Skip to content

Bhagavad-gītā XV

  1. Bhagavat a spus: Se spune că există un smochin etern, cu rădăcina în sus și crengile în jos, ale cărui frunze sunt imnurile vedice; cel care-l cunoaște, acela cunoaște Veda.
  2. Crengile sale se întind în jos și în sus; crescute din Tendințe au drept mlădițe obiectul simțurilor; rădăcinile care coboară în jos sunt legate de fapte în lumea oamenilor.
  3. De aici nu i se vede forma, nici capătul, nici începutul și nici cât ține; tăind acest smochin cu rădăcini adânci, cu securea puternică a desprinderii de lume,
  4. Trebuie aflat tărâmul de unde cei plecați nu se mai întorc. Către acest Spirit al Începutului mă îndrept, de unde a izbucnit străvechea mișcare.
  5. Cei fără mândrie și tulburare a minții, care au învins păcatul înlănțuirii, mereu îndreptați asupra Sinelui Suprem, cu dorințele stinse, eliberați de dualitatea numită fericire-durere, merg fără să rătăcească, spre acest tărâm neclintit.
  6. Pe acesta nu-l luminează nici Soarele, nici Luna, nici focul; de unde plecând nu te mai întorci, acela este lăcașul meu suprem.
  7. O parte a mea, devenită viață în lumea celor vii, târăște necontenit după sine simțurile care, cu cel intern, sunt șase, și care se află în Natură;
  8. De capătă un corp sau chiar de-l părăsește, Stăpânul luându-le, merge cu ele, așa precum vântul cu parfumurile din lăcașul lor.
  9. Prin stăpânirea auzului, văzului, tactului, gustului, mirosului ca și a simțului intern, el ajunge la obiectele simțurilor.
  10. Cei cu mintea tulburată nu-l văd când pleacă din trup sau stă în trup sau când legat de Tendințe ia parte la viață; îl văd cei care au ochiul Cunoașterii.
  11. Yoginii care se străduiesc, îl văd stând în sinea lui; cei nedesăvârșiți, lipsiți de gândire, chiar dacă se străduiesc, nu-l văd.
  12. Strălucirea plecată din Soare, care luminează întreaga lume, cea din Lună și din foc – strălucirea aceasta, să știi, a mea este.
  13. Pătrunzând în pământ, susțin toate ființele prin forța mea; eu hrănesc ierburile toate, când devin Soma, esența sevelor.
  14. Devenind focul Vaiśvānara care sălășluiește în trupul viețuitoarelor, împreună cu suflurile inspirator și expirator, eu coc hrana cea de patru feluri.
  15. Eu sunt așezat în inima Totului; de la mine vin ținerea de minte, Cunoașterea și ce-i opus lor, eu sunt cel pe care-l dezvăluie toate Vedele, eu sunt cel ce-a facut Vedānta, și numai eu sunt cel ce cunoaște Vedele.
  16. În lume există două Spirite, cel destructibil și cel indestructibil; cel destructibil este una cu toate ființele, celui indestructibil i se spune cel neclintit.
  17. Există însă un alt Spirit mai presus de toate, numit Sinele Suprem – care, pătrunzând cele trei lumi, le susține – Stăpânul Divin neclintit.
  18. Deoarece sunt dincolo de cel destructibil, și mai presus chiar de cel indestructibil, de aceea sunt cunoscut în lume și în Vede ca Spirit Suprem.
  19. Cel care mă cunoaște astfel, fără tulburarea minții, ca Spirit Suprem, numai acel a toate cunoscător mi se dăruiește cu întreaga ființă, o Bhārata.
  20. Astfel, ți-am spus învățătura cea mai tainică, o tu cel fără de pată; înțelegând-o, devii înțelept și ești cu datoria împlinită, o Bhārata.