Skip to content

III.55 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: Damayantī, după ce se închină la zei, zise zâmbind către Nala: „O, rege, spune-mi cu încredere, ce să fac pentru tine?
  2. Sunt a ta și tot ce am este al tău; iubește-mă.
  3. Vorbele lebedelor mă chinuiau; pentru tine am adunat pe regi.
  4. Dacă vei nesocoti dragostea mea, otrava, focul sau funia îmi vor fi scăparea; iar vina va fi a ta.“
  5. Atunci Nala răspunse: „Cum poți iubi pe un muritor ca mine, când sunt la mijloc Păzitorii Lumii?
  6. Spre ei îndreaptă-ți gândul, spre Stăpânii slăviți, care au zidit lumea. Eu nu mă pot asemăna nici cu colbul picioarelor lor.
  7. Muritorul care pricinuiește vreo neplăcere zeilor își găsește moartea. Ocrotește-mă, frumoaso, și alege pe cei mai mari dintre zei.
  8. Vei fi ca ei; vei purta veșminte fără colb, cununi divine și strălucitoare, podoabele cele mai minunate.
  9. Cine nu l-ar alege de soț pe Agni, stăpânul zeilor, care poate să dărâme lumea aceasta toată și s-o înghită din nou?
  10. Cine nu l-ar alege de soț pe Yama, a cărui lege o urmează toate făpturile, fiindu-le frică de pedeapsa lui?
  11. Cine nu l-ar alege de soț între toți zeii pe marele Indra, cel drept și măreț, care a nimicit pe Daitya și pe Dānava?
  12. Alege fără grijă pe Păzitorii Lumii, dacă socoți așa; ascultă vorbele unui prieten.“
  13. La aceste cuvinte ale lui Naiṣadha, Damayantī, cu ochii plini de lacrimi de durere, zise:
  14. „O, rege, mă închin cu umilință înaintea tuturor zeilor; dar eu pe tine te vreau de soț; aceasta ți-o spun cu adevărat.“
  15. Atunci regele zise către fata care tremura cu mâinile întinse rugător spre el: „Frumoaso, eu am venit aici ca sol; cum aș putea să mă gândesc la mine?
  16. Cum aș putea să mă gândesc la mine, când am făgăduit, și încă unor zei, că-mi voi da osteneală pentru ei?
  17. Dacă această datorie poate să se împace cu dorința mea, voi face așa. Altfel nu e cu putință.“
  18. Atunci drăgălașa Damayantī, cu vocea stinsă din pricina lacrimilor, grăi încet către Nala:
  19. „O, rege, am găsit un mijloc fără greș, cu ajutorul căruia vom izbândi, fără ca tu să ai vreo vină.
  20. Atât tu, cel mai nobil dintre muritori, cât și zeii în frunte cu Indra, veți veni acolo unde îmi voi alege soțul.
  21. Atunci eu te voi alege pe tine, de față cu Păzitorii Lumii; și astfel nu vei avea vreo vină.“
  22. După aceea Nala se întoarse la locul unde se opriseră zeii.
  23. Îndată ce-l văzură că vine, Păzitorii Lumii îl întrebară cu de-amănuntul despre cele întâmplate:
  24. „Ai văzut-o pe drăgălașa Damayantī? Ce ți-a vorbit? Spune-ne și nouă, o, rege virtuos.“
  25. Nala grăi: „După cum mi-ați poruncit, am intrat în palatul Damayantīei, înconjurat de ziduri până la cer și păzit cu strășnicie.
  26. Prin puterea voastră, nimeni nu m-a văzut când am intrat, afară de fiica regelui.
  27. Am văzut și pe tovarășele ei și m-au zărit și ele. Și toate au rămas înmărmurite când m-au văzut.
  28. Am vorbit cu laudă despre voi; dar frumoasa fată era cu gândul numai la mine și de aceea pe mine m-a ales.
  29. Ea a grăit astfel: «Să vină zeii împreună cu tine acolo unde-mi voi alege soțul.
  30. Te voi alege de față cu ei, Naiṣadha, și astfel nu vei avea nicio vină.»
  31. Atât am vorbit, o, regi ai zeilor; acum faceți cum vreți.“

 

Acesta-i al patrulea capitol din Povestea lui Nala.