Skip to content

Darśana-upaniṣad II

  1. Asceza (tapas), mulțumirea (saṁtoṣa), credința în existența lui brahman (āstikya), dăruirea (dāna), adorarea Domnului (īśvarapūjana), ascultarea textelor vedāntine (siddhāntaśravaṇa), sfioșenia (hrī), credința (mati), rugăciunea (japa) și legământul (vrata) –
  2. Acestea sunt cele zece tipuri de niyama declarate de tradiție. – Ascultă! pe acestea ți le voi spune pe rând. Prin metode descrise în Vede, precum kr̥cchra, cāndrāyana etc., se realizează
  3. Mortificarea trupului (tapas) – așa este prezentată asceza de către înțelepți. Sau, din alt punct de vedere, asceza este răspunsul la întrebările: „Ce este mokṣa?”, „Cum și de către cine este cucerită saṁsāra?” –
  4. Așa declară învățații reflectând asupra înțelesurilor cuvântului tapas. Mulțumirea oamenilor apărută constant din ceea ce obțin în mod spontan
  5. Este această saṁtoṣa – așa o cunosc învățații care se bizuie doar pe experiență (parijñāna). Acel lucru plăcut pe care poate să-l obțină, fiind indiferent la obiectele simțurilor până în momentul realizării lui brahman,
  6. Cel al cărui atașament față de obiectele simțurilor a dispărut cu totul – așa cunosc ei suprema saṁtoṣa. Credința în śruti și smr̥ti este numită āstikya.
  7. Dăruirea cu respect (śraddhā) a averii obținute în mod corect, sau a oricărui lucru oferit unui om cunoscător în Vede, atunci când acesta are nevoie – este declarată de mine ca fiind dāna.
  8. Adorarea Domnului (īśvarapūjana) este inima (gândul) liberă de patimă etc., cuvântul neîntinat de minciună etc., fapta lipsită de violență etc.
  9. Adevărata existență, cunoașterea eternă, beatitudinea supremă (parānanda), Realitatea interioară absolută și stabilă – toate acestea sunt cunoscute de înțelepți ca fiind esența ascultării Vedāntei.
  10. Rușinea care apare atunci când yoginul e pe cale de a săvârși o faptă reprobabilă – conform atât obiceiurilor sacre cât și celor profane – este numită hrī.
  11. Mati este credința (śraddhā) în cele prescrise de Vede, fără nici o legatură cu alte învățături, chiar dacă acestea ar fi transmise de un maestru.
  12. Japa este menționată ca fiind practicarea mantra-ei potrivit metodei prescrise de Vede. Astfel, în Kalpasūtre, Vede, Dharmasāstre, Purāṇe
  13. Și Itihāse este enunțată acea japa de care îți spuneam. Japa este descrisă ca fiind de două feluri: verbală (vācika) și mentală (manasa).
  14. Vācika este detaliată ca fiind de două feluri: șoptită și cu voce tare. Natura duală a celei mentale e datorată deosebirii dintre gândire (manana) și meditație (dhyāna).
  15. Japa murmurată este de o mie de ori mai eficace decât cea spusă cu voce tare. La fel, japa mentală este de o mie de ori mai eficace decât cea murmurată.
  16. Japa cu voce tare conferă, așa cum s-a spus, împlinirea; însă dacă mantra murmurată este auzită de ureche straină, ea devine atunci ineficientă.

Astfel a fost partea a doua.