Skip to content

III.56 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: Când sosi ceasul prielnic, într-o zi sfântă, regele Bhīma pofti pe domnitori la alegerea de soț.
  2. Auzind aceasta, toți regii se grăbiră să vină, cuprinși de dorul Damayantīei.
  3. Trecură pe sub o boltă măreață și, asemenea unor lei care se suie pe un munte, se urcară pe un loc mai ridicat, înconjurat cu stâlpi strălucitori de aur.
  4. Acolo se așezară pe tronuri frumos împodobite; toți purtau cununi de flori cu miros îmbătător și cercei cu mărgăritare sclipitoare.
  5. Brațele lor vânjoase, asemenea unor măciuci, erau bine făcute și mlădioase, ca niște șerpi cu cinci capete.
  6. Chipurile plăcute ale regilor, cu plete frumoase, străluceau ca stelele pe cer.
  7. Atunci se urcă la ei frumoasa Damayantī, furând ochii și mințile regilor prin strălucirea ei.
  8. Privirile vitejilor se pironiră pe făptura ei și nu se mai puteau dezlipi.
  9. Când se strigă numele regilor, fiica lui Bhīma văzu cinci bărbați cu aceeași înfățișare.
  10. Crăiasa Vidarbhilor îi privea cu luare-aminte și sta la îndoială, căci nu putea deosebi care din ei e regele Nala.
  11. La care se uita, pe acela îl credea că e Nala. Frumoasa domniță se chibzuia în fel și chip:
  12. „Cum să fac ca să recunosc pe zei și cum aș putea să știu care-i Nala?“
  13. În timp ce crăiasa Vidarbhilor se gândea astfel, cuprinsă de întristare, ea căută să-și amintească semnele pe care auzise că le au zeii.
  14. Și-și zicea: „Nu văd la nici unul din cei adunați aici semnele zeilor, despre care am auzit de la bătrâni.“
  15. După ce se gândi când într-un fel, când într-altul, cercetând mereu, se hotărî în cele din urmă să ceară ajutorul zeilor.
  16. Se închină în gând și în cuvinte la zei, întinse mâinile rugător spre ei și zise tremurând:
  17. „Dacă-i adevărat că mi l-am ales de soț pe Naiṣadha în urma cuvintelor ce le-am auzit de la lebede, atunci arătați-mi-l, zei.
  18. Dacă-i adevărat că n-am păcătuit nici cu vorba, nici cu gândul, atunci arătați-mi-l, zei.
  19. Dacă-i adevărat că zeii mi l-au sortit de soț pe regele Niṣazilor, atunci arătați-mi-l, zei.
  20. Dacă-i adevărat că această sărbătoare a fost pusă la cale de mine de dragul lui Nala, atunci arătați-mi-l, zei.
  21. O, stăpâni puternici, Păzitori ai Lumii (Lokapāla), luați-vă din nou înfățișarea voastră, ca să-l pot deosebi pe regele Puṇyaśloka.“
  22. Când auziră cuvintele rugătoare și triste ale Damayantīei, zeii îi dădură, după cum ceruse, putința de a-i deosebi, luându-și din nou semnele lor.
  23. Deodată ea îi zări cum stăteau toți deasupra pământului, fără colb și fără sudoare, cu privirea mândră, purtând cununi proaspete.
  24. În aceeași clipă îl descoperi și pe Naiṣadha, pe pământ, acoperit de colb și de sudoare, aruncând umbră și purtând o cunună veștedă.
  25. Când văzu pe zei și pe Nala, drăgălașa fiică a lui Bhīma îl alese pe acesta, după datină.
  26. Îl apucă, rușinată, de-un capăt al hainei și-i puse pe umeri o cunună foarte frumoasă.
  27. Astfel își alese ea soțul. Atunci deodată regii adunați acolo scoaseră un strigăt de admirație.
  28. Împreună cu zeii și cu marii înțelepți îl aclamau necontenit pe Nala și plini de admirație îl ridicau în slavă.
  29. Atunci fiul lui Vīrasena, cu inima plină de bucurie, grăi către frumoasa Damayantī cuvintele dezmierdătoare:
  30. „O, frumoaso, fiindcă iubești pe un muritor mai presus de zeii care sunt de față, află că cuvintele tale îmi fac bucurie; sunt soțul tău.
  31. Cât timp voi avea suflare în trupul meu, iubito, atâta timp voi fi împreună cu tine. Aceasta ți-o spun cu adevărat.“
  32. Aceste vorbe i le spuse cu mulțumire, cu mâinile întinse spre ea.
  33. Pe urmă amândoi, plini de iubire unul pentru altul, priviră spre zei și-i rugară din inimă să-i ocrotească.
  34. După ce fiica lui Bhīma îl alese pe Nala, puternicii Păzitori ai Lumii îi dădură acestuia opt daruri:
  35. Śakra, soțul iubit al Śacīei, îi dădu darul de-a vedea pe zei în timpul jertfei și un mers falnic fără seamăn.
  36. Agni îi dădu propria sa prezență, oriunde ar fi dorit Naiṣadha, și regiunile luminate de el.
  37. Yama îi dădu priceperea de-a găti bucate și statornicie supremă în virtute; iar Stăpânul Apelor îi dădu în dar firea lor, oriunde ar fi dorit Naiṣadha,
  38. Și cununi mirositoare, cum nu se mai găseau altele. Și toți împreună îi dăruiră doi gemeni. După ce dădură aceste daruri, zeii plecară la cer.
  39. Regii, după ce se minunară și se bucurară de nunta lui Nala și a Damayantīei, plecară și ei mulțumiți, de unde veniseră.
  40. După plecarea lor, mărețul Bhīma, plin de bucurie, uni pe Damayantī cu Nala.
  41. Naiṣadha, viteazul ales între aleși, rămase acolo cât îi plăcu; apoi, luându-și rămas-bun de la Bhīma, porni spre țara sa.
  42. Acolo, fericit peste măsură și strălucitor ca un soare, Nala cârmui pe supușii săi cu dreptate, pricinuindu-le bucurie.
  43. Ca și Yayāti, urmașul lui Nahuṣa, înțeleptul Nala aduse jertfă de cai (aśvamedha) și multe altele, însoțite de daruri bogate.
  44. Și ca și în trecut Nala cel asemenea zeilor se primbla prin păduri și prin crânguri pline de farmec; dar acum era cu Damayantī.
  45. Amândoi avură parte de un fiu cu numele Indrasena și de o fată pe care o numiră la fel (Indrasenā).
  46. Și astfel, în jertfe și desfătări, își cârmui regele Nala țara sa bogată.

 

Acesta-i al cincilea capitol din Povestea lui Nala.