Skip to content

I.58 – Lui Agni

Cel fără leat, venind din începuturi,
Ce gustul hranei-l ține neschimbat,
Se-nalță din tufișuri, — iar în ceruri
Îl auzim tunând îndepărtat.

 

Puteri depline. Rang precum Hotarul.
Cu Rudra și cu Vasu-i în sobor;
Lucrarea lui cu ei și-o împlinește,
El cel mai mare. Pururi trăitor.

 

El are car. Și-i între zei întâiul,
— Cu-Ayușii-sunt asemenea la firi,
E-mpărțitor al unor sfinte daruri,
Dup-a divinei drepte-Rânduiri.

 

Iar lingurile jertfei, toate șapte,
Veghind la ritual, la căpătâi,
Le alege pentru el, pentru ofrande,
La Sfântul-Sacrificiu, cel dintâi.

 

El este Agni, cel care conduce
Zeescul car gonind neîncetat;
— Vreau să-mi primesc printr-însul răsplătirea,
Un dar bogat cum nu s-a mai aflat.

 

Te mai rugăm, Odraslă a Puterii,
Pe care ca pe-un prieten îl cinstim.
Fă să avem, — noi, buni-stihuitorii,
Un cald culcuș când seara ne-odihnim.

 

Odraslă a Puterii, ne ascultă,
Pe cel ce stihuri ți-a-nchinat cu zel,
Ferește-l, te rugăm, de sărăcie,
În acest târg de bronz și de oțel.

 

Tex­te ale­se din liri­ca sanscri­tă. Tăl­mă­ci­re de Char­lot­te Filitti și Ion Lari­an Pos­to­la­che. Bucu­rești: Ed. Alba­tros, 1973, pp. 89-90.