Skip to content

Bhagavad-gītā VIII

  1. Arjuna a spus: Ce este Brahman? Ce este Sinele suprem? Ce este ritul, o tu cel mai bun dintre oameni? Ce se înțelege prin esența ființelor, ce se numește esența zeilor?
  2. Ce este esența sacrificiului, și cum e cu putință aici în acest corp, o Madhusūdana? Cum poți fi cunoscut Tu, în clipa plecării din lumea aceasta de cei stăpâni pe sine?
  3. Bhagavat a spus: Indestructibilul este supremul Brahman; Natura proprie este numită Sinele suprem; Creația care aduce la viață ființele este numită sacrificiu.
  4. Ca esență a ființelor, eu sunt existența pieritoare; ca esență a zeilor, eu sunt Spiritul; ca esență a sacrificiului, eu sunt chiar cel în trupul de acum, o tu cel mai bun dintre cei întrupați.
  5. Cel care, în clipa sfârșitului, mă are în gând și pleacă eliberându-se de corp, acela merge la mine; despre aceasta nu este îndoială.
  6. Cel care are în gând o anumită existență în clipa sfârșitului când părăsește corpul, spre ea merge, o fiu al lui Kuntī, chemat în viață de acea existență.
  7. De aceea, tot timpul gândește-te la mine și luptă; cu simțul intern și mintea ațintite spre mine, la mine vei veni, fără îndoială.
  8. Cel care meditează la supremul Spirit divin, o fiu al lui Pr̥thā, cu gândirea concentrată în exercițiul yoga, fără să rătăcească în altă parte, ajunge la El.
  9. Cel care își amintește de Poetul (kavi) Începutului, Stăpânul mai subtil decât atomul, care a orânduit Totul, a cărui formă nu poate fi gândită, de culoarea soarelui de dincolo de tenebre,
  10. Cel care-i în clipa plecării din lumea aceasta, cu simțul intern neclintit, unit prin dăruire și prin puterea data de yoga, adunându-și suflul vital între cele două sprâncene, acela ajunge la supremul Spirit divin.
  11. Tărâmul despre care cunoscătorii Vedei spun că este indestructibil, în care intră asceții lipsiți de pasiuni, pentru care cei ce-l doresc se păstrează caști (brahmacarya), ți-l voi dezvălui pe scurt.
  12. Stăpânindu-și toate porțile, respingându-și simțul intern în inima, aducându-și suflul vital în cap, practicând concentrația yoga,
  13. Cel care plecând din lumea aceasta își părăsește corpul rostind silaba sacră OM care este Brahman, purtându-mă în gând, acela merge spre condiția supremă. 
  14. Pentru yoginul mereu concentrat, care nu-i cu mintea la altceva, care se gândește mereu la mine, neîntrerupt, o fiu al lui Pr̥thā, eu sunt ușor de dobândit.
  15. Cei cu sufletul mare (mahātman) ajunși la suprema desăvârșire, venind la mine, nu mai au parte de renașere, pieritor loc al durerii.
  16. Începând cu cea a lui Brahman, o Arjuna, toate lumile revin la noi existențe; însă când se vine la mine, o fiu al lui Kuntī, nu mai există renaștere.
  17. Cei care știu că ziua lui Brahman ține până la o mie de yuga, și că noaptea lui se sfârșește după o mie de yuga, aceia sunt oamenii care știu ce-i ziua și noaptea.
  18. Din cel Nemanifestat se nasc toate cele manifestate, la venirea zilei; la venirea nopții, se topesc în Cel numit Nemanifestat.
  19. Tot așa și mulțimea ființelor, după ce a tot existat, se topește la venirea nopții; la venirea zilei, fără vrere, o fiu al lui Pr̥thā, ea renaște.
  20. Însă dincolo de acest Nemanifestat, există o altă existență, nemanifestată, eternă, care nu piere atunci când toate ființele pier.
  21. „Cel Nemanifestat“, „Cel Indestructibil“, așa i se spune; este numit condiția supremă; cei care-l dobândesc nu se mai întorc; acesta este lăcașul meu suprem.
  22. Acest Spirit suprem, o fiu al lui Pr̥thā, se dobândește printr-o exclusivă dăruire; în El stau toate ființele, de el a fost desfășurat (tata) acest Tot.
  23. Îți voi spune care este clipa când yoginii morți pleacă pentru a se întoarce sau a nu se mai întoarce, o tu cel puternic ca un taur printre Bhārata.
  24. Când este foc, strălucire, zi, jumătatea luminoasă a Lunii, răstimpul celor șase luni cât Soarele urcă spre miazănoapte, oamenii morți atunci, care-l cunosc pe Brahman, merg la Brahman.
  25. Când este fum, noapte, jumătatea întunecată a Lunii, răstimpul celor șase luni când Soarele coboară spre miazăzi, atunci yoginul dobândind „lumina Lunii“, renaște.
  26. Cele două căi, cea luminoasă și cea întunecată, sunt socotite drept căi eterne ale lumii; pe una se merge fără întoarcere, pe cealaltă se vine înapoi.
  27. Yoginul care cunoaște amândouă drumurile nu se rătăcește nicicând; de aceea, o Arjuna, în orice clipă, fii concentrat în yoga.
  28. Ceea ce este arătat ca răsplată a meritului în studiul Vedelor, în sacrificii, în asceză, în danii, este întrecut de yoginul care știe aceasta; el merge spre locul suprem al Începutului.