Skip to content

Gheraṇḍa-saṁhitā V

  1. Gheraṇḍa a spus: – Acum voi descrie pe deplin regulile controlului suflurilor (prāṇāyāma). Doar prin practicarea acestuia omul devine egal zeilor.
  2. La început un loc favorabil, un timp prielnic, o alimentație moderată și, desigur, purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī) – doar după acestea trebuie să practice prāṇāyāma.
  3. Nu trebuie întreprinse exercițiile Yoga într-un loc foarte îndepărtat ori în pădure, în capitală ori în preajma oamenilor – căci dacă sunt făcute desăvârșirea (siddhi) este distrusă.
  4. Într-un loc foarte îndepărtat nu are încredere, în pădure este lipsit de protecție și mâncare, într-un loc aglomerat este expus – de aceea trebuie să renunțe la acestea trei.
  5. Într-un loc potriviț cu o suveranitate virtuoasă, cu mâncare bună și abundentă, liniștit, trebuie să facă acolo o colibă înconjurată de ziduri.
  6. În interiorul zidurilor se află situat un eleșteu, o fântână sau un bazin. Coliba, lipsită de insecte, nu este nici prea înaltă, dar nici prea joasă.
  7. Trebuie lipită complet cu baligă de vacă astfel încât să nu aibă nicio gaură. Situat fiind astfel într-un loc izolat, trebuie să practice prāṇāyāma.
  8. În anotimpurile: iarna, în perioada rece, vara și în perioada ploioasă nu trebuie întreprinse exerciții (yoga), căci dacă sunt făcute, Yoga va produce boli.
  9. Se spune că doar primăvara și toamna trebuie întreprinse (începute) exercițiile yoga. Yoginul, făcând astfel, devine desăvârșit (siddha), cu certitudine devine izbăvit (mukta) de boală.
  10. Începând cu caitra și terminând cu phālguna este anul, începând cu māgha și terminând cu phālguna este anotimpul, două câte două, lunile sunt a șasea parte a anului, fiind experimentate patru câte patru luni.
  11. Primăvara (vasanta): caitra și vaiśākha, vara (grīṣma): jyeṣṭha și āṣāḍha, anotimpul ploios (varṣā): śrāvaṇa și bhādra, toamna (śarat): āśvina și kārtika, iarna (hemanta): agrahāyaṇa și pauṣa, anotimpul rece (śiśira): māgha și phālguna.
  12. O să-ți descriu pe deplin experiența anotimpurilor așa cum a fost transmisă. Experiența primăverii (vasanta) astfel trebuie înțeleasă: începe în māgha și sfârșește în vaiśākha – 4 luni.
  13. Experiența verii (grīṣma) astfel trebuie înțeleasă: începe în caitra și sfârșește în āṣāḍha – 4 luni. Experiența anotimpului ploios (varṣā) astfel trebuie înțeleasă: începe în āṣāḍha și sfârșește în āśvina – 4 luni.
  14. Experiența toamnei (śarat) astfel trebuie înțeleasă: începe în bhādra și sfârșește în mārgaśīrṣa – 4 luni. Experiența iernii (hemanta) astfel trebuie înțeleasă: începe în kārtika și sfârșește în māgha – 4 luni. Experiența anotimpului rece (śiśira) astfel trebuie înțeleasă: patru luni începând cu mārgaśīrṣa.
  15. Trebuie să înceapă practica yoga primăvara (vasanta), sau chiar toamna (śarat). Se spune că doar atunci yoginul poate deveni desăvârșit (siddha) fără efort.
  16. Cel care, lipsit fiind de o alimentație moderată, începe să practice yoga, felurite boli va dobândi acesta și nu va obține niciun rezultat în Yoga.
  17. Mâncare din orez sau mâncare din orz, sau mâncare din grâu, fasole mung, fasole, năut etc. – curată și lipsită de pleavă.
