Skip to content

III.63 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: După ce-l omorî pe vânător, frumoasa cu ochii de lotus porni prin pădurea cea grozavă și pustie, care răsuna de miriade de lăcuste,
  2. Plină de lei, pantere, cerbi, tigri, bivoli și urși, de tot soiul de păsări, bântuită de sălbatici și de hoți,
  3. Plină de fel de fel de copaci, de trestii și de lotuși.
  4. Ea văzu munți cu nenumărate minerale de tot felul, râuri și căderi de apă minunate.
  5. Fiica regelui Vidarbhilor mai văzu acolo turme de bivoli, mistreți, urși și șerpi.
  6. Plină de strălucire, măreție, frumusețe și statornicie, ea nu se temu atunci de nimic.
  7. Ajunsă în inima pădurii celei grozave, fiica regelui Vidarbhilor, chinuită de nenorocirea soțului ei, se tângui cuprinsă de o mare durere:
  8. „O, rege al Niṣazilor, cu pieptul larg și brațe puternice, unde ai plecat, lăsându-mă aici, în pădurea asta nelocuită?
  9. O, bărbat viteaz și ales, cum de te porți viclean cu mine, tu, care ai adus atâtea jertfe, și de cai și de altele, însoțite de daruri bogate?
  10. O, tu, cel mai de frunte dintre domnitori, adu-ți aminte, iubitul meu, de vorbele ce mi le-ai spus chiar mie.
  11. Gândește-te la cele ce ți-au spus lebedele și la cele ce mi-ai spus tu însuți.
  12. Oare nu sunt iubita ta soție? De ce nu-mi răspunzi în pădurea asta grozavă?
  13. Iată, tigrul acesta înfiorător și înfometat, cu gura căscată, groaznic la înfățișare, vrea să mă mănânce. De ce nu-mi vii într-ajutor?
  14. «Nici una nu mi-i dragă, afară de tine», așa-mi vorbeai întotdeauna. O, dragul meu, fă ca aceste vorbe, pe care mi le spuneai odinioară, să fie adevărate.
  15. O, rege, o, soțul meu iubit, de ce nu răspunzi soției tale dorite și iubite, care plânge turburată?
  16. Ție nu-ți pasă de mine, că plâng singură, ca o căprioară rătăcită de cârdul ei.
  17. Iată, îți vorbește Damayantī, care-i singură în pădurea asta mare; de ce nu-i răspunzi?
  18. O, tu, care ești plin de noblețe, frumos în toată înfățișarea ta, eu nu te văd aici, pe muntele acesta,
  19. Nici în pădurea asta grozavă, bântuită de lei și de tigri, o, rege al Niṣazilor, fie culcat, fie așezat, fie stând.
  20. Pe cine să-ntreb, mâhnită și plină de jale din pricina ta: «Nu cumva l-ai văzut și l-ai întâlnit aici în pădure pe regele Nala?»
  21. De la cine voi auzi vorbele îmbucurătoare: «Acela pe care-l cauți, regele Nala, cel cu ochii ca floarea de lotus, iată-l!»
  22. Tigrul acesta măreț, regele pădurii, cu patru colți, cu fălci uriașe, înaintează spre mine; mă duc la el, fără frică:
  23. «Tu ești domn peste animale, tu ești stăpânul acestei păduri; sunt Damayantī, fiica regelui Vidarbhilor.
  24. O, rege al animalelor, dacă l-ai văzut cumva pe Nala, mângâie-mă, sărmana, care, chinuită de durere, îmi caut singură soțul.
  25. Dacă nu mi-l făgăduiești pe Nala, o, stăpâne al acestei păduri, cel mai ales dintre animale, mănâncă-mă și scapă-mă din această restriște.»“
  26. Auzindu-i tânguirea în pădure, tigrul se gândi: «E a mea», și se îndreptă spre un râu cu apa limpede, care curge în ocean.
  27. Să-l întreb de Nala pe muntele acesta sfânt, cu piscurile sale numeroase, care se înalță până la cer, scânteind în fel de fel de culori frumoase,
  28. Pe regele acesta al munților, care se înalță ca un steag deasupra acestui codru uriaș:
  29. «Închinare ție, munte sfânt, tu cel mai falnic dintre munți, cu înfățișarea divină, vestit, ocrotitor și foarte bun!
  30. Vin și mă închin la tine; află că eu sunt fiică de domn, vestită sub numele de Damayantī.
  31. Tatăl meu este marele erou Bhīma, domnul țării Vidarbhilor, regele ocrotitor al celor patru caste,
  32. Cel mai de seamă dintre regi, cu ochii mari și sprâncenele arcuite, care aduce tot felul de jertfe bogate în daruri, în primul rând cea de încoronare și cea de cai,
  33. Evlavios, drept, iubitor de adevăr, bun la inimă, nobil, viteaz, căruia toate îi merg în plin, cunoscător al legilor sfinte, cu sufletul curat,
  34. Domnitor care cârmuiește cu dreptate pe Vidarbhi, biruitor al cetelor vrăjmașe. Află că eu sunt fiica lui, care am venit la tine.
