Skip to content

Bhagavad-gītā XVII

  1. Arjuna a spus: Cei care lepădându-se de ce-i rânduit în sāstra, sacrifică pătrunși de credință, în ce stare se află, o Kr̥ṣṇa? în sattva, rajas sau tamas?
  2. Bhagavat a spus: Credința celor întrupați este de trei feluri, născută din firea fiecăruia; ea ține de sattva, rajas și tamas; ascult-o:
  3. Credința fiecăruia, o Bhārata, este pe măsura firii sale; omul este făcut din credința lui; cum îi este credința așa este și el.
  4. Cei ce țin de sattva sacrifică zeilor; cei ce țin de rajas sacrifică demonilor Yakṣa și Rakṣas, iar cei ce țin de tamas, celor plecați (preta) și stafiilor (bhūta).
  5. Oamenii care săvârșesc asceze crunte, nerânduite în sāstra, cuprinși de fățărnicie și egoism, stăpâniți de dorință, patimă și violență,
  6. Cei fără minte, care vlăguiesc mulțimea elementelor în trup, și chiar pe mine cel care sălășluiesc în mijlocul trupului – aceștia să-i știi, au îndemnuri demonice.
  7. Hrana ce place tuturor este de trei feluri; la fel și sacrificiul, asceza și dania; ascultă deosebirea dintre ele:
  8. Bucatele care sporesc viața, vioiciunea, puterea, sănătatea, fericirea și bucuria – celor gustoase, cu ulei, care nu se strică, plăcute – le plac celor ce țin de sattva.
  9. Bucatele amare, acre, sărate, prea fierbinți, iuți, fără gust, care ard – plăcute celor care țin de rajas – sunt dătătoare de suferință, supărare și boală.
  10. Stătută, cu gust pierdut, rău mirositoare, stricată, resturi nepotrivite pentru sacrificiu – așa este mâncarea ce place celor ce țin de tamas.
  11. Sacrificiul statornicit de canoane, care este făcut de cei ce nu-i doresc fructul cu mintea concentrată spunându-și „trebuie adus sacrificiul“, acest sacrificiu ține de sattva.
  12. Însă, de se sacrifică în vederea fructului sau, și mai mult, din fățărnicie, acest sacrificiu, să știi, o Bhārata, ține de rajas.
  13. Sacrificiul care nu este rânduit, în care nu se dau bucate, lipsit de mantra, fără răsplată pentru preot, lipsit de credință – se spune că ține de tamas.
  14. Adorarea zeilor, a celor născuți de două ori, a învățătorilor și a înțelepților, curăția sufletească, cinstea, castitatea, nevătămarea – iată ce se numește asceza trupului.
  15. Cuvântul care nu tulbură, adevărat, plăcut și prietenos, recitarea Vedelor – iată ce se numește asceza cuvântului.
  16. Seninătatea minții, blândețea, tăcerea, stăpânirea de sine, curăția inimii – iată ce se numește asceza minții.
  17. Acestei întreite asceze, săvârșită cu credință neîntrecută, de oamenii care practică yoga, care nu doresc fructul acțiunilor, i se spune ca ține de sattva.
  18. Despre asceza săvârșită cu fățărnicie pentru a dobândi cinstire și adorare se spune că ține de rajas; ea este trecătoare, nestatornică.
  19. Ascezei care este făcută sub stăpânirea tulburării minții prin chinuirea propriei ființe sau pentru distrugerea alteia se spune că ține de tamas.
  20. Daniei, care este săvârșită cu gândul „trebuie dat“, care nu-i spre folos, la vreme și loc potrivite, când primitorul este un vas ales, i se spune că ține de sattva.
  21. Și dacă dania este făcută spre folos, urmărind fructul cu de-a sila, i se spune că ține de rajas.
  22. Daniei, făcute la loc și vreme nepotrivite, unora care nu sunt vase alese, fără cinstire și cu dispreț, i se spune că ține de tamas.
  23. S-a spus ca „OM TAT SAT“ este întreitul nume al lui Brahman. Prin el au fost rânduite, în Vremea începutului, Brāhmaṇele, Vedele și sacrificiile.
  24. De aceea, totdeauna se trece la înfăptuirea sacrificiilor daniilor și ascezelor cuprinse în canoane de către cei care învață Veda, rostindu-se mai întâi silaba OM.
  25. Cei care doresc eliberarea trec la înfăptuirea feluritelor sacrificii și asceze, ca și la înfăptuirea daniilor cărora nu le doresc fructul, rostind mai întâi cuvântul TAT.
  26. Cuvântul SAT este folosit pentru ceea ce există și pentru ceea ce este bun; cuvântul SAT se folosește de asemenea, o fiu al lui Pr̥thā, pentru riturile rânduite.
  27. I se spune SAT statorniciei în sacrificiu, în asceză sau în danie, la fel ca și faptei care năzuiește spre aceasta.
  28. La ceea ce este făcut cu necredință, fie ofrandă, danie sau asceză, i se spune ASAT, o fiu al lui Pr̥thā; aceasta nu există nici aici, nici dincolo.