  18. Tărtăcuța ascuțită, fructul de Jack, batatul picior de elefant, taro uriaș, piperul cu coadă, dovlecelul amar comestibil, nuca bonduc, castravetele șarpe, banana, smochina, curmala deșertică,
  19. Rambhā necoaptă, lăstar de rambhā, tulpină și rădăcină de rambhā, vânătă, ridiche, rădăcină de orhidee sălbatică – yoginul pe acestea trebuie să le mănânce.
  20. Amarant, busuioc sfânt, de asemenea și frunza tărtăcuței ascuțite, picior de gâscă și creson de baltă – sunt cele cinci vegetale lăudate.
  21. Abdomenul (stomacul) plin pe jumătate iar mâncarea trebuie să fie pură, foarte dulce/delicată, uleioasă, suculentă și mănâncată cu mare plăcere – aceasta este cunoscută drept alimentația moderată.
  22. Trebuie să umple stomacul jumătate cu mâncare, a treia pătrime trebuie să o umple cu apă, a patra parte a abdomenului (stomacului) trebuie păstrată întru mișcarea aerului.
  23. Amar, acru, sărat, picant, prăjit, lapte închegat, zară, prea multe vegetale ori alcool (madya), nuci de palmier și fructul de Jack prea copt,
  24. Dolic, linte, fructul copt al tărtăcuței ascuțite, tărtăcuța de iarnă, tulpina vegetalelor, tărtăcuța, fructul de jujuba, mărul elefant, fructul necopt de bel, arborele papagal,
  25. Fructul de cadamba și de lămâi, fructul de bimba, fructul arborelui de pâine, usturoiul, tija/rădăcina comestibilă a lotusului, fruct de carambola, semințe de charoli, rășină de hing, floarea/fructul arborelui de bumbac și rădăcina de eddoe sunt contraindicate în practica Yoga.
  26. La începerea exercițiilor Yoga yoginul trebuie să evite: călătoria, femeia și adorarea focului.
  27. Unt proaspăt, ghee, lapte gros, produsele din trestie de zahăr: melasa, zahărul candel etc., banana coaptă, nuca de cocos, rodia, suc de anason, strugure, măr cremos, amla și sucul lipsit pe deplin de aciditate,
  28. Cardamom, nucșoară, cuișoare, substanțe stimulatoare, fruct de gherghin, fruct de pandanus, fruct de haritaki și curmale – pe acestea yoginul poate să le mănânce.
  29. Yoginul poate să mănânce după pofta inimii cele folositoare, ușor de digerat, plăcute, onctuoase și hrănitoare pentru alcătuirea trupului.
  30. Yoginul trebuie să se lipsească în a consuma mâncarea dificil de digerat, rea la gust, fetidă, acră/picantă ori stătută, foarte rece ori foarte fierbinte.
  31. Înainte de răsăritul soarelui nu trebuie: să se îmbăieze, să țină post etc., sau orice ritual ce tulbură trupul, să mănânce doar o dată pe zi, să nu mănânce deloc, să mănânce noaptea ori din trei în trei ore.
  32. Prāṇāyāma trebuie realizată printr-o astfel de reglementare a modului de viață: înainte de a începe prāṇāyāma trebuie să mănânce întotdeauna lapte și unt clarifiat; trebuie să mănânce de două ori pe zi – în mijlocul zilei și, desigur, la finele zilei.
  33. Așezat pe pământ, stând adunat-echilibrat pe o rogojină din iarbă kuśa sau piele de căprioară, pe o piele de tigru sau covor de lână, cu fața către est ori cu fața către nord, trebuie să practice prāṇāyāma numai după ce a realizat purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī).
  34. Caṇḍa Kāpāli a spus: – Cum este realizată purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī)? Ce este această purificare a traseelor psiho-energetice? Toate acestea doresc să le ascult – o, Nemărginire a compasiunii, te rog, spune-mi!
  35. Gheraṇḍa a spus: – Suflul desigur nu curge atât timp cât traseele psiho-energetice au multe impurități. Cum ar putea fi realizată prāṇāyāma? Cum ar putea exista o cunoaștere a Realității? De aceea purificarea traseelor psiho-energetice este la început, iar apoi trebuie practicată prāṇāyāma.
