Skip to content

III.58 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: După ce se înțelese astfel cu Dvāpara, Kali se duse în țara unde domnea Naiṣadha.
  2. El locui timp îndelungat printre Niṣazi, pândind mereu prilejul. Și în al doisprezecelea an, prilejul acesta se ivi.
  3. Odată, Naiṣadha, după ce se spălase pe mâini, își făcea rugăciunea de seară, însă fără a se fi spălat pe picioare. Atunci Kali intră în el.
  4. Apoi merse la Puṣkara și-i zise: „Vino să joci în zaruri cu Nala.
  5. Cu ajutorul meu îl vei învinge. Câștigă-i la joc domnia și domnește asupra Niṣazilor.“
  6. Auzind aceasta, Puṣkara se duse la Nala; iar Kali se prefăcu în zarul cel mai bun și se duse la Puṣkara.
  7. Sosind la fratele său Nala, Puṣkara îl îndemna mereu zicând: „Hai, să jucăm pe zarul cel mai bun.“
  8. Regele nu se putu împotrivi îndemnului; și de câte ori i se ivea prilejul, juca. Iar prințesa Vidarbhilor suferea fără să se plângă.
  9. Niciunul din prieteni nu-l putea opri pe Nala de la joc; căci era cu totul robit de patima zarurilor.
  10. Atunci toți locuitorii cetății, în frunte cu sfetnicii, veniră să-l vadă pe rege.
  11. Vizitiul lui se duse la Damayantī și-i grăi: „Măria Ta, iată, au venit locuitorii cetății cu treburi de-ale lor și stau la poartă.
  12. Spune-i lui Naiṣadha că supușii lui se află aici și nu mai pot răbda patima regelui lor bun și înțelept.“
  13. Atunci fiica lui Bhīma, cu sufletul plin de amăr ăciune și frântă de durere, grăi către Naiṣadha, cu glasul înecat de plâns:
  14. „Stăpânul meu, locuitorii cetății împreună cu sfetnicii tăi stau la poartă și vor să te vadă; căci sunt plini de iubire pentru regele lor.“
  15. Dar regele, în care intrase Kali, nu răspunse nimic la cuvintele pline de jale ale frumoasei Damayantī.
  16. Locuitorii cetății și sfetnicii își ziseră: „Nu mai este el;“ și triști și umiliți se întoarseră la casele lor.
  17. Apoi Puṣkara și Nala jucară din nou în zaruri, luni și luni de-a rândul; și Nala pierdu.

 

Acesta-i al șaptelea capitol din Povestea lui Nala.