Skip to content

din “Regele Runa” – Nebunul

Patima privire n’are…

Ea e soră cu păcatul, nici odată nu alege.

Într’un pària pătrunde de-o potrivă ca ‘ntr’un rege.

A pătruns: de-ai fi palatul cel mai falnic pe pământ

Turnurile tale mândre clătuna-se-vor de vânt;

Pe când ea, mugind, cu ghiare înmiite, de văpae,

Sapă ‘n ziduri și pătrunde din odae în odae…

Darmă statuile sfinte și coloane albe darmă

Zi cu zi a lor ruină, ruinându-se, se sfarmă,

Iar cenușa lor sau doarme, de o luminează luna,

Sau cutreeră văzduhul de o vântură furtuna…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 19.)