Skip to content

Gorakṣa-paddhati II

  1. Suflul (vāyu) prāṇa se află în trup prin restrângerea suflului apāna. Printr-o singură măsură (mātrā) de respirație poate fi deschisă calea spre cer.
  2. Expirația (recaka), inspirația (pūraka) și apneea (kumbhaka) alcătuiesc praṇava, fiind întreitul control al suflurilor (prāṇāyāma) înzestrat cu 12 unități (mātra).
  3. De către yogini trebuie să fie cunoscuți întotdeauna cei doi care îndepărtează multitudinea de defecte (doṣa), făcătorul de noapte și făcătorul de zi care sunt asociați celor 12 mātra.
  4. 12 oṁkāra trebuie să facă în timpul inspirului (pūraka), 16 sunt în timpul apneei (kumbhaka), 10 oṁkāra în timpul expirului (recaka) – aceasta este numită prāṇāyāma.
  5. În cea inferioară intră 12 mātra, în cea de mijloc se consideră că intră de două ori pe atât (i.e. 24), în cea superioară s-a spus că intră de trei ori pe atât (i.e. 36) – acesta este descrierea controlului suflurilor (prāṇāyāma).
  6. În cea inferioară transpirația este foarte abundentă, în cea de mijloc apare tremuratul, în cea superioară yoginul se ridică – de aceea suflul trebuie controlat.
  7. Yoginul aflat în postura baddha-padma, prosternându-se maestrului binevoitor (Śiva), retras fiind, cu privirea asupra vârfului nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), trebuie să practice controlul suflurilor (prāṇāyāma).
  8. Și, trăgând în sus apāna, trebuie să unească suflul (vāta) în prāṇa. Suflul (prāṇa) trebuie adus în cap pentru a se elibera de toate păcatele.
  9. Închizând cele nouă porți, suflul (marut) fiind ținut ferm este condus spre ākāśa împreună cu apāna și focul (vahni), pornite împreună fiind prin Śakti. Cel care realizează meditația asupra sinelui (ātman), prin realizarea prosternării, prin oprirea suflului la nivelul capului, atât timp cât stă astfel pe pământ este elogiat de întreaga comunitate de asceți.
  10. Astfel devine controlul suflurilor (prāṇāyāma) – cel ce arde combustibilul păcatelor, marele pod peste oceanul existenței (bhavodadhi) – utilizat neîncetat de către yogini.
  11. Prin postură (āsana) distruge boala, prin controlul suflurilor (prāṇāyāma) distruge cauza căderii, prin restrângerea (pratyāhāra) simțurilor cel dintâi dintre yogini distruge transformarile minții (manas).
  12. Abandonând acțiunea virtuoasă ori păcătoasă: prin concentrare (dhāraṇa) mintea (manas) devine fermă; prin meditație (dhyāna) apare puterea; prin contemplare (samādhi) obține mântuirea (mokṣa).
  13. Prin de două ori șase (i.e. 12) prāṇāyāma este descrisă restrângerea (pratyāhāra) simțurilor; prin de două ori șase (i.e. 12) pratyāhāra este menționată concentrarea (dhāraṇa) cea bună.
  14. Meditația (dhyāna) este descrisă de către experții în dhyāna ca fiind douăsprezece concentrări (dhāraṇa); prin douăsprezece meditații (dhyāna) este considerată contemplarea (samādhi).
  15. Atunci când acea contemplare (samādhi) devine suprema și fără de sfârșit strălucire în toate direcțiile, atunci din această cauză dispare diferența dintre acțiune (kriyā) și rezultatele ei (karman).
  16. Nemișcat, cu percepția focalizată, aflat într-o postură legată, închizând cu ajutorul degetelor deschizăturile urechilor, ochilor și nările nasului, iar suflul (marut) este umplut cu ajutorul gurii; focul (vahni) care este ținut în piept împreună cu apāna trebuie concentrat în zona capului – astfel merge acolo împreună cu Śiva yoginul a cărui boală a dispărut pe deplin.
  17. Atunci când suflul (pavana) atinge cerul (gagana) răsare un preamăreț sunet (dhvani) de clopot bătut etc. – de aceea desăvârșirea (siddhi) nu este departe.
