Skip to content

Gorakṣa-paddhati I

Aici începe Centuria lui Gorakṣa despre Haṭha-yoga

  1. Îl preaslăvesc pe ilustrul maestru – supremă beatitudine, întruparea propriei beatitudini – prin a cărui simplă prezență persoana devine conștiință (cit) și beatitudine (ānanda).
  2. În razele luminoase ale sinelui (ātman) făcut nemișcat în lăuntru prin „contracția de jos” (mūla-ādhāra-bandha) și altele, pe acel yogin ce cântă neîncetat despre Realitatea (tattva) ce a impulsionat timpul nenumăratelor yuga și kalpa, ocean al bucuriei cunoașterii (jñāna) unde însuși Ādinātha a apărut, îl venerez necontenit pe acest domn Mīnanātha ce este mai mult decât calitatea de a fi manifestat ori nemanifestat.
  3. Salutându-și maestrul cu devoțiune, Gorakṣa vorbește despre Suprema cunoaștere (jñāna), cea dragă yoginilor, instrumentul supremei beatitudini (paramānanda).
  4. Centuria lui Gorakṣa o voi spune pentru eliberarea din lanțurile existenței (saṁsāra), fiind a bărbaților generatoarea cunoașterii de sine (ātman), cheia porților discernământului dintre sine și non-sine.
  5. Această scriptură este scara izbăvirii (mukti), această scriptură este păcălirea timpului (kāla) prin care mintea se eliberează din iluzie (moha) devenind fixată în sinele suprem (paramātman).
  6. O, venerabilule! Yoga este distrugerea suferinței existenței lumești, fiind fructul arborelui magic al scripturilor (śruti), ale cărui ramuri sunt vizitate de păsări (dvija).
  7. Postura (āsana), controlul suflurilor (prāṇāyāma), restrângerea (pratyāhāra) simțurilor, concentrarea (dhāraṇā), meditația (dhyāna) și contemplarea (samādhi) sunt cele șase părți ale practicii Yoga.
  8. Postúrile (āsana) sunt atât de multe câte ființe vii există; descrierea pe deplin a acestora este explicată de Maheśvara.
  9. Postúrile (āsana) sunt descrise una câte una, pentru fiecare dintre cele 8.400.000 de forme de viață. Dintre acestea au fost făcute de Śiva o sută mai puțin șaisprezece (i.e. 84) postúri (pīṭha).
  10. Dintre toate postúrile (āsana) doar două sunt descrise: prima este descrisă postura celui desăvârșit (siddha-āsana) iar a doua este postura lotusului (kamala-āsana).
  11. Unind prin presare călcâiul piciorului de perineu, cealaltă gleznă este plasată deasupra organului genital; fixând ferm bărbia spre piept, cu trupul nemișcat, cu instrumentele (indriya) supuse, privind fix între sprâncene – aceasta este numită siddha-āsana, cea care deschide ușa către mântuire (mokṣa).
  12. Punând piciorul drept deasupra coapsei stângi, tot așa piciorul stâng deasupra coapsei drepte. Apoi, cu ambele mâini încrucișate prin spate, ținând ferm degetele mari de la picioare și punând bărbia în piept, trebuie să privească vârful nasului – aceasta este numită postura lotusului (padma-āsana), distrugătoarea tuturor formelor de boală.
  13. Șase vortexuri (cakra), 16 suporturi (ādhāra) dubla observare, cele cinci ceruri (vyoman) – acei yogini care nu cunosc acestea ca fiind în propriul trup, cum s-ar putea ei desăvârși prin Yoga?
  14. Casa cu o singură coloană, nouă porți și cinci zeități tutelare (adhidaivata) – acei yogini care nu-și cunosc propriul trup, cum s-ar putea ei desăvârși prin Yoga?
