Skip to content

Darśana-upaniṣad VI

  1. – Ascultă cu atenție Sāṁkr̥ti! O să descriu metoda controlului suflului (prāṇāyāma). Prāṇāyāma este descrisă prin recaka, pūraka și kumbhaka.
  2. Recaka, pūraka și kumbhaka au fost descrise ca fiind alcătuite din trei litere (varṇa – A, U & M); se spune același lucru și despre praṇava iar prāṇāyāma este alcătuită din această praṇava.
  3. Yoginul stând pe burtă și inspirând, trebuie să tragă spre sine aerul prin iḍā; în acel moment trebuie să-și aducă aminte de forma literei A timp de șaisprezece mātrā.
  4. Apoi aerul inspirat trebuie reținut șaizeci și patru de mātrā, răstimp în care yoginul trebuie să-și aducă aminte de forma literei U și să repete (japa) praṇava.
  5. Concentrându-se pe deplin pe repetarea (japa) mantrei AUM̐, trebuie să rețină aerul atât cât poate fără să forțeze, timp în care trebuie să-și aducă aminte de forma literei M, eliminând aerul inspirat,
  6. Prin piṅgalā, timp de treizeci și două de mātrā. Aceasta este prāṇāyāma și doar aceasta trebuie practicată.
  7. După aceea, inspirând prin piṅgalā timp de șaisprezece mātrā, yoginul trebuie să-și aducă aminte de forma literei A, concentrându-și mintea într-un singur punct.
  8. Cunoscătorul, stăpân pe sine, repetând praṇava și meditând asupra formei literei U, trebuie să rețină aerul inspirat timp de șaizeci și patru de mātrā,
  9. Iar apoi, aducându-și aminte de forma literei M, trebuie să elimine aerul prin iḍā. Înțeleptul trebuie să inspire din nou, bineînțeles, prin iḍā.
  10. – O, stăpân al asceților! Așa trebuie practicată întotdeauna prāṇāyāma, deoarece printr-o asemenea practică timp de șase luni neîntrerupt, ajunge să posede cunoașterea.
  11. Printr-o astfel de practică continuată timp de un an, yoginul devine posesorul cunoașterii lui brahman. Cel care este devotat practicii Yoga, fiind implicat profund în propriile responsabilități (svadharma)
  12. Va deveni eliberat doar cu ajutorul cunoașterii dobândite prin controlul suflului prāṇa. Umplerea „abdomenului” cu aerul din exterior se numește pūraka.
  13. Reținerea aerului, ca într-un vas (kumbha), se numește kumbhaka. Golirea în exterior a aerului din „abdomen” este menționată drept recaka.
  14. – Înțeleptule! Acea prāṇāyāma care produce o transpirație excesivă este inferioară; aceea care produce un tremur este cea de mijloc; iar aceea prin care se poate obține levitarea este superioară.
  15. Fiecare etapă din cele menționate anterior trebuie să fie practicată până când se obține levitația. Atunci când etapa superioară a controlului suflului este dobândită, yoginul devine un cunoscător fericit.
  16. – O, tu preavirtuosule! Mintea (citta) devine pură prin prāṇāyāma, iar când mintea este pură, lumina interioară devine clară propriilor ochi.
  17. Prāṇa unită pe deplin cu mintea (citta) se află situată în supremul ātman. Trupul bărbatului cu suflet mare (mahātman), devotat controlului suflului,
  18. Levitează. Eliberarea lui deplină poate decurge din cea mai mică urmă de cunoaștere. Abandonând recaka și pūraka, yoginul trebuie să practice necontenit kumbhaka.
  19. Eliberându-se deplin de toate păcatele, yoginul obține cunoașterea corectă, subtilitatea gândului, încărunțirea și celelalte semne ale bătrâneții dispărând negreșit.
  20. Pentru cel care este devotat controlului suflului nu există nimic greu de obținut. De aceea el trebuie să practice cu abnegație prāṇāyāma.
  21. – O, tu preavirtuosule! O să-ți arăt foloasele practicării controlului suflului. Întotdeauna, la crepuscul, atunci când e vremea lui Brāhma sau în mijlocul zilei,
  22. Yoginul trebuie să tragă prāṇa exterioară, umplând „abdomenul”, și s-o mențină în vârful nasului, în mijlocul lui nābhi și apoi în degetul mare de la picior.
  23. – O, tu preavirtuosule! Prin ținerea suflului în vârful nasului bărbatul cucerește prāṇa și va trăi o sută de ani fără să-l atingă vreo boală.
  24. – O, brāhmanule! Prin menținerea suflului în mijlocul lui nābhi toate bolile dispar iar ținând-o în degetul mare de la picior apare ușurința trupului.