  35. Socrul meu e un bărbat foarte ales, care domnește peste Niṣazi; numele lui slăvit e Vīrasena.
  36. Iar acela care-și cârmuiește regatul moștenit de la tatăl său, nimicitorul de dușmani cu numele Nala, smead, cunoscut sub numele de Puṇyaśloka,
  37. Evlavios, cunoscător al Vedelor, priceput la vorbă, virtuos, băutor de soma, adorator al focului, care aduce jertfe și împarte daruri, cârmuitor drept,
  38. O, munte ales, află că eu sunt soția lui, care am venit aici în căutarea soțului meu, bărbatul cel mai ales dintre aleși.
  39. O, tu, cel mai falnic dintre munți, nu cumva l-ai văzut în pădurea asta grozavă pe regele Nala, cu piscurile tale nenumărate care spintecă văzduhul?
  40. Nu cumva l-ai văzut pe regele Niṣazilor, pe Nala cel puternic ca elefantulmăreț, cu brațe lungi, înțelept și înflăcărat?
  41. O, cel mai ales dintre munți, de ce nu mă mângâi cu vorbe bune, ca pe copila ta, acum când plâng singură, mâhnită și turburată?
  42. Când voi auzi glasul asemenea ambroziei, atât de plăcut și de adânc, ca tunetul unui nour aducător de furtună?“
  43. Astfel grăi prințesa Damayantī către muntele cel falnic și porni mai departe, spre miazănoapte.
  44. După ce merse trei nopți, văzu o pădure minunată, ca un rai,
  45. Locuită de pustnici asemenea lui Vasiṣṭha, lui Bhr̥gu și lui Atri, cu simțurile înfrânate, măsura ți la mâncare, stăpâni pe ei și purificați.
  46. Când văzu că pădurea e locuită de pustnici, ea respiră ușurată și înviorată se opri în loc.
  47. Fiica iubită a lui Bhīma, mărgăritarul între femei, Damayantī cea evlavioasă și plină de strălucire intră în sihăstrie.
  48. Plecându-se cu modestie, ea salută pe cucernicii asceți. „Bine ai venit“, îi ziseră aceia.
  49. Și primind-o cu cinstea cuvenită, adăugară: „Așază-te; spune, ce să facem pentru tine?“
  50. Frumoasa femeie grăi: „Vă merge bine aici în asceză în mijlocul focurilor, îndeplinindu-vă orânduielile voastre sfinte?“
  51. „O, frumoaso, ne merge bine în toate privințele – îi răspunseră aceia –; spune, cine ești și ce dorești?
  52. Când am văzut aici chipul tău atât de frumos și strălucirea ta atât de mare, am fost cuprinși de uimire; fii liniștită și nu te jeli.
  53. Nu cumva ești zâna acestei păduri, sau a acestui munte, sau a acestui râu? Spune-ne adevărul, frumoaso fără cusur!“
  54. Atunci ea grăi către înțelepți: „O, brahmani, eu nu sunt o zână, nici a pădurii, nici a muntelui, nici a râului.
  55. Aflați că sunt o femeie; am să vă povestesc totul cu de-amănuntul; ascultați!
  56. Peste Vidarbhi domnește un rege, cu numele Bhīma. Eu sunt fiica lui.
  57. Soțul meu este Nala, gloriosul rege al Niṣazilor, eroul biruitor în lupte și înțelept,
  58. Plin de evlavie față de zei, proteguitor al brahmanilor, ocrotitor al neamului Niṣazilor, foarte strălucit și foarte puternic.
  59. Pe acesta l-au atras niște oameni ticăloși, vicleni și fără onoare, și i-au răpit la jocul de zaruri domnia și averea.
  60. Aflați că eu sunt soția acestui rege ales; mă numesc Damayantī și sunt plină de dorul de a-l vedea pe soțul meu.
  61. Mâhnită cutreier pădurile și munții pe lumea aceasta, căutându-mi soțul, pe Nala cel iscusit în luptă.
  62. Poate că a venit în această pădure fermecătoare a sfințiilor voastre, care vă servește ca loc de ispășire, un rege cu numele Nala, domnitor al Niṣazilor.
  63. Din pricina lui am ajuns în locul acesta grozav și de nepătruns, în pădurea asta înfricoșătoare, bântuită de tigri și de alte sălbăticiuni.
  64. Dacă încă vreo câteva zile nu-l văd pe regele Nala, îmi voi face o soartă mai bună, liberându-mă de acest trup.
  65. Ce-mi folosește viața fără omul acesta ales? Ce-o să mă fac acum, plină de jale pentru soțul meu?“
  66. Astfel se tângui fiica lui Bhīma, singură în pădure. Atunci pustnicii grăiră cu glas de proroci către Damayantī:
  67. „Frumoaso, viitorul tău se arată fericit; noi îl vedem prin puterea faptelor noastre sfinte; în curând îl vei vedea pe domnul Niṣazilor.