  15. Suportul (ādhāra) are un lotus cu patru petale, svādhiṣṭhāna are un lotus cu șase petale, buricul (nābhas) are un lotus cu zece petale, în inimă (hr̥d) se află un lotus cu 12 petale,
  16. În gât se află un lotus cu 16 petale iar în mijlocul dintre sprâncene se află un lotus cu două petale, în apertura lui Brahmā de pe marea cale (suṣumṇā) s-a spus ca se află lotusul cu o mie (sahasra) de petale.
  17. Primul vortex (cakra) este suportul (ādhāra), al doilea este (svādhiṣṭhāna); la mijloc între cele două se află locul organului genital (yonisthāna), numit kāmarūpa.
  18. În cakra cunoscută drept suport (ādhāra) din zona anusului se află un lotus cu patru petale în mijlocul căruia se spune că se află receptaculul (yoni) – Kāmākhyā cea preamărită de cei desăvârșiți (siddha).
  19. În mijlocul receptaculului (yoni) se află marele (liṅga) cu fața către spate/vest (paścima), având în vârf o sferă strălucitoare aidoma unei nestemate – acela care cunoaște astfel este un cunoscător al sistemului Yoga.
  20. Având aspectul aurului topit, linie strălucitoare care este extrem de vibratorie, oraș al focului în patru unghiuri, care se află situat mai jos de organul genital (meḍhra).
  21. […]
  22. Prin cuvântul sva este înțeles suflul (prāṇa), suportul acestuia fiind svādhiṣṭhāna. Svādhiṣṭhāna este vortexul de jos; desigur, declarat ca fiind organul genital (meḍhra).
  23. Acolo unde kanda prin suṣumṇā este străpunsă precum o nestemată printr-un fir, această cakra, situată în zona buricului, este declarată ca fiind maṇipūraka.
  24. În marele vortex (cakra) înzestrat cu douăsprezece spițe, este deprivat atât de virtute cât și de viciu. Desigur, atât timp cât viețuitorul rătăcește, tot atât nu cunoaște Realitatea (tattva).
  25. Deasupra organului genital, sub ombilic, se află receptaculul-bulb (kanda-yoni) asemănător unui ou de pasăre. De acolo răsar traseele psiho-energetice (nāḍī), șaptezeci și două de mii la număr.
  26. Dintre miile de trasee psiho-energetice (nāḍī) doar șaptezeci și două sunt descrise de Śiva. Cele mai importante trasee ale suflurilor (prāṇa) sunt menționate aici ca fiind doar zece la număr.
  27. Cea răcoritoare (iḍā) și cea ardentă (piṅgalā) desigur cea de-a treia este cea milostivă/preabună (suṣumṇā), cea înmiresmată (gāndhārī) și limba elefantului (hastijihvā), cea hrănitoare (pūṣā) și cea strălucitoare (yaśasvinī),
  28. Limita (alambuṣā), Luna nouă (kuhū) și scoica (śaṅkhinī) – sunt cele zece nāḍī menționate aici. Cakra este alcătuită din nāḍī – astfel trebuie să fie cunoscută întotdeauna de către yogini.
  29. Iḍā se află pe partea stângă, piṅgalā se află pe cea dreaptă; suṣumṇā se află în zona din mijloc iar gāndhārī în ochiul stâng;
  30. Hastijihvā în ochiul drept iar pūṣā în urechea dreaptă; yaśasvinī în urechea stângă iar alambuṣā în gură.
  31. Kūhu este situat în zona penisului (liṅga), iar śaṅkhinī în locul rădăcinii (mūla-sthāna) – astfel stau cele zece nāḍī, ocupând fiecare câte o poartă.
  32. Iḍā, piṅgalā și suṣumṇā reprezintă calea principală a suflurilor (prāṇa), fiind neîncetatele purtătoare ale suflului (prāṇa) și prezidate de zeitățile: Candra, Sūrya și Agni.