  18. Prin utilizarea controlului suflurilor (prāṇāyāma) este produsă diminuarea tuturor bolilor (roga). Printr-o practică necorespunzătoare a posturii (āsana) toate bolile își fac apariția.
  19. Din cauza neglijării suflului (pavana) diferite boli (roga) apar: sughițul (hikkā), tusea (kāsa), astmul (śvāsa), dureri de cap, urechi ori ochi.
  20. Așa cum leul, elefantul ori tigrul devine supus încetul cu încetul, tot așa și cu prāṇāyāma, fiindcă în caz contrar, suflul (vāyu) care este neglijat îl omoară pe experimentator (bhoktr̥).
  21. Suflul (vāyu) trebuie eliminat cu mare atenție și trebuie inspirat cu mare atenție, de asemenea trebuie ținut cu mare atenție – doar în acest fel obține succes (siddhi).
  22. Organele de simț, precum ochiul etc., sunt ieșite în obiectele (viṣaya) lor; acea retragere succesivă a acestora din acelea se spune că este pratyāhāra.
  23. Așa cum la cel de-al treilea moment al zilei (i.e. seara) Soarele își restrânge strălucirea, tot așa și yoginul aflat la a treia parte (aṅga) din Yoga, trebuie să facă cu modificările mentale (manas).
  24. Așa cum o broască țestoasă își restrânge membrele în partea din mijloc, tot așa și yoginul își restrânge simțurile (indriya) în sine (ātman).
  25. Orice aude cu urechile, fie de este plăcut ori neplăcut, acela este perceput ca fiind sinele (ātman) de către cunoscătorul practicii Yoga care se restrânge în sine (ātman).
  26. Orice atinge peste tot cu pielea, fie de este fierbinte ori rece, acela este perceput ca fiind sinele (ātman) de către cunoscătorul practicii Yoga care se restrânge în sine (ātman).
  27. Orice vede cu ochiul, fie de este frumos sau urât, acela este perceput ca fiind sinele (ātman) de către cunoscătorul practicii Yoga care se restrânge în sine (ātman).
  28. Orice gustă cu limba, fie de este dulce ori nu, acela este perceput ca fiind sinele (ātman) de către cunoscătorul practicii Yoga care se restrânge în sine (ātman).
  29. Orice miroase cu nasul, fie de este parfumat sau indor, acela este perceput ca fiind sinele (ātman) de către cunoscătorul practicii Yoga care se restrânge în sine (ātman).
  30. Curgerea alcătuită din ambrozia (amr̥ta) lunară este mistuită de soare; de aceea, acea luare înapoi a acestei curgeri este numită pratyāhāra.
  31. O femeie, ce apare din zona lunară, este consumată de către doi; dar un al treilea, aici diferit de ceilalți doi, acesta ar trebui să devină fără bătrânețe și fără de moarte.
  32. În zona buricului există un singur Soare alcătuit din foc iar în rădăcina cerului gurii există Luna a cărei natură […]
  33. Luna, care se află cu fața în jos, revarsă amr̥ta, Soarele, care se află cu față a în sus, consumă amr̥ta, atunci trebuie cunoscut aici instrumentul (karaṇa) prin care ambrozia (pīyūṣa) este obținută.
  34. Buricul este sus, cerul-gurii este jos, Soarele este sus, Luna este jos – acesta este instrumentul numit „al inversiunii” și care este obținut doar din gura maestrului (guru).
  35. Yoginii au cunoscut ca fiind în inimă acest vortex (cakra) numit anāhata (nelovire), acolo unde taurul (vr̥ṣa), care este de trei ori legat, scoate neîncetat un muget puternic.
  36. Pornind din vortexul maṇipūraka și depașind vortexul anāhata, suflul (prāṇa) ajuns în marele lotus al yoginilor se transformă în ambrozie (amr̥ta).
