Skip to content

Gorakṣa-śataka

Închinare supremului maestru Gorakṣa Nātha!

  1. OM! Voi expune Centuria lui Gorakṣa pentru izbăvirea din curmeiul manifestării, fiind a oamenilor trezitor întru ātman, cheia porții discernământului.
  2. Această scriptură este scara izbăvirii (mukti), această scriptură este păcălirea timpului (kāla) prin care mintea se eliberează din iluzie (moha) devenind fixată în sinele suprem (paramātman).
  3. O, venerabilule! Yoga este distrugerea suferinței existenței lumești, fiind fructul arborelui magic al scripturilor (śruti), ale cărui ramuri sunt vizitate de păsari (dvija).
  4. Postura (āsana), controlul suflurilor (prāṇāyāma), restrângerea (pratyāhāra) simțurilor, concentrarea (dhāraṇā), meditația (dhyāna) și contemplarea (samādhi) sunt cele șase părți ale practicii Yoga.
  5. Postúrile (āsana) sunt atât de multe câte ființe vii există; descrierea pe deplin a acestora este explicată de Maheśvara.
  6. Postúrile (āsana) sunt descrise una câte una, pentru fiecare dintre cele 8.400.000 de forme de viață. Dintre acestea au fost făcute de Śiva o sută mai puțin șaisprezece (i.e. 84) postúri (pīṭha).
  7. Dintre toate postúrile (āsana) doar două sunt descrise: prima este descrisă postura celui desăvârșit (siddha-āsana), iar a doua este postura lotusului (kamala-āsana).
  8. Unind prin presare călcâiul piciorului de perineu, cealaltă gleznă este plasată deasupra organului genital; fixând ferm bărbia spre piept, cu trupul nemișcat, cu instrumentele (indriya) supuse, privind fix între sprâncene – aceasta este numită siddha-āsana, cea care deschide ușa către mântuire (mokṣa).
  9. Punând piciorul drept deasupra coapsei stângi, tot așa piciorul stâng deasupra coapsei drepte. Apoi, cu ambele mâini încrucișate prin spate, ținând ferm degetele mari de la picioare și punând bărbia în piept, trebuie să privească vârful nasului – aceasta este numită postura lotusului (padma-āsana), distrugătoarea tuturor formelor de boală.
  10. Primul vortex (cakra) este suportul (ādhāra), al doilea este (svādhiṣṭhāna); la mijloc între cele două se află locul organului genital (yonisthāna), numit kāmarūpa.
  11. În cakra cunoscută drept suport (ādhāra) din zona anusului se află un lotus cu patru petale în mijlocul căruia se spune că se află receptaculul (yoni) – Kāmākhyā cea preamarită de cei desavârșiți (siddha).
  12. În mijlocul receptaculului (yoni) se află marele (liṅga) cu fața către spate/vest (paścima), având în vârf o sferă strălucitoare aidoma unei nestemate – acela care cunoaște astfel este un cunoscător al sistemului Yoga.
  13. Având aspectul aurului topit, linie strălucitoare care este extrem de vibratorie, oraș al focului în patru unghiuri, care se află situat mai jos de organul genital (meḍhra).
  14. Prin cuvântul sva este înțeles suflul (prāṇa), suportul acestuia fiind svādhiṣṭhāna. Svādhiṣṭhāna este vortexul de jos; desigur, declarat ca fiind organul genital (meḍhra).
  15. Acolo unde kanda prin suṣumṇā este străpunsă precum o nestemată printr-un fir, această cakra, situată în zona buricului, este declarată ca fiind maṇipūraka.
  16. Deasupra organului genital, sub ombilic, se află receptaculul-bulb (kanda-yoni) asemănător unui ou de pasăre. De acolo răsar traseele psiho-energetice (nāḍī), șaptezeci și două de mii la număr.
  17. Dintre miile de trasee psiho-energetice (nāḍī) doar șaptezeci și două sunt descrise de Śiva. Cele mai importante trasee ale suflurilor (prāṇa) sunt menționate aici ca fiind doar zece la număr.
  18. Cea răcoritoare (iḍā) și cea ardentă (piṅgalā) desigur cea de-a treia este cea milostivă/preabună (suṣumṇā) cea înmiresmată (gāndhārī) și limba elefantului (hastijihvā), cea hrănitoare (pūṣā) și cea strălucitoare (yaśasvinī),
  19. Limita (alambuṣā), Luna nouă (kuhū) și scoica (śaṅkhinī) – sunt cele zece nāḍī menționate aici. Cakra este alcătuită din nāḍī – astfel trebuie să fie cunoscută întotdeauna de către yogini.