  33. Cele cinci sufluri principale sunt: cel ce iese (prāṇa), cel contrar (apāna), cel echidistant (samāna), cel urcător (udāna) și cel răspândit (vyāna); cele cinci sufluri secundare sunt: șarpele (nāga), țestoasa (kūrma), potârnichea (kr̥kara), dăruit de zei (devadatta) și focul (dhanañjaya).
  34. Prāṇa locuiește întotdeauna în inimă, apāna în zona anusului, samāna în zona buricului, udāna în mijlocul gâtului iar
  35. Vyāna în tot corpul – acestea sunt cele cinci sufluri principale, cunoscute drept cele cinci, prāṇa etc.; celelalte cinci sufluri, nāga etc., sunt:
  36. Nāgā este declarată în eructare, kūrma este amintită în deschiderea ochilor, kr̥kara este cunoscută în strănut, devadatta în căscare,
  37. Dhanaṁjaya este atotpătrunzătoare și nu se îndepărtează la moarte. Aceste sufluri circulă prin toate traseele psiho-energetice (nāḍī) ale formei (corpului) sinelui individual (jīva).
  38. Așa cum se mișcă o minge de lemn, aruncată/lovită cu brațul de pamânt, tot așa nu stă locului nici jīva, aruncat de prāṇa și de apāna.
  39. Jīva, fiind controlat de prāṇa și apāna, aleargă în jos și în sus, pe calea din stânga (iḍā) și din dreapta (piṅgalā) – din cauza stării de agitație nu este perceput.
  40. Așa cum un șoim legat cu o sfoară deși a plecat, este tras din nou înapoi, tot așa și jīva, legat cu cele trei guṇa, este tras încoace și încolo de prāṇa și apāna.
  41. Apāna o trage pe prāṇa, prāṇa o trage pe apāna; acestea se află deasupra și dedesubtul ombilicului – acela care cunoaște astfel este un cunoscător al practicii Yoga.
  42. Prin sunetul HAM merge în afară, prin sunetul SAH intră din nou; această mantra – „haṁsa, haṁsa” – o repetă neîncetat jīva.
  43. Într-o zi și o noapte, douăzeci și una de mii șase sute de repetiții – această mantră, alcătuită din acest număr, o repetă neîncetat jīva.
  44. Gāyatrī numită „cea nerepetată” (ajapā) este a yoginilor dăruitoare a mântuirii (mokṣa). Doar prin simpla intenție a practicării ei este eliberat de toate păcatele (pāpa).
  45. Știință (vidyā) asemănătoare cu aceasta, repetare (japa) asemănătoare cu aceasta, cunoaștere (jñāna) asemănătoare cu aceasta – nu a existat și nici nu va exista vreodată.
  46. Prin Kuṇḍalinī este produsă Gāyatrī, cea care susține suflul (prāṇa). Știința suflului (prāṇa) este marea știință – acela care o înțelege este un conoscător al practicii Yoga.
  47. Deasupra nodului (kanda) se află Kuṇḍalī-śakti, cu a ei octuplă natură și formă încolăcită de 3½, care stă la intrarea porții lui Brahmā acoperind-o întotdeauna cu propria-i gură/față.
  48. Prin acea poartă trebuie să meargă în locul lipsit de boală al lui Brahmā; Parameśvarī (Bhujaṅganī) este adormită iar poarta este acoperită de gura/fața ei.
  49. Trezită prin unirea focului (vahni) cu mintea (manas) și vântul (marut), aidoma acului care trage după sine firul (guṇa) ea se mișcă în sus prin suṣumnā.
  50. Sub forma unui șarpe tremurător (trezit), splendidă aidoma fibrei tulpinii lotusului, trezită prin unirea cu focul, se deplasează în sus prin suṣumṇā.
  51. Așa cum o ușă trebuie deschisă prin forță (haṭha) cu o cheie, tot astfel poarta mântuirii trebuie deschisă de către yogin prin Kuṇḍalinī.
