Skip to content

Bhagavad-gītā XVII

  1. Argiuna: Ce e cu aceia, o Krișna, cari nu țin poruncile legii, dar se închină cu credință? Ce însușire au aceștia: sattva, ragias sau tamas?
  2. Cel Prea Înalt: Credința sufletelor întrupate este de trei feluri și fiecare fel corespunde unui anume fel de a fi al oamenilor, care poate fi: sau cinstit și deschis, sau pofticios și iubitor de sine, sau prostesc și dobitocesc.
  3. Credința fiecăruia, o Bharata, se potrivește cu firea sa intimă. Ceeace iubește omul, aceea este și crede el.
  4. Oamenii cu însușirea sattva cinstesc pe zei, cei cu însușirea ragias cinstesc pe semizei și demoni, iar cei cu însușirea tamas cinstesc pe strămoși și genii.
    5. Cei cari se supun de bună voie la pocăință aspră, dar care nu e conformă cu
    legea dumnezeească,s,
    i sunt fățarnici, iubitori de sines,
    i de plăceri, pătimas, is,
    i
    silnici,
    6. sunt nis, te nesocotit,i, cari chinuesc elementele din trupul lor s,
    i pe mine care
    locuesc în trupul lor3. Soarta lor, săs,
    tii, e la fel cu a demonilor.7. De trei feluri e hrana ce place fiecăruia s,
    i tot as,a s,
    i jertfa ce fiecare aduce,
    pocăința ce face s,
    i milostenia ce împarte. Ascultă cum se deosibes, te una de
    alta.
    8. Oamenilor cu însus, irea sattva le plac alimentele care sporesc puterea de viață,
    vigoarea, puterea de muncă, sănătatea, buna stare, linis, tea sufletească s,
    i care
    sunt gustoase, unsuroase sau tari.
    9. Alimentele iut,i, acre, sărate, care ard, ustură, produc dureri, turburăris,
    i boală,
    plac oamenilor cu însus, irea ragias.
    10. Alimentele stătute, cares,
    i-au pierdut gustul, care miros greu, care au rămas din
    altă zi sau au fost aruncate, ori nu pot fi aduse jertfă, plac oamenilor cu însus, irea
    tamas.
    11. O jertfă1, adusă, potrivit rânduelilor legii, de cineva care nu urmăres, te răsplată,
    ci a adus-o din cons, tiința datoriei, are însus, irea sattva.
    12. Dimpotrivă, o jertfă adusă cu gând de răsplată sau din fățărnicie ori din înfumurare,
    are însus, irea ragias.
    13. Jertfa care nu se aduce după rânduelile legii, fără să se împartă bucate, fără să
    se rostiască cuvintele Vedei, fără să se dea zeilor partea lors,
    i fără credință, are
    însus, irea tamas.
    14. Cinstirea zeilor, a preot,ilor, a dascălilors,
    i a înt,elept,ilor, unită cu curăt,ie dreptate,
    castitates,
    i bunătate, face ceeace se numes, te pocăință trupească.
    15. Cuvintele care nu supără, care sunt adevărate, prietenoase s,
    i folositoare, dimpreun
    ă cu studiul Vedelor, fac pocăința cu cuvântul.
    16. Veselia inimii, blândet,ea, tăcerea, stăpânirea de sine s,
    i curăt,ia voint,ei, fac
    pocăința cu duhul.
    17. Această întreită pocăință, făcută cu credință de oameni cari nu caută răsplatăs,
    i
    cinstesc pe zei, are însus, irea sattva.
    18. Pocăința, care se face pentru a dobândì nume bun, cinste sau laudă, sau care
    pornes, te din fățărnicie, are însus, irea ragiass,
    i este nestatornicăs,
    i flus, turatică.19. Pocăința, care se face cu hotărârea oarbă de a se chinui singur sau pentru a
    întrece pe altul, are însus, irea tamas.
    20. Milostenia, care se face din cons, tiință, la timpul, loculs,
    i către persoana potrivit
    ă, fără gând de răsplată, are însus, irea sattva.
    21. Dimpotrivă, milostenia, care se face în schimbul unui serviciu sau în vederea
    unui viitor câs, tig, are însus, irea ragias.
    22. Milostenia, care se face la timp, locs,
    i către persoană nepotrivită, sau dispret,uind
    ceeace dă, are însus, irea tamas.
    23. Om, tat, sat sunt cele trei nume ale lui Brahmas,
    i prin puterea lor s’au produs în
    vremile trecute preot,ii, Vedeles,
    i jertfele.
    24. De aceea, adoratorii lui Brahma, aduc jerfă, dau milostenie sau fac pocăință,
    rostesc silaba om.
    25. Tat (acesta, adică Brahma) se rostes, te la ori ce jertfă, pocăință sau milostenie,
    făcute fără gând de câs, tig de ceice doresc mântuirea.
    26. Sat (existență, bunătate) se întrebuint,ează pentru a arăta realitateas,
    i bunătatea
    (lui Brahma). El se întrebuint,ează, o fiu al Pritii,s,
    i pentru o faptă de laudă.
    27. Sat se zices,
    i stăruința în aducerea de jertfe, în facerea pocăint,eis,
    i în împărt,irea
    milosteniei. Asemeni se zice sat s,
    i la ceeace serves, te acestui scop (jertfă,
    pocăință, milostenie).
    28. Ceeace se face fără credință când cineva aduce jertfă, sau se pocăes, te, ori dă
    milostenie se chiamă, fiu al Pritii, asat (neexistent, nu bun)s,
    i n’are nici o valoare
    1 nici în viață nici după moarte.