  20. Iḍā se află pe partea stângă, piṅgalā se află pe cea dreaptă; suṣumṇā se află în zona din mijloc iar gāndhārī în ochiul stâng;
  21. Hastijihvā în ochiul drept iar pūṣā în urechea dreaptă; yaśasvinī în urechea stângă iar alambuṣā în gură.
  22. Kuhū este situat în zona penisului (liṅga), iar śaṅkhinī în locul rădăcinii (mūla-sthāna) – astfel stau cele zece nāḍī, ocupând fiecare câte o poartă.
  23. Iḍā, piṅgalā și suṣumṇā reprezintă calea principală a suflurilor (prāṇa), fiind neîncetatele purtătoare ale suflului (prāṇa) și prezidate de zeitățile: Candra, Sūrya și Agni.
  24. Cele cinci sufluri principale sunt: cel ce iese (prāṇa), cel contrar (apāna), cel echidistant (samāna), cel urcător (udāna) și cel răspândit (vyāna); cele cinci sufluri secundare sunt: șarpele (nāga), țestoasa (kūrma), potârnichea (kr̥kara), ofranda zeilor (devadatta) și focul (dhanañjaya).
  25. Cunoscute drept cele cinci, prāṇa etc.; celelalte cinci sufluri, nāga etc., sunt: aceste sufluri circulă prin toate traseele psiho-energetice (nāḍī) ale formei (corpului) sinelui individual (jīva).
  26. Jīva, fiind controlat de prāṇa și apāna, alearga în jos și în sus, pe calea din stânga (iḍā) și din dreapta (piṅgalā) – din cauza stării de agitație nu este perceput.
  27. Așa cum se mișcă o minge de lemn, aruncată/lovită cu brațul de pământ, tot așa nu stă locului nici jīva, aruncat de prāṇa și apāna.
  28. Așa cum un șoim legat cu o sfoară deși a plecat, este tras din nou înapoi, tot așa și jīva, legat cu cele trei guṇa, este tras încoace și încolo de prāṇa și apāna.
  29. Apāna o trage pe prāṇa, prāṇa o trage pe apāna; acestea se află deasupra și dedesubtul ombilicului – acela care cunoaște astfel este un cunoscător al practicii Yoga.
  30. Deasupra nodului (kanda) se afla Kuṇḍalī-śakti, cu a ei octuplă natură și formă încolăcită de 3½, care stă la intrarea porții lui Brahmā acoperind-o întotdeauna cu propria-i gură/față.
  31. Trezită prin unirea focului (vahni) cu mintea (manas) și vântul (mārut), aidoma acului care trage dupa sine firul (guṇa), ea se mișcă în sus prin suṣumṇā.
  32. Marele sigiliu (mahā-mudrā), sigiliul cerului gurii (nabho-mudrā), contracția înălțătoare (uḍḍiyāna-bandha), contracția purtătorului capcanei (jālaṁdhara-bandha) și contracția rădăcinii (mūla-bandha) – acel yogin care le cunoaște este receptaculul perfecțiunii (siddhi).
  33. Punând bărbia în piept (i.e. jālaṁdhara-bandha), presând ferm și mult timp piciorul stâng de perineu (yoni), apucând cu ambele mâini piciorul drept care este întins, umplând cu aer ambele cavități abdominale, reținându-l cu mare atenție, apoi eliminându-l – astfel este descrisă acestă supremă mahā-mudrā, distrugătoarea tuturor bolilor (vyādhi) oamenilor.
  34. Limba în gaura craniului intrată în mod invers, privirea între cele două sprâncene (bhrūmadhya) – acesta este khecarī-mudrā.
  35. Deasupra organului genital, sub ombilic, […]
  36. Atunci când este realizată jālaṁdhara-bandha, caracterizată fiind de contracția gâtului, nectarul nu mai cade în foc (agni) și nici suflul (vāyu) nu mai este agitat.
  37. Presând porțiunea călcâiului de zona perineului (yoni), trebuie să contracte ferm anusul, făcând apāna să urce – aceasta este considerată ca fiind mūla-bandha.
  38. […]
  39. Atunci când suflul (vāta) se mișcă, bindu se mișcă, atunci când suflul nu se mișcă, nici bindu nu se mișcă iar yoginul obține starea de neclintire – de aceea trebuie să controleze suflul (vāyu).
