Skip to content

Bhagavad-gītā VII

  1. Cel Prea înalt: Dacă tu, o fiu al Pritii, te supui mie în spirit și, întemeindu-te pe mine, te dai meditației, mă vei cunoaște sigur și deplin. Ascultă acum, anume în ce fel.
  2. Îți voiu împărtăși acum acea cunoștință, acea știință desăvârșită, dincolo de care nu mai rămâne nimic de cunoscut aci jos pe pământ.
  3. Dintr’o mie de oameni abia dacă e unul care caută desăvârșirea și dintre cei cari caută desăvârșirea și o ating, abia dacă e unul care mă cunoaște într’adevăr.
  4. Pământul, apa, focul, aerul și eterul, simțimântul, cunoștința și conștiința individuală alcătuesc firea mea, împărțită în opt.
  5. Trebue să știi însă, o Puternicule, că eu mai am o fire deosebită de aceasta, o fire superioară, care e suflet viu și însuflețește întreaga lume.
  6. Aceste două firi ale mele sunt pântecele de mamă al tuturor ființelor; ia bine seama, eu sunt izvorul din care țâșnește și în care se întoarce toată lumea ființelor.
  7. Nimic nu e mai presus de mine, o Prădalnicule. Cum atârnă de ață mărgăritarele, așa atârnă lumea de mine.
  8. Eu sunt gustul apei, o fiu al Kuntii, strălucirea lumii și a soarelui, silaba sfântă (OM) a Vedelor, sunetul eterului, vigoarea bărbaților.
  9. Eu sunt mirosul plăcut al pământului, lucirea focului, viața tuturor ființelor, asceza asceților.
  10. Eu sunt, s’o știi, o fiu al Pritii, sămânța veșnică a tuturor vietăților, înțelepciunea înțelepților, fala celor falnici.
  11. Eu sunt tăria celor tari, liberă de orice poftă și patimă, eu sunt, taur al lui Bharata, iubirea din ființe, care nu se împotrivește nici unei legi.
  12. Toate cele trei stări: a bunătății, a acțiunii și a întunerecului din mine purced; să știi aceasta. Nu eu sunt din ele, ci ele din mine.
  13. Aceste trei stări ale însușirilor tuturor lucrurilor orbesc lumea de nu mă cunoaște pe mine, care sunt mai presus de ea și veșnic.
  14. Aceasta este acea din mine născută și din însușirile lucrurilor alcătuită amăgire (maya), care cu greu poate fi înfrântă. Numai cine își ia refugiul la mine poate s’o biruie.
  15. Nu se refugiază la mine însă făcătorii de rele, pătimașii și cei robiți materiei, cari, orbiți de amăgirea cunoașterii, își pun încrederea în firile drăcești.
  16. Sunt patru feluri de oameni buni cari mă cinstesc, o Argiuna: cel apăsat, cel setos de cunoștință, cel doritor de bine și cel înțelept.
  17. Dintre aceștia, înțeleptul este cel mai de seamă, pentrucă e în totdeauna smerit și cu gândul la Cel unul singur. De aceea, el mă și iubește mai mult decât orice și eu îl iubesc pe el.
  18. Buni sunt toți acești oameni, dar înțeleptul este ca eul meu însuș, zic eu, pentrucă, cu sufletul lui smerit, nădăjduește în mine ca ultimă scăpare.
  19. Înțeleptul, după ce se naște de mai multe ori, se topește în mine. „Lumea aceasta este Vasudeva (Krișna)“, își zice un asemenea om greu de găsit.
  20. Alții, a căror cunoștință este întunecată, când de o plăcere când de alta, își iau refugiul la alți zei, siliți când de o nevoie când de alta a firii lor.
  21. Eu sunt celce dau credință nestrămutată ori cui vrea să cinstiască pe zei sub orice formă.
  22. Înarmat cu această credință, unul ca acesta caută să înduplece pe un zeu și dobândește dela el împlinirea dorințelor, care de fapt pornește dela mine.
  23. Răsplata acestor oameni cu mintea mărginită este mică; ceice cinstesc pe zei se duc la zei, cine mă cinstește pe mine, vine la mine.
  24. Mărginiții aceia socotesc că eu as, fi numai cel fără formă, care a luat formă; prea înalta, nemuritoarea, neasemănata mea ființă ei n’o cunosc.
  25. Nu oricine mă poate cunoaște pe mine cel învăluit în vraja misterului. Această lume înșelătoare nu mă cunoaște pe mine, cel nenăscut, cel veșnic.
  26. Eu cunosc toate ființele, o Argiuna: pe celece au fost, pe celece sunt și pe celece vor fi, pe mine însă nu mă cunoaște nici una.
  27. Toate ființele lumii create cad în greșală din pricina orbirii ce răspândesc pofta și ura, o Barata.
  28. Oameni cari pun capăt răului prin fapte pioase scapă de amăgirea contrazicerilor și mă cinstesc pe mine cu nestrămutare.
  29. Cei cari caută scăparea în mine și râvnesc izbăvirea de bătrânețe și de moarte, ajung la cunoașterea principiului creator (Brahman), a eului propriu și a oricărui lucru.
  30. Cine mă cunoaște pe mine ca Cel de față în ființe, în zei și în jertfe, mă va cunoaște în duhu-i smerit și când se va sfârși.