  68. O, fiică a lui Bhīma, îl vei vedea pe Nala, pe regele Niṣazilor, cel care doboară pe vrăjmași, cel mai mare ocrotitor al dreptății; îl vei vedea izbăvit de suferința sa.
  69. Scăpat de toate relele, după ce-și va redobândi întreaga avere, zdrobitorul de dușmani va cârmui iarăși țara sa.
  70. Îl vei vedea pe soțul tău, pe regele de neam mare, care bagă spaima în vrăjmași și care alungă întristarea prietenilor săi.“
  71. Zicând acestea către iubita soție a lui Nala, pustnicii se făcură nevăzuți împreună cu locuințele și cu vetrele lor sfinte.
  72. Când văzu această minune, nora regelui Vīrasena, Damayantī cea fără prihană, rămase înmărmurită.
  73. „Oare am visat? Ce s-a întâmplat aici? Unde sunt toți acei pustnici? Unde-i locul pe care se aflau colibele lor?“
  74. Astfel se gândi mult timp Damayantī, fiica lui Bhīma, abătută și ofilită de durere din pricina soțului ei.
  75. Apoi plecă într-alt loc; și văzând un copac, ce se numește Aśoka, grăi cu voce stinsă și cu ochii plini de lacrimi:
  76. „Ah, iată copacul acesta falnic, cu crengile sale nenumărate, se înalță măreț din mijlocul pădurii, ca regele munților.
  77. – Nu cumva l-ai zărit pe soțul iubit al Damayantīei, pe regele Nala, zdrobitorul de dușmani? Mai era el mâhnit și chinuit de neliniște,
  78. Eroul prigonit de soartă, care a venit în această pustietate acoperit numai cu o jumătate de haină pe trupul său plăpând?
  79. O, Aśoka, fă ca să plec fără mâhnire; fii într-adevăr Aśoka, cel care înlătură întristarea, așa cum te arată numele.“
  80. Zicând acestea, frumoasa fiică a lui Bhīma ocoli copacul și plecă într-un ținut de tot grozav.
  81. Mulți copaci văzu ea în drumul ei și multe râuri, mulți munți și multe sălbăticiuni și păsări.
  82. Merse ea și iarăși merse până ce văzu o caravană mare de elefanți, de cai și de care.
  83. Tocmai treceau un râu fermecător de frumos, cu apa limpede și lină, lat și acoperit cu trestii.
  84. Când văzu caravana cea mare, mândra și frumoasa soție a lui Nala se apropie și intră în mijlocul oamenilor.
  85. Când o văzură cu înfățișarea cea sălbatică, copleșită de durere, acoperită numai cu o jumătate de haină, slabă, palidă, murdară, cu părul plin de praf,
  86. Unii din ei fugiră înspăimântați care încotro; alții se opriră nedumeriți, alții scoaseră strigăte;
  87. Unii începură să râdă de ea, alții se mâniară, altora li se făcu milă, alții în sfârșit întrebară:
  88. „Cine ești?Acui ești, frumoaso? Ce cauți aici în pădure? Vederea ta ne-a speriat. Ești o femeie?
  89. Sau o Yakṣī, sau o Rākṣasī, sau poate o Apsaras? Oricine ai fi, adă-ne noroc și ocrotire, o, tu, fără cusur.
  90. Fă ca această caravană să plece de aici iute și în liniște și să ne meargă bine.“
  91. Atunci virtuoasa femeie, întristată de nenorocirea soțului ei, grăi către capul caravanei și către oamenii care se aflau acolo:
  92. „Aflați că sunt o femeie; sunt fiică de rege, care domnește peste oameni, noră de rege, soție de rege, și doresc să-mi văd soțul.
  93. Tatăl meu e regele Vidarbhilor; iar soțul meu e regele Niṣazilor, cu numele Nala, foarte glorios și nebiruit în luptă; pe acesta îl caut.
  94. Spuneți-mi îndată dacă-l cunoașteți pe rege, pe iubitul meu Nala, cel mai nobil între bărbați, nimicitorul cetelor vrăjmașe.“
  95. Stăpânul acelei caravane mari, Śuci, vorbi astfel către Damayantī: „Ascultă vorbele mele, frumoaso cu zâmbet drăgălaș.
  96. Eu sunt conducătorul și stăpânul acestei caravane. N-am văzut pe nici un om cu numele de Nala.
  97. În pădurea asta nelocuită de oameni am văzut numai elefanți, pantere, tigri, bivoli și gazele.
  98. N-am văzut pe vreun alt muritor afară de tine; așa să ne ajute azi Maṇibhadra, regele Yakṣa-șilor.“
  99. Atunci Damayantī grăi către neguțători și către stăpânul caravanei: „Spuneți-mi, vă rog, încotro se îndreaptă această caravană?“
  100. Stăpânul caravanei grăi: „Caravana aceasta este a înțeleptului Subāhu, regele Cedilor. Spre țara lui se-ndreaptă ea grăbită, în vederea câștigului, o, fiică de muritor.“

 

Acesta-i al doisprezecelea capitol din Povestea lui Nala.