Skip to content

Bhagavad-gītā XVI

  1. Bhagavat a spus: Lipsa de frică, curăția inimii, statornicia în Cunoaștere și yoga, dăruirea, înfrânarea, sacrificiul, învățătura, asceza, dreapta purtare,
  2. Nevătămarea, adevărul, lipsa mâniei, renunțarea, liniștea, neclevetirea, mila pentru viețuitoare, nerâvnirea, blândețea, sfioșenia, cumpătarea,
  3. Tăria, iertarea, hotărârea, curăția, ne-dușmănia, ne-mândria sunt ale acelui născut pentru o stare divină, o Bhārata!
  4. Fățărnicia, disprețul și mândria, mânia și asprimea, ca și necunoașterea sunt ale celui născut pentru o stare demonică.
  5. Starea divină, se știe, duce la eliberare; cea demonică duce la înlănțuire; nu fi îndurerat, ești născut pentru o stare divină, o fiu al lui Pāṇḍu.
  6. Există două plăsmuiri ale ființelor în această lume; cea divină și cea demonică. Pe cea divină ți-am dezvăluit-o cu de-amănuntul; ascult-o, o fiu al lui Pr.thā, pe cea demonică.
  7. Oamenii demonici nu cunosc nici activitatea, nici inactivitatea; în ei nu există nici curăție, nici regulă în purtare, nici adevăr.
  8. Aceștia spun că lumea este fără adevăr, fără bază, fără stăpân, născută fără înlănțuire cauzală, având dorința drept temei; ce altceva?
  9. Sprijinindu-se pe această părere, cei care și-au pierdut Sinele, puțini la minte, crunți la fapte și rău făcători, se nasc spre distrugerea lumii.
  10. Dedați dorințelor ce nu pot fi împlinite, plini de fățărnicie, mândrie și dispreț, luând din cauza tulburării minții apucături rele, iscă deprinderi josnice.
  11. Cuprinși de nenumărate griji ce sfârșesc odată cu moartea, având mai presus de toate dorințele și bucuria cărnii, încredințați că asta e totul,
  12. Înlănțuiți de sute de năzuinți, stăpâniți de dorință și mânie, doresc să strângă bogății pe căi nedrepte, pentru a-și împlini poftele.
  13. „Azi am dobândit aceasta“, „îmi voi împlini această dorință“, „acest bun este și acela va fi altă dată al meu“,
  14. „Acest dușman l-am doborât și-i voi doborî și pe ceilalți“, „Stăpânul Divin eu sunt“, „am parte de bucurii, mă împlinesc, sunt puternic, fericit“.
  15. „Sunt bogat, de neam nobil, cine mai este ca mine?“, „Voi pune să se facă sacrificii, voi face dănii, mă voi bucura“, așa gândesc cei tulburați de necunoaștere.
  16. Bântuiți de nenumărate gânduri, învăluiți în plasa tulburării minții, prinși de împlinirea poftelor, cad în infernul cel necurat.
  17. Plini de sine, vanitoși, plini de mândria averii și de dispreț, sacrifică doar cu numele, cu fățărnicie, nu după cum este rânduit.
  18. Sprijiniți pe egoism, forță, dispreț, dorință și mânie, mă urăsc în corpul lor și al celorlalți, pizmuitori.
  19. Pe acești haini cruzi, cei mai josnici dintre oameni, pe acești urâți la chip, în nenumăratele renașteri (saṁsāra) îi arunc mereu numai în mătci demonice.
  20. Acești rătăciți, intrați în matcă demonică, din naștere în naștere, nedobândindu-mă pe mine, o fiu al lui Kuntī, merg spre treapta cea mai de jos.
  21. Întreită este această poartă a infernului în care se pierde Sinele: dorința, ura și pofta; să fie lepădate, deci, acestea trei.
  22. Omul care s-a eliberat de cele trei porți ale întunericului, o fiu al lui Kuntī, merge spre propriul său bine, și ajunge la condiția supremă.
  23. Cel care lepădându-se de ce-i rânduit în śāstra merge după bunul său plac, nu dobândește nici desăvârșire spirituală, nici fericirea și nici condiția supremă.
  24. De aceea, śāstra să-ți fie canonul când hotărăști ce trebuie și ce nu trebuie făcut; cunoscând fapta cuprinsă în rânduielile din śāstra, tu trebuie să o îndeplinești aici.