  37. Ambrozia (amr̥ta) obținută cu forța (hat.ha) din suflu (prāṇa) și care curge din cap este distrusă în lotusul cu 16 petale (i.e. viśuddha). Cu gura în sus, plasând ferm limba în cavitatea de deasupra nărilor, trebuie să mediteze asupra Supremei Śakti. Neîntinatul strop de fluid (amr̥ta) din marele val trebuie băut de acea limbă agitată. Lipsit de defecte și cu un trup aidoma tulpinei lotusului, acest yogin trăiește pentru o lungă perioadă de timp.
  38. Cu gura făcută aidoma ciocului de cioară trebuie să bea curentul rece de aer. Prin reglementarea suflurilor prāṇa și apāna yoginul devine fără bătrânețe.
  39. Acela care bea suflul prāṇa printre rădăcina cerului gurii și limbă, într-un an de zile pentru el toate bolile (roga) dispar cu desăvârșire.
  40. În supremul vortex, viśuddha, ținând stropul de ambrozie (amr̥ta) lunară este făcut să meargă pe calea ascendentă, fiind astfel scăpată de la mistuirea din gura Soarelui.
  41. Cuvântul vi înseamnă lebădă (haṁsa), starea fără de pată se spune că este purul (śuddhi) intelect (buddhi) – astfel este numit viśuddha vortexul (cakra) din gât de către cunoscătorul cunoscătorilor vortexurilor.
  42. Ambrozia (amr̥ta) fiind făcută să stea în gât, iar apoi treptat din nas în cavitatea craniului se apropie prin sine în mod natural, fiind astfel scăpată de la mistuirea din gura Soarelui.
  43. Ținând întotdeauna stropul de ambrozie (amr̥ta), acesta, care este fără de pată, din zona gâtului în sus este dus până în cavitatea de la sfârșitul nasului și apoi pe deplin în cerul suprem (i.e. sahasrara-padma). Întins pe pământ cu fața în sus, trebuie să-și îmbibe cu ambrozie trupul ținut astfel sub control. În acest fel, conform prescripțiilor, pentru acel om cu simțurile supuse cu siguranță nu există decădere.
  44. Acela care bea ambrozia (soma) fiind cu limba în sus, fără niciun dubiu în jumătate de lună cunoscătorul practicilor Yoga învinge moartea (mr̥tyu).
  45. Acela de către care este blocată apertura rădăcinii nasului, obstacolul fiind destrămat, obține neîmbătrânirea și nemurirea, fiind astfel asemănător lui Hara cel cu cinci fețe.
  46. Presând cu vârful limbii marea apertura a dintelui regal (i.e. uvula) și meditând asupra zeiței alcătuită din ambrozie (amr̥ta), în șase luni devine poet vizionar (kavi).
  47. Așa cum apertura de sus a fost blocată de acela, tot așa trebuie blocate și cele nouă porți ale trupului – nu lasă câtuși de pușin ca ambrozia (amr̥ta) să se piardă – aceasta este încincita acțiune de concentrare (dhāraṇa).
  48. Dacă limba, cu vârful limbii, săruta necontenit uvula, atunci ambrozia (rasā) este degustată imediat ca și cum ar fi într-un mod total plăcut lapte sau similar unor alimente dulci; îndepărtarea bolilor (vyādhi), îndepărtarea îmbătrânirii (jara), capacitatea emiterii scripturilor (śāstra) și a textelor tantrice (āgama), a acestuia fiind starea de imortalitate, cele opt calități (guṇa) precum și atragerea femeilor frumoase (siddhāṅganā).
  49. În doi-trei ani, sămânța (retas) yoginului al cărui trup este plin cu ambrozie (amr̥ta), se deplasează ascendent – astfel dobândește yoginul calități (guṇa) precum aṇiman etc.
  50. Precum focul lemnele și flacăra fitilul lămpii cu ulei, tot așa și acela nu părăsește trupul plin cu „stropul lunar” (i.e. amr̥ta).
  51. Atunci când corpul acestui întrupat este plin cu „stropul lunar” (i.e. amr̥ta) chiar dacă este mușcat de Takṣa, veninul nu se strecoară în trupul acestuia.
  52. Prin postura (āsana) […], prin controlul suflurilor (prāṇāyāma) […], prin restrângerea (pratyāhāra) simțurilor […], prin concentrare (dhāraṇā) […].
