Skip to content

I.154 – Către Viṣṇu

Despre făr-de-asemănare vitejești, mărețe fapte,
Ce de Viṣṇu-au fost făcute, – mi-i dorința să vă cânt,
El ce sprijină pe umeri bolta cerului albastru,
Și măsoară plaiul verde a întregului pământ,

 

Și pe care-n orice clipă pașii lui cei uriași,
El „Departe-Umblătorul” îl străbate în trei pași.
Să-i trimitem ale noastre cântece preamăritoare
Închinate Slavei sale și cumplitei vitejii,

 

Lui ce-și are vizuina ca o fiară-ne-imblânzită,
În coclaurile negre ale munților pustii,
Și-ntre-ai cărui pași gigantici, orișicare vietate,
Își găsește adăpostul ceasurilor înn ptate.

 

Drept da Viṣṇu vreau s-ajungă vorbele-mi lăudătoare
Ale cântului acesta, când spre el s-o duce-n zbor,
La culcușul lui din munții cu-nălțimi amețitoare,
El ce-i taurul năpraznic și „Departe-Umblător”,

 

El ce are-n stăpânire câmpul măsurat anume
Și-n trei pași gigantici poate să străbată-ntreaga lume.
El ce și-a lăsat săpate a piciorului trei urme,
Și pe care-apoi cu miere după placu-i le-a umplut,

 

El ce-a sprijinit pământul, și i-a dat stabilitate,
Tripla lumii așezare hotărând-o la-nceput,
— Lumea cerului, pământul și-a ființelor ce sunt
Puse ca să-și ducă viața în văzduh și pe pământ.

 

Vreau s-ajung în cer acolo, la palatele lui Viṣṇu,
Unde cuvioși, bărbații înțelepți își țin sobor,
Și-unde se ațin în preajmă cei care de zei ascultă.

 

Și oricare, ca și dânsul e „Departe-Umblător”,
Căci din urm’a cea mai naltă a piciorului sfințit
Miere proaspătă se scurge în izvor neistovit.

 

Vreau s-ajung la cele două din lăcașurile tale,
Unde mult încornorate stau cirezile la rând,
Și acolo unde sacră, (o, „Departe-Umblătorul”)
Urma pașilor se vede pretutindeni luminând.

 

Tex­te ale­se din liri­ca sanscri­tă. Tăl­mă­ci­re de Char­lot­te Filitti și Ion Lari­an Pos­to­la­che. Bucu­rești: Ed. Alba­tros, 1973, pp. 69-71.