  36. S-a spus că purificarea traseelor psiho-energetice este de două feluri: prin incantație (samanu) și fără incantație (nirmanu). Prin incantație este realizată cu bīja-mantra, fără incantație este prin acțiunea de purificare (dhauti).
  37. Acțiunea de purificare a fost descrisă anterior prin metoda celor șase acțiuni (ṣaṭkarman). O, Caṇḍa! Ascultă acum despre acea purificare a traseelor psiho-energetice făcută prin incantație.
  38. Yoginul, stând pe rogojină etc., trebuie să realizeze padma-āsana. După ce a invitat maestrul etc. să rezide în părțile trupului – așa cum a fost instruit de către maestrul său – trebuie să realizeze purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī) pentru dobândirea purității depline a controlului suflurilor (prāṇāyāma).
  39. Meditând apoi asupra bīja-mantra a aerului – YAM̐ ca fiind plină de energie (strălucitoare) și de culoarea fumului, înțeleptul, timp de saisprezece, bīja-mantra YAM̐, trebuie să umple cu aer plămânii pe calea lunară;
  40. Cu șaizeci și patru de unități YAM̐ trebuie să țină aerul prin apnee (kumbhaka); cu treizeci și două de unități YAM̐ aerul trebuie eliminat prin canalul solar.
  41. Trebuie să mediteze asupra focului combinat cu pământul, foc ce se ridică din rădăcina ombilicului. Apoi trebuie să inspire prin canalul solar preț de șaisprezece unități bīja-mantra a focului – RAM̐;
  42. Cu șaizeci și patru de unități RAM̐ trebuie să țină aerul prin kumbhaka; cu treizeci și două de unități RAM̐ aerul trebuie eliminat prin canalul lunar.
  43. Meditând asupra Lunii din vârful nasului – ce poartă un iepure, fiind înzestrată pe deplin cu strălucirea-i lunară – repetând desigur de șaisprezece ori bīja-mantra THAM̐, trebuie să umple plămânii cu aer prin iḍā;
  44. Iar cu șaizeci și patru de unități prin bīja-mantra VAM̐ trebuie să țină aerul prin kumbhaka; meditând la amr̥ta ce se revarsă și care trebuie să producă purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī); cu treizeci și două de unități ale sunetului LAM̐, perceput pe deplin, trebuie să elimine aerul prin piṅgalā.
  45. Făcând astfel purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī), traseul psiho-energetic trebuie purificat. Fiind stabil – făcând postura – trebuie să practice prāṇāyāma.
  46. Unită (sahita), străpungerea solară (sūrya-bheda), victorioasă (ujjāyī), răcoritoare (śītalī), burduf (bhastrikā), albină (bhrāmarī), cataleptică (mūrchā) și absolută (kevalī) – sunt cele opt feluri de apnee (kumbhikā).
  47. Sahita se spune că este de două feluri: cu embrion (sagarbha) și fără embrion (nirgarbha). Cu embrion este prin rostirea bīja-mantra, fără embrion este lipsită de bīja-mantra.
  48. Îți descriu ție la început prāṇāyāma cu embrion (sagarbha): stând în sukha-āsana, cu fața către est ori cu fața către nord, trebuie să mediteze asupra lui Brahmā care este alcătuit din calitatea rajas, roșu la culoare și litera A din AUM̐.
  49. Înțeleptul, repetând șaisprezece unități bīja-mantra A, trebuie să umple plămânii cu aer prin iḍā; la finele umplerii, care este la începutul apneei (kumbhaka), trebuie să fie realizată uḍḍīyāna și jālaṁdhara-bandha.
  50. Meditând asupra lui Hari (Viṣṇu) care este alcătuit din calitatea sattva, negru la culoare și litera U din AUM̐, trebuie să rețină aerul, desigur prin kumbhaka, repetând șaizezi și patru unități bīja-mantra U. La finele apneei (kumbhaka), care este la începutul eliminării, trebuie să fie realizată jālaṁdhara-bandha.