  53. În inimă (hr̥daya) trebuie să facă una câte una concentrarea celor cinci elemente grosiere (bhūta). Prin starea de neclintire a minții (manas) este realizată cvintupla concentrare (dhāraṇā).
  54. Acest pământ – care este alcătuit din pământ, înzestrat cu sunetul LAM, de culoarea galbenă și înzestrat cu patru laturi – împreună cu Brahmā trebuie făcut prezent în inimă (hr̥t); trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea de jos (adho-dhāraṇā), generatoarea stabilității care produce cucerirea pământului.
  55. Elementul apă este strălucitor precum albul florii de kunda, este asemănător unei scoici ori chiar a Lunii, situat fiind în gât. Acesta, unit întotdeauna cu Viṣṇu, are drept sămânță litera VAM a ambroziei divine (amr̥ta); trebuie să dizolve acolo, prin kumbhaka, suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea acvatică (āmbhasī-dhāraṇā), distrugătoarea păcatelor și suferințelor de ne-ndurat.
  56. Acesta, situat în zona ombilicului, asemănător cu indragopa (roșu), a cărui sămânță (bīja) este sub formă triunghiulară (র/RAM); element alcătuit din foc, Soare-roșu strălucitor, care, împreună cu Rudra, este dăruitorul perfecțiunii (siddhi); trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea ignică (āgneyī-dhāraṇā), sfârșit al profundei frici de moarte.
  57. Acest element superior alcătuit din puritate (sattva), cu un aspect închis la culoare și situat între sprâncene, asemănător cu o grămadă distinctă de colir, zeitatea fiind acolo Īśvara, împreună cu sunetul YAM trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea aeriană (vāyavī-dhāraṇā), a celor cu simțurile supuse, care produce deplasarea prin spațiu (khecaratva).
  58. Acest suprem element eteric este strălucitor, asemănător unei ape extrem de pure din ocean, înzestrat cu sunetul HAM drept sămânță (bīja), împreună cu zeitatea Sadāśiva trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – această concentrare eterică (nabho-dhāraṇā) trebuie făcută, fiind deschizătoarea porților către mântuire (mokṣa).
  59. Imobilizarea (stambhanī) și desigur punerea în mișcare (prācanī), incendierea (dāhanī) și fluturarea (bhrāman.ī), calmarea (śamanī) – astfel acestea sunt, una câte una, dhāraṇā celor cinci elemente (bhūta). Cvintupla concentrare a celor cinci elemente (bhūta)
  60. Prin faptă (karman), prin gând (manas), prin cuvânt (vāc) – greu sunt de obținut cele cinci concentrări (dhāraṇā). Yoginul neîntrerupt de toate păcatele este eliberat
  61. Doar o singură rădăcină verbală – smr. (a aminti) – se manifestă în toate gândurile. Acel gând neîntinat din psihic (citta) este considerat ca fiind meditația (dhyāna).
  62. Aceasta dhyāna este de două feluri: cu calități (saguṇa) sau fără calități (nirguṇa); saguṇa este prin toate diferențele (bheda), nirguṇa este absolută (kevala).
  63. Atenția (cetas) în interior, privirea în exterior, aflându-se într-o postură plăcută (sukha-āsana) și cu o stare de simetrie a corpului – astfel este sigiliul meditației ce conferă perfecțiunea (siddhi).
  64. Meditând în primul vortex, ādhāra, care este ca și cum ar fi alcătuit din aur, asociat fiind cu Kun.d.alinī, este eliberat de toate păcatele. Suportul rădăcină (ādhāra) este primul vortex (cakra) […]
  65. Părăsește păcatul meditând asupra sinelui (ātman), cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), în vortexul svādhiṣṭhāna, cel cu șase petale, strălucitor precum o nestemată perfectă. Svādhiṣṭhāna este al doilea vortex (cakra) […]
  66. Universul va fi zguduit meditând asupra sinelui (ātman) cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi) în vortexul maṇipūraka, aidoma unui soare tânăr.
  67. Va deveni una cu brahman meditând cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi) asupra lui Śambhu, cel situat în spațiul inimii, strălucitor aidoma unui soare imens.