  52. Împreunând palmele celor doua mâini și asumând extrem de ferm padma-āsana, așezând ferm bărbia în piept (i.e. jālaṁdhara-bandha) – și meditând asupra acestei dorințe, în mod repetat apāna este ridicată iar aerul cu care a fost umplut trebuie scos afară. Atunci când prāṇa este eliberată, o trezvie de neegalat este dobândită de om din trezirea puterii (śakti).
  53. Trebuie să facă o frecare a membrelor (aṅga) cu apa (i.e. transpirația) care apare în urma efortului. Renunțător al celor picante (kaṭu), acre (amla) și sărate (lavaṇa), trebuie să folosească o alimentație bazată pe lapte (kṣīra).
  54. Cast (brahmacārin), cumpătat în alimentație (mitāhārin), renunțător (tyāgin) la cele lumești, devotat pe deplin practicii Yoga, devine perfect (siddha) după un an de zile – aici nu există motiv de îndoială.
  55. Mâncare dulce și foarte agreabilă, abandonând a patra parte din aceasta, mâncată pentru deplina mulțumire a zeilor – acesta este declarat ca fiind cumpătat în alimentație.
  56. Deasupra nodului (kanda) se află Kuṇḍalī-śakti, cu a ei octuplă natură și formă încolăcită de 3·1/2, fiind pentru înrobirea (bandha) proștilor dar întotdeauna dăruitoarea mântuirii (mokṣa) pentru yogini.
  57. Marele sigiliu (mahā-mudrā), sigiliul cerului gurii (nabho-mudrā), contracția înălțătoare (uḍḍiyāna-bandha), contracția purtătorului capcanei (jālaṁdhara-bandha) și contracția rădăcinii (mūla-bandha) – acel yogin care le cunoaște este receptaculul izbăvirii (mukti).
  58. Presând porțiunea călcâiului de zona perineului (yoni), trebuie să contracte ferm anusul, făcând apāna să urce – aceasta este considerată ca fiind mūla-bandha.
  59. Din unitatea suflurilor apāna și prāṇa rezultă diminuarea urinei și a excrementelor – tânăr devine cel batrân întotdeauna prin mūla-bandha.
  60. Atunci când marea pasăre (i.e. prāṇa) este făcută să zboare ne-ncetat – desigur doar atunci uḍḍīyāna-bandha este leul ce doboară elefantul morții (mr̥tyu).
  61. Contracția trebuie realizată acolo, în partea din spate din abdomen, mai jos de ombilic – aceasta este numită contracția uḍḍīyāna-ei.
  62. Astfel închide plasa capului (śirājāla) iar apa din cer (nabhas) nu se mai deplasează în jos – de aceea este numită jālaṁdhara-bandha, distrugătoarea nenumăratelor suferințe ale gâtului.
  63. Atunci când este realizată jālaṁdhara-bandha, caracterizată fiind de contracția gâtului, nectarul nu mai cade în foc (agni) și nici suflul (vāyu) nu mai este agitat.
  64. Limba în gaura craniului intrată în mod invers, privirea între cele două sprâncene (bhrūmadhya) – acesta este khecarī-mudrā.
  65. Acela care cunoaște khecarī-mudrā, pentru acesta nu există boală, moarte, lene, nici somn, nici foame ori sete și nici pierdere a conștienței nu există pentru acesta.
  66. Acela care cunoaște khecarī-mudrā – acesta nu este încorsetat de suferință ori boală, acesta nu este mânjit prin acțiune (karman), acesta nu este legat prin timp (kāla).
  67. Psihicul (citta) se mișcă în spațiu (kha) deoarece limba intrată în spațiu (kha) se mișcă. Desigur, prin aceasta, khecarī-mudrā este adorata tuturor desăvârșiților (siddha).
  68. Rădăcina corpului este desigur bindu; acolo în corp se află traseele psiho-energetice (śirā); acestea generează corpul din vârful capului până în tălpile picioarelor.
  69. Datorită limbii ridicate prin această khecarī gaura craniului este sigilată (mudrita) iar picătura (bindu) acestuia nu se mai pierde chiar și atunci când este îmbrățișat cu o femeie iubitoare.
