Skip to content

Bhagavad-gītā XII

  1. Argiuna: Care din aceste două categorii de oameni va ajunge mai repede la unirea cu tine: cei cari te cinstesc prin fapte și-ți slujesc, ori cei cari te privesc ca Ființa veșnică și necunoscută și tind către tine?
  2. Cel Prea Înalt: Cine se adâncește cu duhul în mine și-mi slujește astfel fără întrerupere, pătruns de cea mai vie credință, acela e cel mai aproape de mine.
  3. Cine însă adoră veșnicia, nevăzutul, necunoscutul, ceeace e în tot locul, nepătrunsul, prea înnaltul, ceeace nu se schimbă,
  4. Cine-și stăpânește organele simțurilor, este indiferent față de tot ce i-se întâmplă și se bucură de fericirea oricărei ființe, acela ajunge cu siguranță la mine.
  5. Mai mare de cât aceasta este stăruința celor ce-și îndreaptă inima spre Cel necunoscut, căci numai cu greu poate fi ajuns cel necunoscut de ceice sunt în trup.
  6. Cine se gândește la mine în toate faptele sale, privește la mine ca la cea mai înaltă țintă a lui, se adâncește în mine prin meditație, îmi slujește numai mie din toată inima,
  7. Pe unul ca acesta îl voiu izbăvi, o fiu al Pritii, din oceanul morții și al perigrinării sufletelor.
  8. Îndreaptă-ți dar spre mine gândul, adâncește-ți spiritul în mine și te vei sălășlui în mine, când vei pleca de pe pământ. Nu te îndoi de aceasta.
  9. Dacă nu-ți poți adâncì într’una spiritul în mine, caută atunci, o Prădalnicule, cel puțin cât poți mai des să te dedai meditației.
  10. Dacă nici aceasta n’o poți, caută să lucrezi în spiritul meu, căci și dacă faci fapte bune în numele meu, ajungi la desăvârșire.
  11. Dacă în sfârșit nici aceasta n’o poți face, înfrânează-ți sufletul și renunță cel puțin la răsplata faptelor,
  12. Căci mai presus de săvârșirea de fapte bune stă cunoștința, mai presus de cunoștință meditația și mai presus de meditație renunțarea la răsplata faptelor, iar dela renunțare până la pacea deplină e numai un pas.
  13. Cine nu urăște nici o vietate, e prietenos și compătimitor, desbrăcat de egoism și de mândrie, neschimbat în fericire și nefericire, răbdător,
  14. Mulțumit, totdeauna smerit, cu suflet potolit și voe neclintită, gândind la mine cu mintea și cu inima și mie afierosit, acela îmi e prieten.
  15. Celce nu turbură pe alții nici nu e turburat de nimeni, celce stă mai presus de bucurie, de necaz și de frică, acela e prietenul meu.
  16. Cine nu ia seama la lume și, curat, cinstit, cu încredere, nedescurajat, neurmărind alt scop, se lasă în voia mea, acela e prietenul meu.
  17. Cine nici nu se bucură nici nu urăște, nu se întristează nici nu dorește și se leapădă de tot ce poate fi plăcut sau neplăcut, acela e prietenul meu.
  18. Cine socotește deopotrivă pe dușman ca și pe prieten, cine e indiferent față de frig și de căldură, de cinste și de necinste și nu-i robit de nimic,
  19. Cine e nepăsător în fața criticii ca și a laudei, cine-i liniștit și mulțumit de orice i-se întâmplă, fără sălaș, cu credință tare și resignat, acela e prietenul meu.
  20. Cine bea din această ambrozie, pe care o dau eu, și mă cinstește stăruitor și cu credință, acela e mai nainte de toți prietenul meu.