  40. Lebăda (haṁsa) este făcută să iasă în exterior treizeci și șase de degete pe calea din stânga și pe cea din dreapta – de aceea este numită prāṇa.
  41. Yoginul aflat în postura baddha-padma, prosternându-se maestrului binevoitor (Śiva), retras fiind, cu privirea asupra vârfului nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), trebuie să practice controlul suflurilor (prāṇāyāma).
  42. Suflul (vāyu) prāṇa se afla în trup prin restrângerea suflului apāna. Printr-o singură măsură (mātrā) de respirație poate fi deschisă calea spre cer.
  43. Yoginul aflat în baddha-padma-āsana trebuie să inspire prāṇa pe calea lunară (Candra); ținând astfel prāṇa după putere, trebuie după aceea să-l elimine pe calea solară (Sūrya).
  44. Meditând asupra discului Lunii (candramas) – ambrozie (amr̥ta) asemănătoare laptelui prins, strălucitor de alb precum laptele de vacă – cel ce practică prāṇāyāma devine fericit.
  45. Trăgând prāṇa pe calea solară, umplând abdomenul ușor, făcând apnee (kumbhaka) conform prescripțiilor, trebuie să elimine prāṇa din nou pe calea lunară.
  46. Meditând asupra discului (maṇḍala) solar – masă incandescentă de flăcări arzătoare – situat în zona buricului, yoginul ce practică prāṇāyāma devine fericit.
  47. Expirația (recaka), inspirația (pūraka) și apneea (kumbhaka) alcătuiesc praṇava, fiind întreitul control al suflurilor (prāṇāyāma) înzestrat cu 12 unități (mātra).
  48. În cea inferioară intra 12 mātra, în cea de mijloc se consideră că intră de două ori pe atât (i.e. 24), în cea superioară s-a spus că intră de trei ori pe atât (i.e. 36) – aceasta este descrierea controlului suflurilor (prāṇāyāma).
  49. În cea inferioară transpirația este foarte abundentă, în cea de mijloc apare tremuratul, în cea superioară yoginul se ridică – de aceea suflul trebuie controlat.
  50. Trebuie să facă o frecare a membrelor (aṅga) cu apa (i.e. transpirația) care apare în urma efortului. Renunțător al celor picante (kaṭu), acre (amla) și sărate (lavaṇa), trebuie să folosească o alimentație bazată pe lapte (kṣīra).
  51. […]
  52. Și, trăgând în sus apāna, trebuie să unească suflul (vāta) în prāṇa. Suflul (prāṇa) trebuie adus în cap pentru a se elibera de toate păcatele.
  53. Astfel devine controlul suflurilor (prāṇāyāma) – cel ce arde combustibilul păcatelor, marele pod peste oceanul existenței (bhavodadhi) – utilizat neîncetat de către yogini.
  54. Prin postură (āsana) distruge boala, prin controlul suflurilor (prāṇāyāma) distruge cauza căderii, prin restrângerea (pratyāhāra) simțurilor cel dintâi dintre yogini distruge transformarile minții (manas).
  55. Curgerea alcătuită din ambrozia (amr̥ta) lunară este mistuită de soare; de aceea, acea luare înapoi a acestei curgeri este numită pratyāhāra.
  56. O femeie, ce apare din zona lunară, este consumată de către doi; dar un al treilea, aici diferit de ceilalți doi, acesta ar trebui să devină fără bătrânețe și fără de moarte.
  57. În zona buricului există un singur Soare alcătuit din foc iar în rădăcina cerului gurii există Luna a cărei natură […]
  58. Luna, care se află cu fața în jos, revarsă amr̥ta, Soarele, care se află cu fața în sus, consumă amr̥ta, atunci trebuie cunoscut aici instrumentul (karaṇa) prin care ambrozia (pīyūṣa) este obținută.
  59. Buricul este sus, cerul-gurii este jos, Soarele este sus, Luna este jos – acesta este instrumentul numit „al inversiunii” și care este obținut doar din gura maestrului (guru).
  60. Yoginii au cunoscut ca fiind în inimă acest vortex (cakra) numit anāhata (nelovire), acolo unde taurul (vr̥ṣa), care este de trei ori legat, scoate neîncetat un muget puternic.
  61. Pornind din vortexul maṇipūraka și depășind vortexul anāhata, suflul (prāṇa) ajuns în marele lotus al yoginilor se transformă în ambrozie (amr̥ta).
