Skip to content

III.53 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: Din clipa în care auzi cuvintele lebedei, Damayantī nu mai avu liniște din pricina lui Nala.
  2. Îngândurată și tristă, ea suspina întruna și fața ei păli și se ofili.
  3. Privea în gol, cufundată în visări, albă la înfățișare și turburată; căci zeul dragostei îi intrase pe neașteptate în suflet.
  4. Nu mai găsea plăcere nici să șadă, nici să se odihnească, nici să mănânce; zi și noapte nu dormea, ci numai plângea întruna.
  5. Atunci prietenele ei aduseră la cunoștința regelui Vidarbhilor că Damayantī e bolnavă.
  6. Când află aceasta, regele Bhīma puse la cale un lucru de mare însemnătate pentru fiica sa.
  7. Văzând-o în floarea tinereții, el se gândi că ar fi nimerit s-o pună să-și aleagă un bărbat.
  8. Și pofti pe regi să ia parte la alegere.
  9. Auzind că Damayantī își va alege un soț, după porunca regelui, sosiră la Bhīma regi din toate părțile,
  10. Umplând văzduhul cu zgomotul cailor, elefanților și al carelor, cu oștile lor falnice, frumos împodobite cu flori.
  11. Viteazul Bhīma primi pe marii domnitori cu cinstea cuvenită, găzduindu-i.
  12. Între acestea, doi sfinți mari din rândul zeilor, după ce cutreieraseră lumea, ajunseră în cerul lui Indra.
  13. Nārada și Parvata, sfinți mari și mari înțelepți, intrară în lăcașul regelui zeilor,
  14. Care-i primi cu multă cinste și-i întrebă de sănătate și cum le merge.
  15. Nārada grăi: „Sfinte stăpâne, pretutindeni ne-a mers bine și în întreaga lume oamenii sunt buni.“
  16. Br̥hadaśva povesti: Auzind cuvintele lui Nārada, Omorâtorul lui Vr̥tra îi întrebă: „Regii drepți, care-și dau viața în luptă,
  17. Care mor de sabie, când le vine timpul, fără teamă, – acelora le aparține pe veci lumea aceasta, cum îmi aparține mie vaca dorințelor (Kāmaduhā).
  18. Unde sunt, așadar, războinicii aceia viteji? Căci nu-i văd venind la mine pe regi, pe oaspeții mei iubiți.“
  19. La aceste vorbe ale lui Śakra, Nārada răspunse: „Sfinte, află de la mine de ce nu-i vezi aici pe regi.
  20. Domnitorul Vidarbhilor are o fată, cu numele Damayantī, vestită prin frumusețea ei, care întrece pe a tuturor femeilor de pe pământ.
  21. Peste puțin timp ea își va alege un soț. Acolo se duc regii și principii din toate părțile.
  22. Pe această perlă a lumii o doresc foarte și se duc s-o ceară domnitorii, o, Indra.“
  23. În timp ce vorbeau, sosiră la regele zeilor Păzitorii Lumii (Lokapāla) în frunte cu Agni, cei mai aleși dintre nemuritori.
  24. Când aflară vestea cea mare de la Nārada, ei strigară veseli: „Haidem și noi.“
  25. Și porniră cu toții pe carele lor spre țara Vidarbhilor, unde se aflau adunați toți regii.
  26. Auzind de adunarea regilor, Nala se duse și el voios, cu gândul și cu inima la Damayantī.
  27. În călătoria lor, zeii îl văzură pe pământ, frumos la înfățișare, de parcă ar fi fost însuși zeul dragostei.
  28. Când îl văzură strălucind ca soarele, Păzitorii Lumii se opriră fără voie, mirându-se de frumusețea lui.
  29. Apoi, oprind în văzduh carele lor cerești, zeii se coborâră și grăiră astfel către Nala:
  30. „O, Naiṣadha, tu ești iubitor de adevăr; dă-ne ajutor și fii solul nostru, tu, cel mai ales dintre bărbați.“

 

Acesta-i al doilea capitol din Povestea lui Nala.