Skip to content

Bhagavad-gītā XII

  1. Arjuna a spus: Astfel, unii te adoră pe tine, mereu uniți, dăruiți, iar alții îl adoră pe Cel Indestructibil și Nemanifestat; dintre aceștia care sunt mai pricepuți în yoga?
  2. Bhagavat a spus: Cei care pătrunzând cu inima în mine mă adoră mereu uniți, cu credință supremă, aceia sunt socotiți de mine cei mai buni yogini.
  3. Însă cei care-l adoră pe Cel Indestructibil, Cel Nenumit, Cel Nemanifestat, Cel Atotpătrunzător, Cel ce nu poate fi gândit, Cel Neclintit, Cel Nemișcat, Cel Încremenit,
  4. Stăpânindu-și totalitatea simțurilor, mereu cu mintea egală, dăruiți binelui tuturor ființelor, aceia mă dobândesc.
  5. Cei care-și îndreaptă mintea asupra celui Nemanifestat au parte, pe deasupra, de nenumărate greutăți, căci condiția de nemanifestare este cu greu dobândită de cei ce au trup.
  6. Cei care, renunțând la toate faptele lor pentru mine, devotați mie, mă adoră în timp ce meditează la mine, printr-o yoga exclusivă,
  7. Pentru ei, care au pătruns cu gândirea în mine, eu sunt cel care îi scoate fără întârziere din oceanul morții și al renașterilor (saṁsāra).
  8. Pune-ți în mine inima ta; pătrunde în mine cu mintea ta; în mine vei locui după aceea, neîndoios.
  9. De nu poți să-ți aduni mintea neclintită în mine, atunci, o Dhanañjaya, caută să mă dobândești prin exercițiul yoga.
  10. De nu ești în stare nici de exercițiul yoga, dăruiește-mi mie faptele. De săvârșești toate faptele avându-mă pe mine drept scop, vei obține desăvârșirea spirituală.
  11. De nu ești în stare să îndeplinești nici aceasta, atunci având sprijin în unirea cu mine, săvârșește părăsirea fructului tuturor faptelor, stăpân pe sine.
  12. Cunoașterea este mai bună decât exercițiul; concentrarea minții întrece Cunoașterea; renunțarea la fructul faptelor întrece concentrarea minții; iar liniștea vine imediat după renunțare.
  13. Fără să urască nici o ființă, prietenos și milos, fără să gândească „al meu“ și „eu“, același în bucurie sau durere, răbdător,
  14. Mereu mulțumit, yoginul cu sinele stăpânit, care-și ține hotărârile, năzuind spre mine cu inima și cu mintea, cel dăruit mie, acela mi-e drag.
  15. Cel de care nu se teme lumea și care nu se teme de lume, care este eliberat de zbuciumul bucuriei, furiei și fricii, acela mi-e drag.
  16. Nelegat de nimic, cinstit, priceput, străin de toate, din care a plecat suferința, renunțând să treacă la orice faptă, cel care este dăruit mie, acela mi-e drag.
  17. Cel care nu se bucură, nu urăște, nu se supără, nu dorește, care renunță la bine și rău, cel astfel dăruit, acela mi-e drag.
  18. Același cu dușmanii sau prietenii, ca și la cinste și dispreț, la frig și căldură, același la fericire și durere, scăpat de înlănțuire,
  19. Nepăsător la insultă sau laudă, tăcut, mulțumit cu orice, fără casă, cu mintea neclintită, dăruit mie – așa este omul drag mie.
  20. Însă cei care adoră această Lege nemuritoare, așa cum ți-a fost spusă, credincioși, avându-mă pe mine drept ultim scop, dăruiți, aceia îmi sunt foarte dragi.