Skip to content

III.309 – Yakṣapraśna

Odată, o antilopă, care cutreiera prin pădure, prinse din întâmplare în coarnele ei cele două bucăți de lemn ale unui brahman, care-i serveau să aprindă focul, și fugi. Brahmanul, care avea nevoie de acele bucăți de lemn pentru jertfă, rugă pe frații Pandu să i le aducă. Ei urmăriră animalul, dar nu-l putură prinde și în cele din urmă dispăru. Istoviți de goana fără folos și chinuiți de sete, căutară apă. Unul din ei, Nakula, se urcă într-un copac și zări în depărtare un lac. Atunci el merse întracolo, ca să aducă apă în tolbe. Ajunse la un lac frumos, cu apă limpede și înconjurat de cocori. Dar când voii să bea, un duh nevăzut grăi din văzduh: „Prietene, nu săvârși o faptă rea; lacul îmi aparține; răspunde mai întâi la întrebările mele, pe urmă bea și ia apă“. Nakula nu luă în seamă aceste vorbe, bău și căzu neînsuflețit la pământ. Văzînd că zăbovește prea mult, se duse să-l caute Saha-deva; dar păți la fel. Atunci Yudhiṣṭhira trimise pe Arjuna, căruia nu-i merse mai bine, și în cele din urmă pe Bhima, care căută în zadar să se lupte cu nevăzutul Yakṣa. Și el bău din lac și căzu mort. Presimțind ceva rău, se duse în cele din urmă și Yudhiṣṭhira întracolo, ca să afle ce-i cu frații săi. Spăimântat, îi vede pe toți morți și începe a se jăli și a plînge. Dar în timp ce se îndrepta spre lac, iată că auzi și el vocea duhului, care îl preveni să nu bea până nu va răspunde la întrebările ce i le va pune:

Yakṣa: Ce cântărește mai mult decât pământul? Ce este mai presus de cer? Ce este mai iute decât vântul? Ce este mai numeros decât iarba?

Yudhiṣṭhira: Mama cântărește mai mult decât pământul. Tatăl e mai presus de cer. Spiritul e mai iute decât vântul. Gândurile sunt mai numeroase decât iarba.

Yakṣa: Cine este prietenul călătorului? Cine este prietenul celui care șade acasă? Cine este prietenul celui bolnav? Cine este prietenul celui care moare?

Yudhiṣṭhira: Caravana este prietenul celui care călătorește. Soția este prietenul celui care șade acasă. Doctorul este prietenul celui bolnav. Bunătatea este prietenul celui care moare.

Yakṣa: Care-i dușmanul greu de biruit și care-i boala fără sfârșit? Care om trece drept bun și care drept rău?

Yudhiṣṭhira: Mânia este dușmanul greu de biruit. Lăcomia este boala cea fără de sfârșit. Cine-i prietenos față de toate ființele acela trece drept bun; cine nu cunoaște îndurarea, drept rău.

Yakṣa: Ce se numește orbire și ce se numește mândrie? Ce se înțelege prin lene și ce înseamnă suferință?

Yudhiṣṭhira: A fi orbit față de virtute este orbire; a fi mândru de sine înseamnă mândrie. Inacțiunea cu privire la morală este lene, și adevărata suferință este neștiința.

Yakṣa: Ce se numește de către înțelepți tărie și ce se numește vitejie? Ce se numește baia cea mai bună? Ce înseamnă bunătate?

Yudhiṣṭhira: A fi tare în îndeplinirea datoriei este tărie; vitejie se numește înfrânarea simțurilor. Cea mai bună baie este liberarea de necurățenia spiritului; iar bunătatea constă în ocrotirea tuturor ființelor.

Yakṣa: Spune-mi în ce constă, la drept vorbind, brahmanismul: în obârșie, în purtare, în citirea Vedelor sau în erudiție?

Yudhiṣṭhira: Ascultă, dragul meu Yakṣa! Nici obârșia, nici citirea Vedelor, nici erudiția nu sunt temelia brahmanismului, ci numai o purtare bună – despre asta nu poate fi îndoială. Mai mult decât la oricare alt lucru brahmanul trebuie să bage bine de seamă la purtarea sa; atâta timp cât purtarea lui bună nu slăbește, este și el neslăbit; odată ce s-a isprăvit cu buna sa purtare, s-a isprăvit și cu el. Și cei ce învață și cei ce predau și cei ce meditează asupra științelor – nebuni sunt toți, dacă sunt robiți de patimi. Cine-și îndeplinește datoria, acela e înțelept. Un mișel, chiar dacă cunoaște cele patru Veda, nu stă mai presus de un paria. Cine aduce chiar numai jertfa focului, dar își înfrânează simțurile, acela trece drept brahman.

Răspunsurile acestea plăcură atât de mult duhului, încât îi înapoie lui Yudhiṣṭhira pe toți frații săi. Yakṣa însă nu era altul decât Dharma, zeul dreptății și al moralei.