Skip to content

Bhagavad-gītā XI

  1. Arjuna a spus: Suprema vorbă pe care ai rostit-o, spre binele meu, numită taina Sinelui Suprem, mi-a alungat toată tulburarea.
  2. De la tine Cel cu ochii ca frunza de lotus, am auzit în amănunt nașterea și pieirea ființelor, ca și neclintita ta măreție.
  3. Așa este, precum mi-ai spus tu însuți Supremule Stăpân Divin; doresc să-ți văd forma ta de Stăpân Divin, o Spirite Suprem.
  4. De crezi că e cu putință a fi văzut de mine, puternice Stăpân Divin peste yoga, atunci arată-mi Sinele tău neclintit.
  5. Bhagavat a spus: Privește, o fiu al lui Pr.thā, formele-mi divine, cu sutele, cu miile, felurite, deosebite la culoare și alcătuire.
  6. Privește-i pe zeii Āditya, pe Vasu, pe Rudra, pe cei doi Aśvini și pe Maruṭi; privește, o Bhārata, la multele minuni nevăzute încă.
  7. Privește aici, Guḍākeśa, în trupul meu stând la un loc întreaga lume, tot ce se mișcă și nu se mișcă și orice altceva ai dori să vezi.
  8. Tu nu mă poți însă privi cu propria-ți vedere; îți dau vederea divină; privește la forța mea magică divină!
  9. Sañjaya a spus: Zicând acestea, atunci, o rege, Hari, Marele Stăpân Divin peste yoga, i-a arătat fiului lui Pr.thā suprema sa formă de Stăpân Divin:
  10. Cu ochi și guri nenumărate, cu nenumărate arătări uluitoare, cu nenumărate podoabe, cu nenumărate arme cerești ridicate spre amenințare,
  11. Purtând ghirlande și veșminte divine, uns cu balsamuri divine, întrupare a tuturor minunilor, zeu fără de sfârșit cu fața în toate părțile.
  12. Dacă o mie de sori s-ar ridica deodată pe cer, strălucirea lor ar fi asemenea strălucirii acestui mare suflet (mahātman).
  13. Atunci a văzut fiul lui Pāṇḍu întreaga lume fărâmițată la nesfârșit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.
  14. Atunci, pătruns de uimire, cu părul zburlit, Dhanañjaya plecându-și capul în fața zeului, cu mâinile împreunate spre rugă, spuse:
  15. Arjuna a spus: Văzând toți zeii în trupul tău, o zeule, și feluritele ființe adunate, pe Brahman Stăpânul așezat pe lotus, pe r̥ṣi și pe toți șerpii divini,
  16. Te văd cu nenumarate brațe, pântece, guri și ochi, pretutindeni formă nesfârșită; nici sfârșitul, nici mijlocul și nici chiar începutul nu ți le văd, Stăpân al Lumii! Formă a Lumii!
  17. Purtând coroană, ghioagă și disc, te văd, rug de lumină strălucind pretutindeni, greu de privit pe de-a întregul, nemăsurată strălucire a soarelui-foc-arzător.
  18. Tu trebuie să fii cunoscut ca indestructibil, suprem, tu ești orânduitorul suprem al acestei lumi, tu ești neclintitul păzitor al Legii eterne; ești pentru mine Spiritul cel Veșnic.
  19. Te văd fără început, fără mijloc și fără sfârșit, putere nesfârșită, brațe nesfârșite; drept ochi, Soarele și Luna; gura ți-e rug aprins și flacăra ei încinge lumea toată.
  20. Întinderea dintre pământ și cer este cuprinsă de tine singur, ca și toate zările; văzându-ți forma ta uluitoare și groaznică, cele trei lumi sunt cutremurate, o Mare Suflet.
  21. Mulțimile de zei se îndreaptă spre tine; unii speriați, cu mâinile împreunate rugător te premăresc; spunând „Svasti“ mulțimile de maharṣi și de siddha te laudă cu imnuri nenumărate.
  22. Toți Rudra, Āditya, Vasu, Sādhya, Viśvedeva, cei doi Aśvini, Maruṭii, toți Uṣmapa, Gandharva, Yakṣa, Asura și siddha, toți te premăresc uluiți.
  23. Privindu-ți forma ta imensă, cu multe guri și ochi, o tu cel cu brațul mare, cu multe brațe, coapse și picioare, cu multe pântece, cu mulți colți îngrozitori, lumile sunt cutremurate; la fel și eu.
  24. Privindu-te pe tine, care atingi cerul, luminat de nenumărate culori, cu gura larg căscată, cu uriașii ochi aprinși, cutremurat în adâncul ființei mele nu-mi capăt stăpânirea și liniștea, o Viṣṇu.
  25. Privind colții tăi îngrozitori și gurile tale ca focul Timpului de Apoi, nu mai știu unde-s zările, nu-mi găsesc loc de apărare; îndurare Stăpâne al zeilor, adăpost al lumii!
  26. Și toți acești fii ai lui Dhr̥tarāṣṭra împreună cu mulțimea regilor pământeni, Bhīṣma, Droṇa și fiul lui Suta cu căpeteniile noastre de oști,
  27. Se îndreaptă în grabă spre gurile tale înfiorătoare, cu dinți îngrozitori; unii, prinși între dinți, se văd cu țestele sfărâmate.
  28. Precum valurile cele multe ale fluviilor curg numai spre ocean, așa și eroii din lumea oamenilor intră în gurile tale care aruncă flăcări.
  29. Precum spre flacăra aprinsă fluturii merg în grabă, la pieire, așa merge în grabă și omenirea spre gurile tale la pieire.