  51. Meditând asupra lui Śiva care este alcătuit din calitatea tamas, alb la culoare și litera Ṃ din AUM̐, trebuie să elimine din nou pe calea solară repetând treizeci și două unități bīja-mantra Ṃ.
  52. Umplând din nou prin piṅgalā, trebuie să rețină suflul prin kumbhaka, trebuie să elimine după aceea prin iḍā repetând bīja-mantra în ordinea prescrisă.
  53. Trebuie să practice în mod repetat prin cea normală (piṅgalā) și prin cea opusă (iḍā); de la finele umplerii până la terminarea apneei (kumbhaka) cele două orificii ale nasului sunt ținute doar cu degetul mic, inelar și degetul mare al mâinii drepte, fără a folosi degetul arătător și cel mijlociu.
  54. Prāṇāyāma fără embrion (nirgarbha) este realizată, desigur, fără repetarea bīja-mantrei. Palma mâinii stângi, așezată peste genunchiul stâng, trebuie mișcată circular, de jur împrejurul genunchiului. Umplerea, apneea și eliminarea se pot extinde începând cu una până la o sută de rotiri ale palmei.
  55. Prāṇāyāma este menționat ca fiind de trei feluri: cea mai bună este de 20 mātra pūraka, 80 kumbhaka, 40 recaka, cea medie este de 16 mātra pūraka, 64 kumbhaka, 32 recaka, cea mai slabă de 12 mātra pūraka, 48 kumbhaka, 24 recaka.
  56. Prin cea slabă apare căldura internă (transpirația); prin cea medie apare tremurul coloanei vertebrale; prin cea mai bună apare părăsirea pământului – acestea sunt semnele specifice realizării întreitei prāṇāyāma.
  57. Prin prāṇāyāma apare deplasarea prin spațiu (khecaratva), prin prāṇāyāma apare distrugerea bolilor, prin prāṇāyāma apare trezirea lui Śakti, prin prāṇāyāma apare disoluția minții (manonmanī) – în psihic (citta) apare beatitudinea (ānanda), cel care controlează suflurile devine fericit.
  58. Gheraṇḍa a spus: – A fost descrisă sahita-kumbhaka, ascultă acum despre sūrya-bheda: trebuie să umple cu putere plămânii cu aerul exterior prin canalul solar (piṅgalā);
  59. Trebuie reținut cu cea mai mare atenție prin kumbhaka și contracția jālaṁdhara; kumbhaka trebuie făcută până când transpirația iese prin unghii și păr.
  60. Suflul ce iese/umple (prāṇa), suflul contrar (apāna), suflul echidistant (samāna), suflul urcător (udāna), suflul răspândit (vyāna), șarpele (nāga), țestoasa (kūrma), potârnichea (kr̥kara), ofranda zeilor (devadatta), focul (dhanaṁjaya).
  61. Prāṇa curge întotdeauna prin inimă, apāna curge în/spre zona anusului, samāna curge în zona ombilicului, udāna merge prin mijlocul gâtului,
  62. Vyāna pătrunde întregul trup – aceste cinci sufluri sunt cele mai importante. Cele cinci începând cu prāṇa sunt faimoase, cele cinci începând cu nāga sunt doar sufluri.
  63. Eu îți spun locurile și modurile de funcționare ale acestora cinci, începând cu nāga: nāga este descrisă în eliminarea prin gură; kūrma este amintită în închiderea și deschiderea ochilor;
  64. Kr̥kara este cunoscută în acțiunea strănutului, devadatta este cunoscută în căscare (somnolență), dhanaṁjaya este atotpătrunzător și nu părăsește trupul nici chiar la moarte.
  65. Nāga domină conștiința (caitanya), kūrma determină închiderea și deschiderea ochilor, kr̥kara determină foamea și setea, a patra (devadatta) determină căscatul, dhanaṁjaya care nu părăsește niciodată trupul determină apariția sunetului.