  62. Cuvântul vi înseamnă lebădă (haṁsa), starea fără de pată se spune că este purul (śuddhi) intelect (buddhi) – astfel este numit viśuddha vortexul (cakra) din gât de către cunoscătorul cunoscătorilor vortexurilor.
  63. În supremul vortex, viśuddha, ținând stropul de ambrozie (amr̥ta) lunară, este făcut să meargă pe calea ascendentă, fiind astfel scăpată de la mistuirea din gura Soarelui.
  64. Presând cu vârful limbii marea apertură a dintelui regal (i.e. uvula) și meditând asupra zeiței alcătuită din ambrozie (amr̥ta), în șase luni devine poet vizionar (kavi).
  65. În doi-trei ani, sămânța (retas) yoginului al cărui trup este plin cu ambrozie (amr̥ta), se deplasează ascendent – astfel dobândește yoginul calități (guṇa) precum aṇiman etc.
  66. Precum focul lemnele și flacăra fitilul lămpii cu ulei, tot așa și acela nu părăsește trupul plin cu „stropul lunar” (i.e. amr̥ta).
  67. Prin postură (āsana) […], prin controlul suflurilor (prāṇāyāma) […], prin restrângerea simțurilor (pratyāhāra) […], prin concentrare (dhāraṇā) […].
  68. În inimă (hr̥daya) trebuie să facă una câte una concentrarea celor cinci elemente grosiere (bhūta). Prin starea de neclintire a minții (manas) este realizată cvintupla concentrare (dhāraṇā).
  69. Acest pământ – care este alcătuit din pământ, înzestrat cu sunetul LAM, de culoare galben și înzestrat cu patru laturi – împreună cu Brahmā trebuie făcut prezent în inimă (hr̥t); trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea de jos (adho-dhāraṇā), generatoarea stabilității care produce cucerirea pământului.
  70. Elementul apă este strălucitor precum albul florii de kunda, este asemănător unei scoici ori chiar a Lunii, situat fiind în gât. Acesta, unit întotdeauna cu Viṣṇu, are drept sămânță litera VAM a ambroziei divine (amr̥ta); trebuie să dizolve acolo, prin kumbhaka, suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea acvatică (āmbhasī-dhāraṇā), distrugatoarea păcatelor și suferințelor de ne-ndurat.
  71. Acesta, situat în zona ombilicului, asemănător cu indragopa (roșu), a cărui sămânță (bīja) este sub formă triunghilară (র/RAM); element alcătuit din foc, Soare-roșu strălucitor care, împreună cu Rudra, este dăruitorul perfecțiunii (siddhi); trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea ignică (āgneyī-dhāraṇā), sfârșit al profundei frici de moarte.
  72. Acest element superior alcătuit din puritate (sattva), cu un aspect închis la culoare și situat între sprâncene, asemănător cu o grămadă distinctă de colir, zeitatea fiind acolo Īśvara, împreună cu sunetul YAM trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – aceasta este concentrarea aeriană (vāyavī-dhāraṇā), a celor cu simțurile supuse, care produce deplasarea prin spațiu (khecaratva).
  73. Acest suprem element eteric este strălucitor, asemănător unei ape extrem de pure din ocean, înzestrat cu sunetul HAM drept sămânță (bīja), împreună cu zeitatea Sadāśiva trebuie să dizolve acolo prin kumbhaka suflul prāṇa; trebuie să concentreze acolo atenția (citta) timp de 5 ghaṭikā (2h) – această concentrare eterică (nabho-dhāraṇā) trebuie făcută, fiind deschizătoarea porților către mântuire (mokṣa).
  74. Imobilizarea (stambhanī) și desigur punerea în mișcare (prācanī), incendierea (dāhanī) și fluturarea (bhrāmaṇī), calmarea (śamanī) – astfel acestea sunt, una câte una, dhāraṇā celor cinci elemente (bhūta). Cvintupla concentrare a celor cinci elemente (bhūta)
  75. Prin faptă (karman), prin gând (manas), prin cuvânt (vāc) – greu sunt de obținut cele cinci concentrări (dhāraṇā). Yoginul neîntrerupt de toate păcatele este eliberat
  76. […]
  77. Această dhyāna este de două feluri: cu calități (saguṇa) sau fără calități (nirguṇa); saguṇa este prin toate diferențele (bheda), nirguṇa este absolută (kevala).
