Skip to content

Cruciații

Zornete de zale

Lănci și spade,

Coifuri lucii, peste care

Curge soarele ‘n cascade,

Țipete de goarnă, chiot,

Vuet, ropot de copită, –

În ameste de furtună

Se frământă, se agită…

Curg talazuri cruciații,

Și din largi, pustii ținuturi,

Când pornesc, pornesc cu dânșii

Mii de sori în mii de scurturi…

Marea platoșelor grele

Ondulă sub zarea largă,

Pe oglinzile-oțelite

Norii cerului aleargă…

Pe când urcă ‘n vuet valul,

Îngrozind tăcerea firii,

În pământul sfânt, departe,

Oastea ‘și rânduie emirii…

Lei, crescuți în focul luptei,

Așteptând semeți furtuna,

Steag au ceru ‘n care râde

Semiluna…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 8.)