  66. Pe toate aceste sufluri – unite pe deplin pe calea solară – yoginul trebuie să le ridice din rădăcina ombilicului. Apoi trebuie să elimine aerul prin iḍā, constant, ușor și neîntrerupt.
  67. Umplând cu aer plămânii din nou pe calea solară, făcând kumbhaka în mod corespunzător, eliminând din nou aerul prin iḍā – trebuie să practice în această ordine în mod repetat.
  68. Sūrya-bheda-kumbhaka este distrugătoarea decrepitudinii și a morții, o trezește pe Śakti-Kuṇḍalī, întețește focul trupului – o, Caṇḍa! astfel ți-a fost povestită suprema sūrya-bheda.
  69. Inspirând aerul prin ambele nări trebuie ținut în interiorul cavității bucale; aerul fiind extras din piept și gât trebuie ținut din nou în interiorul cavității bucale;
  70. Gura fiind împiedicată în a se deschide, cu capul aplecat se va face astfel jālaṁdhara-bandha. Făcând kumbhaka cu putere, aerul trebuie ținut fără constrângere.
  71. Făcând ujjāyī-kumbhaka trebuie să împlinească toate îndatoririle; nu apar bolile datorate flegmei ori vânt advers, indigestie,
  72. Constipație, tuberculoză, tuse, febră ori boli ale splinei nu apar. Pentru distrugerea decrepitudinii și a morții omul trebuie să practice apneea ujjāyī. Cu adevăraț prin practicarea acesteia toate bolile sunt distruse.
  73. Trăgând aerul cu ajutorul limbii, trebuie să umple ușor abdomenul (plămânii). Făcând pentru un moment apnee, trebuie să elimine din nou pe ambele nări.
  74. Yoginul trebuie să practice tot timpul splendida śītalī-kumbhaka, și astfel pentru acesta nu apar nicicum indigestia ori bolile legate de kapha și pitta.
  75. Trebuie să facă în același fel precum foalele (bhastrā) fierarilor, iar astfel, prin ambele nări, aerul trebuie mișcat cu atenție.
  76. Făcând în acest fel de douăzeci de ori, trebuie să facă kumbhaka, atunci când s-a terminat trebuie să miște (elimine) aerul în mod convenabil, așa cum a fost menționat anterior.
  77. Înțeleptul trebuie să practice de trei ori această bhastrikā-kumbhaka. Nu există boală, nu există suferință – lipsit de boli este zi de zi cel care o practică.
  78. Yoginul, după trecerea miezului nopții, atunci când (acolo unde) nu există sunetele făpturilor, acoperind urechile cu mâinile, trebuie să facă umplere (pūraka) și kumbhaka.
  79. Înțeleptul trebuie să audă în urechea dreaptă splendidul sunet (nāda) intern: primul este sunetul greierului, apoi sunetulul flautului din bambus,
  80. Apoi tunetul norului, sunetul tobei, zumzetul albinei neagre, iar apoi sunetul clopotului, al gongului din bronz, al trompetei, al timpanului, al tobei duble etc., al tobei militare și al tobei mari.
  81. Astfel, diferitele sunete (nāda) interne apar printr-o necontenită practică a apneei bhrāmarī, iar ultimul sunet este al nelovirii (anāhata) – acea vibrație (dhvani) este a acestui sunet intern.
  82. Lumina (jyotis) este partea interioară a vibrației (dhvani), manas este partea interioară a luminii. Atunci când acest manas se dizolvă, conștiința aceasta este cea mai înaltă stare a lui Viṣṇu – astfel este desăvârșirea apneei bhrāmarī prin care yoginul poate dobândi desăvârșire în samādhi.
  83. Meditația (dhyāna) e de opt ori mai bună decât repetarea (japa), asceza (tapas) este de opt ori mai bună decât meditația, cântarea (gāna) este de opt ori mai bună decât asceza – nimic nu este superior cântatului.
  84. Făcând kumbhaka cu plăcere (fără disconfort), atenția (manas) este situată în interiorul dintre sprâncene, abandonând toate obiectele percepției, produce stupefacția minții (manomūrchā) și dăruiește plăcere. Din unirea minții (manas) cu sinele (ātman) ānanda se manifestă cu certitudine.