  68. Va deveni una cu brahman meditând asupra sinelui (ātman) cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), în lotusul inimii (hr̥t) care este aidoma strălucirii trăznetului, în manifestarea controlului suflurilor (prāṇāyāma).
  69. Obține beatitudinea (ānanda) meditând asupra sinelui (ātman) cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), întotdeauna aflat în mijlocul gâtului vortexul viśuddha, strălucitor asemenea unei flori campaka.
  70. Devine alcătuit din beatitudine (ānanda) meditând cu privirea în vârful nasului asupra sinelui (ātman), divinitate aflată între sprâncene, supremă strălucire a unui preapur rubin.
  71. Yoginul care își controlează suflul (prāṇa) trebuie să mediteze întotdeauna între cele două sprâncene (bhrūmadhya) asupra sinelui (ātman) ca fiind Parameśvara cel albastru-închis, ca să obțină unirea (yoga).
  72. Va deveni una cu brahman meditând asupra sinelui (ātman), cu privirea între cele două sprâncene (bhrūmadhya), fără calități (nirguṇa), binevoitor (śiva), netulburat (śānta), foc universal (viśva-tejas) – situat în cer.
  73. Meditând asupra lui Śiva care se află în acel loc, care se spune că formează o parte din sine (ātman), acel loc suprem, eteric (ākāśa), yoginul devine alcătuit din cunoaștere (jñāna).
  74. Yoginul, meditând întotdeauna asupra sinelui (ātman) – care este fără de pată, sub forma cerului și asemănător apei din miraj – obține cunoașterea (jñāna).
  75. Anusul (guda), organul genital (med. hra), buricul (nābhi), inima (hr̥daya) și cel de deasupra (i.e. kaṇṭha), uvula (karṇikā), locul cerului gurii (lambikā), între sprâncene (bhrūmadhya) și apertura cerului (nabhobila) –
  76. Astfel au fost descrise cele nouă locuri de meditație ale yoginilor. Atunci când sunt însoțite de Realitate (tattva) și nume (upādhi) acestea determină apariția celor opt calități (guṇa).
  77. Ținând psihicul (citta) în ombilic (nābhi), blocând cu foarte mare atenție curgerea suflului (pavana) în jos, îndoind rădăcina suflului apāna ce este asemănător focului și cu o formă subțire asemănătoare firului pânzei de paianjen, străpungând apoi prin lotusul inimii (hr̥t-saroja), după aceea prin caraṇaka, prin tāluka, prin brahmarandhra, străpungând în final, ajungând în vid (śūnya), intră în cerul unde se află zeul Maheśa.
  78. Deasupra acestui lotus strălucitor din ombilic se află zona fără de pată a Celui-cu-raze-arzătoare; unica formă/natură a manifestării (saṁsāra), mama celor trei lumi, cea care dăruiește oamenilor dharma, acolo, în mijlocul întreitei căi, susținătoarea întreitului trup (tanus), favorabila Chinnamastā, pe aceasta o venerez, cea care este de natura cunoașterii (jñāna), care înlătură frica de moarte, yoginī, sigiliu al cunoașterii.
  79. Devine eliberat meditând în aceste locuri și realizând de neegalat strălucire a lui Śiva, splendoare de natura lui brahman – astfel a fost declarat de Gorakṣa.
  80. Prin mii de aśvamedha ori sute de vājpeya nu obține nici măcar a 256 parte dobândită printr-o singură practică a meditației (dhyāna).
  81. Acestea două, upādhi și tattva, sunt descrise astfel: upādhi este menționat ca fiind forma/culoarea/sunetul (varṇa), tattva este considerat ca fiind sinele (ātman).
  82. Într-un fel este cunoașterea prin upādhi, în alt fel este natura Realității (tattva). Așa cum prin unire (yoga) cu neîncetata rostogolire a gândurilor, Realitatea este văzută asemenea unui cristal de cuarț, tot astfel, prin practica yoginilor este obținută distrugerea tuturor formelor (upādhi).
  83. Atât timp cât urechea etc. se află în unire cu elementele subtile (tanmātra) ale sunetului etc., tot atât timp este ferm stabilit în meditație (dhyāna) – contemplarea (samādhi) urmează de acum înainte.