  70. Atât timp cât picătura (bindu) stă în trup, tot atât timp unde este frica de moarte? Atât timp cât nabho-mudrā este realizată, tot atât timp nici picătura (bindu) nu merge în afară.
  71. Chiar și atunci când picătura (bindu) este dusă în afară, căzută fiind în devoratorul ofrandei (hutāśana), ofranda (huta) merge în sus din nou cu śakti, reținută fiind prin yoni-mudrā.
  72. În plus, această picătură (bindu) este de două feluri: de culoare alb-gălbuie și roșie. Prin cea alb-gălbuie este descrisă sperma (śukra), iar cea numită roșie este marea excreție menstruală (mahāraja).
  73. Asemănător unui lichid de culoare roșie este excreția menstruală (rajas) situată în locul Soarelui (ravi), iar picătura (bindu) se află în locul Lunii (śaśi) – unitatea acestora este extrem de greu de obținut.
  74. Bindu este Śiva, rajas este Śaktibindu este Luna, rajas este Soarele; desigur, din unirea acestora două (bindu & rajas) este obținută starea supremă
  75. Atunci când prin mișcarea lui Kuṇḍalinī-śakti cu ajutorul suflului (vāyu) rajas este determinată să meargă în cavitate (kha) pentru a obține starea de unitate cu bindu, atunci trupul devine strălucitor.
  76. Śukra este unită cu Luna (Candra), rajas este asociată cu Soarele (Sūrya) – cel ce cunoaște starea de unitate de esență a celor două, acela este un cunoscător al practicilor Yoga.
  77. Purificarea rețelei traseelor psiho-energetice (nāḍī), mișcarea Lunii (Candra) și a Soarelui (Sūrya), uscarea fluidelor (rasa) trupului – astfel este considerată mahā-mudrā.
  78. Punând bărbia în piept (i.e. jālaṁdhara-bandha), presând ferm și mult timp piciorul stâng de perineu (yoni), apucând cu ambele mâini piciorul drept care este întins, umplând cu aer ambele cavități abdominale, reținându-l cu mare atenție, apoi eliminându-l – astfel este descrisă acestă supremă mahā-mudrā, distrugătoarea tuturor bolilor (vyādhi) oamenilor.
  79. Dupa ce a practicat pe partea lunară (Candra), trebuie să practice din nou pe partea solară (Sūrya) astfel încât numărul acestora să fie egal – după aceea practica sigiliului (mudrā) trebuie abandonată.
  80. Nu există o alimentație ce trebuie îndepărtată ori acceptată, deoarece toate gusturile (rasa) sunt fără de gust (nīrasa). Chiar și teribila otravă (viṣa), ingurgitată excesiv, o digeră asemenea ambroziei (pīyūṣa).
  81. Acela ar trebui să practice mahā-mudrā, deoarece bolile acestuia dispar: emacierea (kṣaya), bolile de piele (kuṣṭha), constipația (gudāvarta), megalia organelor abdominale (gulma), indigestia (ajīrṇa) etc.
  82. Această mahā-mudrā descrisă aici este pentru oameni generatoarea marii perfecțiuni (siddhi). Fiind protejată cu mare atenție, nu este dăruită orișicui.
  83. Cel ce ține drept trunchiul și capul, adoptând postura lotusului (padma-āsana), cu privirea ațintită asupra vârfului nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), solitar, trebuie să repete nepieritoarea silabă OM.
  84. Aceste lumi: bhūr, bhuvas, svar; zeitățile: Luna (Soma), Soarele (Sūrya), Focul (Agni), în ale sale cele trei more se află acestea – astfel este acest suprem și strălucitor OM.
  85. Întreit este timpul (kāla): trecut, prezent & viitor; întreită este lumea (loka): bhūr, bhuvas & svar; întreită este Veda: Ṛk, Yajus & Sama; întreit este sunetul (svara): A, U & M; întreită este divinitatea (deva): Brahmā, Viṣṇu & Śiva ce se afla acolo – astfel este acest suprem și strălucitor OM.