  85. Astfel, de multe feluri este ānanda care se manifestă dintr-o neîntreruptă practică a apneei. Astfel, prin unirea minții cu sinele din practica apneei, poate dobândi desăvârșirea contemplării (samādhi).
  86. Prin această mūrchā-kumbhaka pratyāhāra este realizată cu mare succes. Sfârșitul impregnărilor și cunoașterea Realității sunt cauza dizolvării minții (manolaya).
  87. Prin acestă prāṇāyāma manas dispare complet, iar atunci dispar toate suferințele și bolile – cu adevărat aceasta este un panaceu.
  88. Din controlul respirației zeiței Bhujaṁginī apare cu adevărat mantra „cea nerostită” (ajapā). Prin sunetul HAM̐ aerul iese în afară, prin sunetul SAḤ aerul intră din nou.
  89. Zi și noapte – douăzeci și una de mii șase sute de cicluri – viețuitoarea (jīva) repetă tot timpul gāyatrī numită „cea nerostită” (ajapā).
  90. Lebăda (haṁsaḥ) se află în mūlādhāra, în lotusul inimii, la întâlnirea celor două nări – aceasta este întreita venire împreună a lebedei (haṁsaḥ).
  91. Nouăzeci și șase degete lungime are corpul a cărui trăsătură este activitatea. Suflul care iese în exteriorul trupului are în mod natural douăsprezece degete lungime.
  92. Când cântă devine de șaisprezece degete, când mănâncă devine de douăzeci de degete, când merge devine de douăzeci și patru de degete, când doarme devine de treizeci de degete, când copulează devine de treizeci și șase de degete, când depune efort este mai mult decât atât.
  93. Atunci când apare diminuarea naturală a mișcării acestuia (i.e. vāyu) viața este extinsă într-o mare măsură, iar atunci când mișcarea aerului este sporită, viața este restrânsă – astfel a fost descris suflul care a ieșit din interior.
  94. De aceea, atât timp cât prāṇa se află în trup, moartea cu siguranță nu se va produce. Atunci când vāyu rămâne unit pe deplin cu trupul este realizată kevalī-kumbhaka.
  95. Atât timp cât viețuiește, trebuie să repete mantra HAM̐-SAḤ care este doar (kevala) numărarea „celei nerostite” (ajapā). Atunci când kevalī-kumbhaka este realizată continuu, pe perioada întregii zile, apare eroarea numărătorii –
  96. Astfel este realizată de către oameni kevalī-kumbhaka. Kevalī-kumbhaka este numărarea „celei nerostite” (ajapā); de două ori mai lungă, devine disoluția minții (manonmanī).
  97. Aerul fiind inspirat prin ambele nări, trebuie să realizeze apneea absolută (kevala). În prima zi trebuie să rețină la început o singură dată, crescând până la șaizeci și patru de ori într-o serie.
  98. Kevalī-kumbhaka trebuie făcută de opt ori, zi de zi, din trei în trei ore; sau, poate să o facă de cinci ori pe zi, exact așa cum îți spun:
  99. Dis-de-dimineață, la miezul zilei, la înserare, la miezul nopții și în a patra parte a nopții; ori poate să o facă la cele trei momente ale zilei, zi de zi, în aceeași măsură.
  100. De cinci ori este lungită zilnic, cu o singură măsură pe zi, durata „celei nerostite” (ajapā) până când desăvârșirea (siddhi) este manifestată.
  101. Iar atunci cunoscătorul practicii Yoga spune că prāṇāyāma este apneea kevalī. Când desăvârșirea apneei kevalī este obținută, ce nu ar putea fi împlinit pe suprafața pământului?

Acesta a fost al cincilea capitol numit „Descrierea controlului suflurilor” din Gheraṇḍa-saṁhitā, un dialog despre Yoga corporală dintre marele înțelept Gheraṇḍa și regele Caṇḍa Kāpāli.