  84. Prin controlul suflului (i.e. prāṇāyāma) după două ore este dhāraṇā, după douazeci și patru de ore este dhyāna, iar după douăsprezece zile este samādhi.
  85. Această stare de identitate al celor doi, a lui jīva-ātman cu parama-ātman, de totală dispariție a constructului mental (saṁkalpa), este considerată ca fiind acest samādhi.
  86. Așa cum starea de unitate a apei cu sarea se manifestă prin unirea (yoga) lor, tot astfel starea de unitate a sinelui (ātman) cu mintea (manas) este considerată ca manifestându-se prin acest samādhi.
  87. Când prāṇa dispare iar manas se dizolvă, atunci această stare de echilibru este cunoscută ca fiind samādhi.
  88. Acela care este unit prin samādhi nu cunoaște pe altul și nici pe sine (ātman), nici miros, nici gust ori formă/culoare, nici atingere și nici sunet.
  89. Yoginul care este unit prin samādhi nu poate fi tăiat de nicio armă, nu poate fi omorât de niciun întrupat, nu poate fi bulversat de nicio magie.
  90. Atunci când yoginul este unit (yoga) prin samādhi, acesta nu este legat prin timp (kāla), acesta nu este mânjit prin acțiune (karman) și nici subjugat de orișice.
  91. Yoginul ocupat cu mâncarea și distracțiile, ocupat în eforturile acțiunilor (karman) ocupat în somn și trezie, nu obține Realitatea (tattva).
  92. Fără de formă (nirākāra), fără de suport (nirālamba), fără de manifestare (nis.prapañca), fără de boală (nirāmaya), fără de adapost, fără de mâncare –astfel au cunoscut Realitatea (tattva) cunoscătorii Realității.
  93. Fără de mișcare (niścala), fără de pată (nirmala), etern (nitya), fără de făptuire (nis.kriya), fără de violență (nirupadrava), spațiu (vyoman), conștiință (vijñāna), beatitudine (ānanda) – astfel l-au cunoscut pe brahman cunoscătorii lui brahman.
  94. Yoginul, prin împlinirea practicilor Yoga, se dizolvă în supremul brahman care este fără de frică (nirāta ṅka), fără de suport (nirālamba), fără de spații libere (nirākāśa), fără de boală (nirāmaya).
  95. Fără de cauză și de scop, inaccesibil minții (manas) și intelectului (buddhi), spațiu (vyoman), cunoaștere (vijñāna), beatitudine (ānanda) – astfel cunoaște Realitatea (tattva) cunoscatorul Realității.
  96. Așa cum untul rafinat turnat peste unt rafinat devine în mod cert doar unt rafinat, laptele în lapte pus devine doar lapte, tot astfel și yoginul devine în mod cert doar Realitate (tattva).
  97. Mulsul în lapte, untul în untul clarifiat, focul în foc – astfel percepe/vede – desigur, devenit identic cu Acela (brahman), yoginul este dizolvat în supremul spațiu (i.e. brahman).
  98. Secretul care a fost dezvăluit de Gorakṣa este mai secret decât oricare alt secret, scara spre izbăvire pentru cel cunoscător, ce îndepărtează frica de moarte a oamenilor.
  99. Omul care citește această scriptură Yoga, adică Centuria lui Gorakṣa, este pe deplin eliberat de toate păcatele și dobândește în mod cert perfecțiune în Yoga.
  100. Scriptura aceasta despre Yoga trebuie citită continuu. Pentru ce ar mai fi citite alte nenumărate scripturi când aceasta a apărut din lotusul-gurii lui Ādinātha însuși?
  101. Mintea celui care a obținut măcar pentru o clipă serenitatea (dhairya) în reflectarea lui brahman, de către acela este obținută abluțiunea în toate apele locurilor de pelerinaj, pământul este dăruit celor de două ori născuți, zece milioane de oblații aduse sacrificiilor iar zeii au fost preaslăviți, de către acela cu adevărat străbunii au fost pe deplin mulțumiți și au dobândit astfel încă odată raiul (svarga).