  30. Pe toți oamenii de pretutindeni îi lingi, mistuindu-i cu flăcările gurii tale; razele tale fierbinți ard întreaga lume, umplând-o de strălucire, o Viṣṇu.
  31. Spune-mi cine ești Tu, formă îngrozitoare? Plecăciune Ție, Stăpâne al zeilor, îndurare! Vreau să te cunosc pe tine, obârșie, că nu-ți înțeleg căile.
  32. Bhagavat a spus: Eu sunt Timpul atotputernic, distrugător de lumi, pus în mișcare aici spre a trage lumea înapoi; chiar fără tine, ei tot nu vor mai fi, luptători orânduiți în armate dușmane.
  33. Ridică-te deci, dobândește gloria; învingându-ți dușmanii, bucură-te de o domnie împlinită; ei sunt de dinainte doborâți de mine; tu fii doar unealta, o Savyasācin.
  34. Pe Droṇa, Bhīṣma, Jayadratha, Karṇa ca și pe ceilalți oșteni eroi doborâți de mine, doboară-i, nu șovăi! Luptă! Vei învinge dușmanii în bătălie.
  35. Sañjaya a spus: Auzind aceste vorbe ale lui Keśava, cel ce purta coroană, cu mâinile împreunate, tremurând, salutându-l din nou pe Kr̥ṣṇa, i-a spus cu vorba întretăiată, înspăimântat, în prosternare:
  36. Arjuna a spus: Drept este, Hr̥ṣīkeśa, că de gloria ta se bucură lumea și năzuiește la dragostea ta, că demonii rakṣas, înspăimântați, fug în cele patru zări, că mulțimea de siddha ți se închină.
  37. Și de ce nu s-ar închina, o Mare Suflet, întâiul făptuitor, mai mare chiar ca Brahman; Stăpâne nesfârșit al zeilor, adăpost al lumii, Tu ești indestructibil, Ființă și Neființă și Cel de dincolo de ele.
  38. Tu ești obârșia zeilor, Spiritul Începutului, Tu ești Supremul Orânduitor al acestei lumi, Tu ești Cel ce cunoaște și tot Tu Cel ce trebuie cunoscut, Supremul Lăcaș; prin Tine este desfășurat Totul, o Formă nesfârșită!
  39. Tu ești Vāyu, Yama, Agni, Varuṇa, Luna, Prajāpati, Tu ești Străbunul; închinare Ție! De o mie de ori, și încă închinăciune, închinăciune Ție!
  40. Închinăciune Ție de la Răsărit și de la Apus! Închinăciune Ție de pretutindeni, o Tu care ești Totul; putere nesfârșită, tărie nemăsurată! Tu le împlinești pe toate, și așa ești Totul.
  41. Crezându-te un prieten pe care poți să-l chemi, „o Kr̥ṣṇa, o Yadava, o prietene“, necunoscător al măreției Tale, din ușurință sau din prieteșug,
  42. De Te-am supărat cu gluma pe când mergeam, stăteam, ne odihneam sau mâncam, fie singuri, o Acyuta, fie cu alții de față, îți cer iertare,Ție celui de necuprins cu mintea.
  43. Tatăl lumii care se mișcă și nu se mișcă, Tu ești; tu ești obiectul adorării ei; ești învățătorul și mai mult decât învățătorul; Tu nu ai seamăn, cum ar fi un altul mai presus de Tine? În cele trei lumi, ești putere fără seamăn.
  44. De aceea, plecându-mi trupul spre rugăciune, Te implor pe Tine, Stăpâne premărit; trebuie să-mi ierți, precum tatăl-fiului, prietenul-prietenului, cel drag-celei dragi.
  45. Văzând cele nemaivăzute încă, sunt înfiorat; mintea mi-e cutremurată de groază; îndurare Stăpân al zeilor, adăpost al lumii! Arată-mi doar forma ta, o zeule.
  46. Cu coroană, cu ghioagă, cu disc în mână, doar așa vreau să Te văd; fii iar cu forma Ta cu patru brațe, o Tu cel cu o mie de brațe, care iei toate formele.
  47. Bhagavat a spus: Din îndurare, o Arjuna, ți-am arătat prin puterea magiei mele forma-mi supremă făcută din lumină, întreagă, fără de sfârșit, cea a Începutului, de altul decât tine nevăzută încă.
  48. Nici prin Vede, sacrificii, învățătură sau danii, și nici prin rituri sau asceze crunte, eu nu pot fi văzut în această formă în lumea oamenilor de altul decât de tine, o erou al neamului Kuru.
  49. Să nu ai frică și mintea tulburată văzând această formă a mea atât de îngrozitoare; fără spaimă, cu inima voioasă, privește din nou la această formă a mea!
  50. Sañjaya a spus: Vorbindu-i astfel lui Arjuna, Vāsudeva și-a arătat din nou forma lui; Marele Suflet l-a liniștit pe cel speriat, revenind la forma lui blândă.
  51. Arjuna a spus: Văzându-ți această formă omenească blândă o Janārdana, acum mi-a revenit judecata, mi-am redobândit firea.
  52. Bhagavat a spus: Forma-mi cea greu de văzut, tu ai vazut-o; înșiși zeii năzuiesc mereu s-o vadă.
  53. Nici prin Vede, nici prin asceză, nici prin danii și prin sacrificiu, eu nu pot fi văzut precum m-ai văzut tu.
  54. Însă printr-o dăruire unică, o Arjuna, eu pot fi cunoscut astfel, văzut cum sunt cu adevărat, și cuprins, o tu care-ți distrugi dușmanii.
  55. Cel care săvârșește faptele întru mine, mă are pe mine ca ultim scop, dăruit mie, liber de înlănțuire, fără ură pentru toate ființele, acela merge la mine, o fiu al lui Pāṇḍu.