Skip to content

Bhagavad-gītā XV

  1. Se zice, că smochinul sfânt își are rădăcinile în cer, iar ramurile i-se întind pe pământ. Cine pricepe noima acestei asemănări și cunoaște acest pom, pricepe și rostul Vedelor.
  2. În sus și în jos se întind crăcile lui, a căror sevă sunt cele trei însușiri ale lucrurilor; crăcile sunt lucrurile materiale; rădăcinile se țin prin faptele pe care le fac oamenii.
  3. Înfățișarea sa nu poate fi cunoscută pe pământ, precum nici începutul și sfârșitul, ființa și structura lui. Cine izbutește să taie cu sabia duhului acest pom și puternicele lui rădăcini,
  4. Acela găsește locul de unde nu se mai întorc ceice au ajuns acolo, vreau să zic, izvorul fără început din care curge întreaga viață.
  5. Cine nu e robit de mândrie și de amăgire, cine a învins înclinarea spre rău, cine se lasă cu totul în voia Spiritului suprem și nu mai are nici o poftă, nici nu e turburat de acele două lucruri protivnice, care se chiamă plăcere și suferință, acela a scăpat de rătăcire și merge în locul cel prea înalt.
  6. Acolo nu luminează nici soarele, nici luna, nici focul; cine ajunge acolo nu mai vine înapoi; acolo-i locuința mea.
  7. O nemuritoare părticică din mine s’a prefăcut în lumea vietăților în suflet individual și trage la sine cele cinci simțuri și voința, care țin de materie.
  8. Când această părticică a Spiritului suprem intră într’un trup sau iese din el, ia cu sine sufletul individual, cum ia vântul mirosul florilor pe care le atinge.
  9. Punând stăpânire pe ureche, ochiu, simț, miros și gust, ca și pe inimă, părticica aceea înfiripează o legătură între ea și lumea materială.
  10. Cei orbiți n’o văd când se duce sau vine, ori când ia parte la existență, fiind unită cu însușirile lucrurilor; cei cari au ochiul cunoștinței o văd însă.
  11. Înțelepții pioși o văd cum sălășlues, te în ei dacă își dau osteneala, dar cei cu suflet nepregătit n’o văd, ori cât s’ar strădui.
  12. Strălucirea din soare, care luminează toată lumea, ca și cea din lună și foc, este a mea.
  13. Pătrunzând în pământ, eu țin toate ființele prin puterea mea; eu fac să aibă viață plantele, eu dau sucul Somei.
  14. Ca foc, eu pătrund în trupul viețuitoarelor și, ajutat de inspirare și expirare, fac să se mistue cele patru feluri de hrană.
  15. Tronul meu e în inima fiecăruia. Dela mine pornesc ținerea de minte, cunoștința și rațiunea. Despre mine vorbesc Vedele. Eu sunt autorul Vedantei și cunoscătorul Vedei.
  16. În lume sunt două feluri de substanță: trecătoare și netrecătoare. Cea trecătoare cuprinde în sine toate ființele, cea netrecătoare este Stăpânul totului.
  17. E însă o altă substanță și mai înaltă, Spiritul suprem al lumii, care, ca Stăpânul veșnic, străbate și ține câte trele lumile.
  18. Pentrucă eu stau mai pre sus de ceeace este trecător, ca și de ceeace este netrecător, pentru că sunt Cel Prea Înalt, de aceea sunt cinstit de oameni și de Vede ca Spiritul suprem.
  19. Cine mă cunoaște într’adevăr ca cea mai înaltă existență, acela știe toate și mă adoră în virtutea atotștiinței sale, o Bharata.
  20. Cu aceasta ți-am descoperit învățătura cu totul tainică, o Neprihănitule. Cine știe aceasta, e înțelept și a ajuns ceeace trebuia să ajungă, o Bharata.