Skip to content

III.59 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: Văzând că regele Puṇyaśloka e ca nebun și că singurul lui gând sunt zarurile,
  2. Damayantī fu cuprinsă de îngrijorare și de mâhnire.
  3. Dar când află că lui Nala i-a fost luată aproape întreaga avere, neliniștită de patima lui și voindu-i binele, ea grăi către
  4. Br̥hatsenā, doica și îngrijitoarea ei, care se bucura de mare trecere, căci era iubitoare, pricepută în toate, credincioasă și meșteră la vorbă:
  5. „Br̥hatsenā, du-te la sfetnici și adă-i aici, din porunca lui Nala. Spune-le câtă avere i-a fost răpită și câtă i-a mai rămas.“
  6. Auzind porunca lui Nala, sfetnicii veniră, zicându-și: „Poate vom avea noroc.“
  7. Atunci fiica lui Bhīma îi spuse lui Nala că sfetnicii s-au adunat din nou; dar el n-o ascultă.
  8. Dacă văzu că soțul ei nu ascultă cele ce-i spune, Damayantī se întoarse umilită și intră în cămara ei.
  9. Când însă află că zarurile îi sunt mereu potrivnice lui Nala și că a pierdut toată averea, Damayantī grăi din nou către doica ei:
  10. „Draga mea Br̥hatsenā, du-te la vizitiul Vārṣṇeya, ca din partea lui Nala, și adă-l la mine; am o treabă de mare însemnătate pentru el.“
  11. Auzind acestea, Br̥hatsenā trimise oameni de încredere să-l aducă pe Vārṣṇeya.
  12. Când găsi prilejul, înțeleapta fiică a lui Bhīma îi spuse lui Vārṣṇeya vorbele înduioșătoare:
  13. „Tu știi că regele s-a purtat întotdeauna bine cu tine; ajută-l, te rog, că în mare primejdie se află.
  14. Cu cât pierde mai mult, jucând cu Puṣkara, cu atâta îi crește dorința de a juca.
  15. Dar pe când zarurile lui Puṣkara îi cad după plac, cu ale lui Nala se întâmplă dimpotrivă.
  16. Și nu numai că el nu ascultă de vorbele prietenilor și ale rudelor, dar nici măcar pe ale mele nu vrea să le audă; căci și-a ieșit din minți.
  17. Negreșit, eu socot că nu e vina marelui Naiṣadha că nu vrea să mă asculte, de vreme ce și-a pierdut mințile.
  18. Am nevoie de ajutorul tău, vizitiule; împlinește-mi dorința. Dacă s-ar întâmpla să piară, niciodată n-aș avea cugetul împăcat.
  19. Înhamă caii la care ținea Nala și care aleargă ca gândul, suie în car pe cei doi copii ai mei și pleacă la Kuṇḍina.
  20. Încredințează rudelor mele copiii și carul cu caii și rămâi acolo sau du-te unde vrei.“
  21. Vizitiul Vārṣṇeya povesti mai întâi sfetnicilor lui Nala tot ce-i spusese Damayantī.
  22. Aceia, după ce se sfătuiră, îi dădură voie să plece; iar el luă pe cei doi copii în car și porni spre țara Vidarbhilor.
  23. Acolo vizitiul lăsă caii și carul cel minunat; lăsă și pe fată și pe băiat.
  24. Apoi, luându-și rămas-bun de la regele Bhīma și jelindu-l pe Nala, plecă mâhnit și ajunse în orașul Ayodhyā.
  25. Aici se duse la regele Ṛtuparṇa și intră în slujba lui, ca vizitiu.

 

Acesta-i al optulea capitol din Povestea lui Nala.