  86. Dorința (icchā), acțiunea (kriyā) și cunoașterea (jñāna) sunt desigur Brāhmī, Raudrī și Vaiṣṇavī, întreita putere (śakti) se află acolo – astfel este acest suprem și strălucitor OM.
  87. Litera A și litera U, litera M cunoscută ca bindu, întreita moră se află acolo – astfel este acest suprem și strălucitor OM.
  88. Cu vocea (vacas) trebuie repetată această sămânță OM, cu trupul (vapus) trebuie practicată aceasta, cu mintea (manas) trebuie necontenit reamintită aceasta – astfel este acest suprem și strălucitor OM.
  89. Cel care repetă neîncetat praṇava (OM), fie de este virtuos (śuci) ori păcătos (aśuci), acesta nu este mânjit de păcat, fiind aidoma frunzei de lotus de care nu se lipește apa.
  90. Atunci când suflul (vāta) se mișcă, bindu se mișcă, atunci când suflul nu se mișcă, nici bindu nu se mișcă iar yoginul obține starea de neclintire – de aceea trebuie să controleze suflul (vāyu).
  91. Atât timp cât suflul (vāyu) stă în trup, tot atât timp se spune că trăiește. Moartea este a sa (vāyu) ieșire – de aceea trebuie să controleze suflul (vāyu).
  92. Atât timp cât suflul (marut) este ținut în trup, tot atâta și psihicul (citta) este fără de boală. Atât timp cât privește între sprâncene (bhrūvormadhya), tot atâta unde este frica de timp (i.e. moarte)?
  93. Astfel, din cauza fricii de timp, Brahmā este devotat pe deplin controlului suflurilor (prāṇāyāma), la fel fiind și yoginii și asceții (muni) – din acest motiv suflul (prāṇa) trebuie controlat.
  94. Lebăda (haṁsa) este făcută să iasă în exterior treizeci și șase de degete pe calea din stânga și pe cea din dreapta – de aceea este numita prāṇa.
  95. Atunci când devine pură întreaga multitudine de nāḍī, care altfel sunt pline de impurități, doar atunci yoginul devine capabil să controleze prāṇa.
  96. Yoginul aflat în baddha-padma-āsana trebuie să inspire prāṇa pe calea lunară (Candra); ținând astfel prāṇa după putere, trebuie după aceea să-l elimine pe calea solară (Sūrya).
  97. Meditând asupra discului Lunii (candramas) – ambrozie (amr̥ta) asemănătoare laptelui prins, strălucitor de alb precum laptele de vacă – cel ce practică prāṇāyāma devine fericit.
  98. Tragând prāṇa pe calea solară, umplând abdomenul ușor, făcând apnee (kumbhaka) conform prescripțiilor, trebuie să elimine prāṇa din nou pe calea lunară.
  99. Meditând asupra discului (maṇḍala) solar – masă incandescentă de flăcari arzătoare – situat în zona buricului, yoginul ce practică prāṇāyāma devine fericit.
  100. Dacă prāṇa trebuie absorbită cu măsură prin stânga (iḍā), atunci trebuie să expire din nou prin cealaltă parte; absorbind aerul prin dreapta (piṅgalā), ținându-l apoi, trebuie să-l elimine prin stânga (vāmā). Printr-o meditație, conform acestei prescripții (vidhi), asupra celor două discuri (bimba) ale Soarelui și Lunii, multitudinea de trasee psiho-energetice (nāḍī) devine pură pentru cei cu simțurile supuse (yamin) după trei luni de zile.
  101. Prin concentrarea (dhāraṇa) la dorință a suflului (vāyu), apare întețirea focului (anala). Prin purificarea traseelor psiho-energetice (nāḍī) apare starea fără de boală și manifestarea clară a sunetului (nāda) intern.