Skip to content

Bhagavad-gītā XIII

  1. Corpul acesta, o fiu al Kuntii, se cheamă loc, vas, pântece de mamă, iar ceeace are în el conștiință se chiamă de cei știutori cunoscător al locului, al vasului, al pântecelui de mamă, sau spirit.
  2. O Bharata, să știi că eu, spiritul, sunt în toate lucrurile. Adevărata cunoștință este cunoașterea spiritului și a corpului sau a materiei.
  3. Ascultă dela mine pe scurt ce este corpul sau materia, ce fel este, ce însușiri are și de unde vine, cum și ce este spiritul și care e puterea lui.
  4. Toate acestea au fost adesea cântate cu deamănuntul de înțelepți într’unele din imnele vedice și expuse temeinic și limpede în versurile Brahmasutrei.
  5. Elementele materiale, conștiința individuală, rațiunea și ființa nemanifestată, cele zece organe ale simțurilor, organul spiritului și cele cinci percepțiuni ale simțurilor,
  6. Dorința, ura, plăcerea, durerea, simțirea, conștiința și voința sunt pe scurt ceeace se numește corp, materie sau natură și schimbătoarele lui forme.
  7. Modestia, sinceritatea, nevinovăția, răbdarea, dreptatea, respectul față de cei mai mari, curăția statornicia, stăpânirea de sine,
  8. Renunțarea la cele materiale, desbărarea de conștiința de sine, liniștea sufletească în suferință, nașterea, moartea, bătrânețea, boala,
  9. Nealipirea de lume, nealipirea de soție, de fiu, de patrie și de cele asemenea, nepierderea cumpătului în împrejurări fericite ca și în cele nefericite,
  10. Adorarea mea statornică, fără a mai adora pe altcineva, singurătatea, necăutarea prieteniei oamenilor și a petrecerilor,
  11. Statornicia în cunoașterea Eului suprem și prețuirea ca scop a cunoașterii adevărului, acestea se numesc știință sau cunoștință, iar contrariul lor neștiință.
  12. Îți voiu spune acum ce trebue să cunoască cineva peste acestea, ca să poată dobândì nemurirea. Trebue să cunoască pe supremul Brahma (Parabrahma), cel fără de început și care nu e numit nici existență, nici neexistență,
  13. Ale cărui mâini și picioare, ochi, capete și guri sunt în tot locul, aud și văd totul și care cuprinde în sine lumea în care sălășluește.
  14. El strălucește în puterea tuturor simțurilor și totuș e mai presus de simțuri, nu e legat de nimic și totuș poartă în sine totul, n’are însușirile naturii și totuș gustă și se bucură de însușirile firii sale, 
  15. Este mai presus de ființe și locuește în toate, este mișcat și nemișcat totodată. Fiind prea spiritual, nu poate fi cunoscut, e departe și totuși aproape.
  16. Nu e împărțit în ființe, dar lucrează ca și cum ar fi împărțit. E cunoscut ca țiitorul tuturor lucrurilor, distrugătorul și producătorul lor din nou.
  17. Este lumina corpurilor luminoase și mai presus de întunerec. El este cunoștința, cunoscătorul și obiectul adevăratei cunoștințe, care e în inima tuturor.
  18. Cu aceasta ți-am arătat ce este corpul sau materia, cunoștința și cunoștința mai înaltă sau supracunoștința. Cine mă adoră pe mine și cunoaște aceasta, va fi una cu mine.
  19. Să știi, că atât ființa materiei cât și spiritul sunt fără început. Așijderea să știi, că varietatea formelor și a însușirilor materiei provine din materie.
  20. În acțiunea felurită a organelor, prin care natura lucrează și produce, stă cauza fenomenelor, iar spiritul este pricina că simțim plăcere și durere.
  21. Spiritul care lucrează în natura materială se servește de însușirile ce provin din firea ființelor. Unirea spiritului cu însușirile materiei este cauza producerii binelui și a răului.
  22. Privitor, Îngăduitor, Țiitor, Stăpân și Eu suprem, sunt numele ce se dau prea înaltului Spirit al lumii. El este puterea zămislitoare și roditoare, principiul suprem în întreaga natură.
  23. Cine înțelege astfel spiritul și materia cu însușirile ei, nu se va mai renaște.
  24. Unii ajung prin contemplațiune lăuntrică la privirea sufletului, alții ajung să-l cunoască prin cugetare adâncă și iarăș alții prin practicarea faptelor bune.
  25. Alții în sfârșit, cari n’ajung la cunoștință pe aceste căi, aud adevărul dela alții și-l prețuesc. Și aceștia se izbăvesc de moarte, dacă se țin de ceeace au auzit.
  26. Ori unde ia naștere o ființă, fie mișcătoare fie nemișcătoare, să știi că se face prin unirea spiritului cu materia, o Bharata.
  27. Cine vede în toate lucrurile trecătoare pe zeul suprem, cel unic, cel veșnic, acela vede bine;
  28. Căci, văzând că sălășluește pretutindeni Dumnezeul unic, nu se va rănì el pe el însuș, și astfel va merge pe calea cea dreaptă.
  29. Vede bine și cel care își dă seama, că tot ce se produce în natură, se face de natură și că sufletul n’are aci nici un amestec.
  30. Cine însă înțelege, că felurimea acestor două categorii de lucruri stă în unitate și că-și are obârșia numai în Cel unul singur, acela intră în Brahma.
  31. Sufletul suprem al lumii, care este fără început și n’are nici una din însușirile materiei, nu lucrează singur și nu-și prihănește curăția lui dumnezeească, dacă se întrupează, o fiu al Kuntii.
  32. Precum eterul, care se găsește în toate corpurile, nu se pângărește, mulțămită spiritualității lui, tot astfel nu se pângărește Sufletul dumnezeesc de corpurile în care intră.
  33. Cum luminează soarele toată lumea, așa luminează spiritul materia, o Bharata.
  34. Cine cunoaște, cu ochiul cunoștinței deosebirea dintre spirit și materie, ca și calea pentru izbăvirea ființelor din legăturile materiei, acela se topește în cel Prea Înalt.