Skip to content

Bhagavad-gītā XVI

  1. Cel Prea înalt: Neînfricoșarea, curăția inimii, cunoștința, resignarea, statornicia, dărnicia, înfrânarea, jertfirea de sine, meditarea, asceza, spiritul de dreptate,
  2. Cruțarea, iubirea de adevăr, blândețea, renunțarea, liniștea sufletească, compătimirea cu toate ființele, înfrânarea poftelor, bunătatea, modestia, statornicia,
  3. Tăria, răbdarea, stăruința, curăția, nevinovăția, neîncrederea în sine, acestea sunt, o Bharata, partea celuice s’a născut pentru viața dumnezeească.
  4. Fățărnicia, mândria, îngâmfarea, mânia, asprimea și neștiința sunt partea celor născuți pentru viața demonică, o fiu al Pritii.
  5. Viața dumnezeească duce la mântuire, cea demonică duce la robie. Nu te întrista, Bharata, căci tu ești născut pentru viața dumnezeească.
  6. Sunt două feluri de firi în această lume: dumnezeească și demonică. Despre cea dumnezeească ți-am vorbit destul, să-ți vorbesc acum despre cea demonică.
  7. Oamenii cu fire demonică nu știu nici ce trebue să facă nici ce să nu facă. Curăție, dreptate și adevăr nu se găsesc la ei.
  8. Socotința lor e că în lume nu este nici adevăr, nici dreptate, nici Dumnezeu, ci că ea s’a produs numai de întâmplare și are ca scop gustarea plăcerilor.
  9. Stăruind în această socotință, prăpădiții aceștia cu minte întunecată, cu privirile urâte, sunt dușmanii omenirii și conrupătorii lumii.
  10. Dedați la plăceri fără sațiu, vicleni, îngâmfați și proști, orbiți și rătăciți, viața lor este un izvor de murdării.
  11. Își croesc tot felul de planuri nebunești și socotind împlinirea poftelor lor ca cel mai înalt ideal, cred că și-au atins cu aceasta ținta vieții.
  12. Legați de mii de nădejdi, robiți de pofte și de mânie, se străduesc să adune avuții pe orice căi, ca să-și poată îndestula poftele.
  13. Ei își zic: „Azi mi-am împlinit cutare poftă, mâine îmi voiu împlini alta. Acest lucru e al meu, celălalt trebue să fie asemeni al meu.
  14. Pe acest dușman l-am răpus, îi voiu răpune și pe ceilalți. Mare, tare, priceput, norocos mai sunt!
  15. Sunt bogat, nobil. Cine mai e ca mine? Voiu aduce jertfe, voiu fi darnic, voiu petrece“. Așa vorbesc acești orbi de neșiință.
  16. Mânați încoace și încolo de tot felul de gânduri, prinși în mreaja rătăcirii și slujind plăcerilor, se prăbușesc în fundul iadului.
  17. Înfumurați, încăpățânați, stăpâniți de prostie și de ideea că sunt bogați, aduc jertfe, care sunt jertfe numai cu numele, căci nu le fac după rânduială și de aceea n’au nici o valoare.
  18. Iubitori de sine, samavolnici, îngâmfați, vânători de plăceri, mânioși, acești nelegiuiți mă urăsc atât în ființa lor cât și într’a altora.
  19. Pe acești nesuferiți, josnici, disprețuiți oameni, pe acești nelegiuiți și pângăriți îi arunc în brațele demonilor.
  20. După ce ajung într’un demonic pântece de mamă, acești netrebnici se renasc necontenit, nu mai ajung la mine și merg pe drumul pieirii, o fiu al Kuntii.
  21. Întreită este poarta iadului, care duce sufletul la pieire prin poftă, prin mânie și prin zgârcenie. De aceea ferește-te de aceste trei rele.
  22. Cine s’a izbăvit de aceste trei porți ale întunerecului, o fiu al Kuntii, acela lucrează la mântuirea sufletului său și se află pe calea cea bună.
  23. Cine se leapădă de poruncile legii și se conduce numai de plăcerile sale, n’ajunge la desăvârșire și fericire și nu se află pe calea mântuirii.
  24. De aceea, legea să fie călăuza ta în ceeace trebue să faci și în ceeace trebue să nu faci. Ceeace poruncește legea, aceea fă în viața ta pământească.