condiția supremă.
  46. Yoginul este deasupra asceților și este socotit chiar deasupra celor care au Cunoașterea; yoginul este deasupra celor care îndeplinesc riturile; de aceea, fii yogin, o Arjuna.
  47. Dintre toți yoginii, cel care, venit la mine cu Sinele interior, mi se dăruiește cu credință, acela este socotit de mine ca fiind cel mai unit în yoga.