  25. Bărbatul yogin care „bea” aerul trăgându-l mereu spre sine cu ajutorul limbii scapă de boli, de febră și de oboseală.
  26. Trăgând aerul cu ajutorul limbii, el trebuie să-l țină la rădăcina limbii și să bea deliberat amr̥ta, dobândind fericirea deplină.
  27. După ce a tras aerul prin iḍā, yoginul trebuie să-l țină între sprâncene, și dacă va bea amr̥ta pură, va scăpa negreșit de toate bolile.
  28. – O, cunoscător al adevărurilor vedice! Bărbatul care ține în ombilic suflul, tras atât prin iḍā cât și prin piṅgalā, va fi eliberat de toate bolile.
  29. Dacă yoginul menține suflul în ombilic, făcându-l să urce cu ajutorul limbii în cele trei încheieturi (saṁdhyā) ale zilei, timp de o lună, și dacă bea amr̥ta puțin câte puțin –
  30. Toate bolile apărute din cauza lui vāta și pitta, dispar negreșit. El trebuie să țină în ochi suflul atras prin nări
  31. Pentru ca bolile de ochi să dispară; tot așa trebuie să-l țină în urechi pentru ca bolile de urechi să dispară; la fel, suflul ridicat spre cap trebuie ținut acolo –
  32. Și astfel bolile capului dispar. – O, Sāṁkr̥ti! Ți-am spus adevărul. Aflându-se în svastikāsana și controlând mintea,
  33. Yoginul trebuie să facă apāna să urce prin repetarea cu mare atenție a lui AUM̐. El trebuie să astupe perfect cu ambele mâini instrumentele de cunoaștere: urechile, ochii, nasul și gura.
  34. – O, ascetule! Cu degetele groase astupă urechile; cu arătătoarele, ochii; cu celelalte, nările și gura. Având instrumentele de cunoaștere acoperite,
  35. – O, mare ascet! Yoginul trebuie să țină suflul în cap până când apare ānanda și să facă să intre prāṇa, cu mare atenție, în brahma-randhra.
  36. – O, tu cel neprihănit! Atunci când suflul intră în brahma-randhra apare și nāda. La început precum sunetul de cochilie (śaṅkha), după aceea precum un tunet,
  37. Iar când suflul a ajuns în mijlocul capului, precum sunetul cascadei din munți. – O, mare învățat! Și astfel, mulțumit, ātman care este aproape devine vizibil.
  38. În continuare, prin cunoașterea lui ātman desăvârșită prin unirea (yoga) cu ātman însuși, este negată saṁsāra. Yoginul trebuie să preseze ferm frenul cu glezna dreaptă și cea stângă;
  39. Omul înțelept trebuie să preseze cu glezna dreaptă și cu cea stângă articulația care se află sub genunchi, amintindu-și de zeul Triyambaka,
  40. de Vināyaka și, de asemenea, de Vāgīsvarī. – Ascetule! absorbind suflul prin capătul canalului penisului, și
  41. – O, domn al înțelepților! – folosind praṇava împreună cu bindu, yoginul trebuie să-l țină (suflul) în mijlocul rădăcinii (mūlādhāra).
  42. Focul, întețit prin suflul ținut astfel, urcă prin mijlocirea lui Kuṇḍalī. Apoi aerul împreună cu focul merg prin sus.umnā.
  43. Cel care practică astfel va cuceri imediat suflul. – O, întâiule stătător între înțelepți! La început transpirația, mai apoi tremurul
  44. Și, în cele din urmă, ridicarea trupului de la pământ – acestea sunt semnele cuceririi suflului. Pentru cel care practică astfel hemoroizii dispar,
  45. Fistulele anale dispar, toate bolile dispar. – O, Sāṁkr̥ti! Păcatele dispar, fie ele mici sau mari.
  46. Atunci când dispare păcatul, acea minunată oglindă a minții devine pe deplin pură. Apoi prin bunavoința lui Brahmā etc., apare în inimă detașarea.
  47. Pentru cel detașat cunoașterea obținută din saṁsāra duce direct la eliberare (kaivalya), iar prin cunoașterea zeului Sadāśiva legăturile dispar.
  48. Cel care a gustat cel puțin o dată din esența ambroziei cunoașterii (jñāna-amr̥ta), fuge renunțând la toate acțiunile.
  49. Înțelepții spun că Universul este de natură spirituală (jñāna); iar alții, cu vederea slabă din cauza ignoranței, văd Universul ca fiind de natură materială (artha).
  50. – O, mare înțelept! Ignoranța dispare prin Cunoașterea naturii lui ātman – iar când dispare ignoranța dispare și atracția etc.
  51. – O, înțeleptule! Atunci când atracția etc. nu mai există, virtutea și păcatul dispar; atunci când acestea două dispar yoginul nu se va mai întrupa.

Astfel a fost partea a șasea.