  78. Meditând în primul vortex, ādhāra, care este ca și cum ar fi alcătuit din aur, asociat fiind cu Kuṇḍalinī, este eliberat de toate păcatele. Suportul rădăcină (ādhāra) este primul vortex (cakra)
  79. Părăsește păcatul meditând asupra sinelui (ātman), cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi), în vortexul svādhiṣṭhāna, cel cu șase petale, strălucitor precum o nestemată perfectă. svādhiṣṭhāna este al doilea vortex (cakra) […]
  80. Universul va fi zguduit meditând asupra sinelui (ātman) cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi) în vortexul maṇipūraka, aidoma unui soare tânăr.
  81. Va deveni una cu brahman meditând asupra sinelui (ātman) cu privirea în vârful nasului (nāsāgra-dr̥ṣṭi) în lotusul inimii (hr̥t) care este aidoma strălucirii trăznetului, în manifestarea controlului suflurilor (prāṇāyāma).
  82. […]
  83. […]
  84. […]
  85. Va deveni una cu brahman meditând asupra sinelui (ātman), cu privirea între cele două sprâncene (bhrūmadhya), fără calități (nirguṇa), binevoitor (śiva), netulburat (śānta), foc universal (viśva-tejas) – situat în cer.
  86. Anusul (guda), organul genital (meḍhra), buricul (nābhi), inima (hr̥daya) și cel de deasupra (i.e. kaṇṭha), uvula (karṇikā), locul cerului gurii (lambikā), între sprâncene (bhrūmadhya) și apertura cerului (nabhobila) –
  87. Yoginul, meditând întotdeauna asupra sinelui (ātman) – care este fără de pată, sub forma cerului și asemănător apei din miraj – obține cunoașterea (jñāna).
  88. Astfel au fost descrise cele nouă locuri de meditație ale yoginilor. Atunci când sunt însoțite de Realitate (tattva) și nume (upādhi) acestea determină apariția celor opt calități (guṇa).
  89. Acestea două, upādhi și tattva, sunt descrise astfel: upādhi este menționat ca fiind forma/culoarea/sunetul (varṇa), tattva este considerat ca fiind sinele (ātman).
  90. Într-un fel este cunoașterea prin upādhi, în alt fel este natura Realității (tattva). Așa cum prin unire (yoga) cu neîncetata rostogolire a gândurilor, Realitatea este văzută asemenea unui cristal de cuarț, tot astfel, prin practica yoginilor este obținută distrugerea tuturor formelor (upādhi).
  91. […]
  92. Fără de formă (nirākāra), fără de suport (nirālamba), fără de manifestare (niṣprapañca), fără de boală (nirāmaya) – fără de adăpost, fără de mâncare – astfel au cunoscut Realitatea (tattva) cunoscătorii Realității.
  93. […]
  94. Când prāṇa dispare iar manas se dizolvă, atunci această stare de echilibru este cunoscută ca fiind samādhi.
  95. Prin controlul suflului (i.e. prāṇāyāma) după două ore este dhāraṇā, după douăzeci și patru de ore este dhyāna, iar după douăsprezece zile este samādhi.
  96. Acela care este unit prin samādhi nu cunoaște pe altul și nici pe sine (ātman), nici miros, nici gust ori formă/culoare, nici atingere și nici sunet.
  97. Atunci când yoginul este unit (yoga) prin samādhi, acesta nu este legat prin timp (kāla), acesta nu este mânjit prin acțiune (karman) și nici subjugat de orișice.
  98. Yoginul care este unit prin samādhi nu poate fi tăiat de nicio armă, nu poate fi omorât de niciun întrupat, nu poate fi bulversat de nicio magie.
  99. Fără de mișcare (niścala), fără de pată (nirmala), etern (nitya), fără de făptuire (niṣkriya), fără de violență (nirupadrava), spațiu (vyoman), conștiință (vijñāna), beatitudine (ānanda) – astfel l-au cunoscut pe brahman cunoscătorii lui brahman.
  100. Mulsul în lapte, untul în untul clarifiat, focul în foc – astfel percepe/vede – desigur, devenit identic cu Acela (brahman), yoginul este dizolvat în supremul spațiu (i.e. brahman).
  101. Secretul care a fost dezvăluit de Gorakṣa este mai secret decât oricare alt secret, scara spre izbăvire pentru cel cunoscător, ce îndepărtează frica de moarte a oamenilor.

Astfel este împlinită Centuria lui Gorakṣa.