Skip to content

III.68 – Nalopākhyāna

  1. Sudeva grăi: „Este un rege al Vidarbhilor, cu numele de Bhīma, virtuos și plin de strălucire. Femeia aceasta frumoasă este fiica lui, vestită sub numele Damayantī.
  2. Este de asemenea un rege al Niṣazilor, fiul lui Vīrasena, cu numele Nala. Femeia aceasta frumoasă este soția lui, a înțeleptului Puṇyaśloka.
  3. Regele acela a fost învins la jocul de zaruri de fratele său, care i-a răpit domnia; și atunci a plecat, împreună cu Damayantī, fără a fi recunoscut de cineva.
  4. Iar noi cutreierăm pământul în căutarea Damayantīei. Aceasta-i tânăra femeie pe care am găsit-o în palatul fiului tău.
  5. Ea are din naștere, între sprâncene, o aluniță frumoasă, ca floarea de lotus. Am zărit-o, cu toate că-i ascunsă,
  6. Ca luna între nori. A fost făcută de Creator, spre a fi un semn de strălucire regească.
  7. Frumusețea ei n-a dispărut; corpul ei minunat, deși-i neîngrijit și neîmpodobit, strălucește limpede ca aurul.
  8. Datorită făpturii ei minunate și semnului aluniței, am recunoscut-o pe regină.“
  9. Br.hadaśva povesti: Auzind aceste cuvinte ale lui Sudeva, Sunandā spălă alunița Damayantīei,
  10. Care apăru în toată strălucirea ei, ca luna pe un cer senin.
  11. Când Sunandā și cu mama ei văzură alunița, amândouă o îmbrățișară pe Damayantī și stătură un timp plângând.
  12. Apoi, printre lacrimi, mama regelui grăi: „Tu ești copila sorei mele.
  13. Eu și cu mama ta suntem fiicele marelui rege Sudāman, care domnește peste Daśārṇi.
  14. Ea a fost dată de soție regelui Bhīma, iar eu lui Vīrabāhu. Te-am văzut, când te-ai născut, în casa tatălui tău, în țara Daśārṇilor.
  15. Frumoaso, cum e casa tatălui tău, așa e și a mea; și cum e stăpânirea mea, tot astfel este și a ta.“
  16. Atunci Damayantī se închină înaintea surorii mamei sale și cu sufletul înveselit îi zise:
  17. „Și fără să fi fost cunoscută, am petrecut mulțumită la tine. Am avut tot ce-mi doream și totdeauna m-ai ocrotit.
  18. Te rog, mătușă, dă-mi voie să plec, că e mult de când mi-am părăsit casa.
  19. Acolo au fost duși și locuiesc copilașii mei, mâhniți că au fost părăsiți de tatăl lor și mai ales de mine.
  20. De vrei să-mi faci un bine, dă-mi iute un palanchin, căci doresc să plec în țara Vidarbhilor.“
  21. „Bine“, grăi cu bucurie sora mamei ei; și, cu învoirea fiului ei, o trimise sub paza unei oștiri mari.
  22. Mama regelui trimise pe frumoasa Damayantī cu un palanchin, dându-i de-ale mâncării și băuturii.
  23. Nu după multă vreme Damayantī ajunse iarăși în țara Vidarbhilor. Când o văzură, toate rudele ei se bucurară și o primiră cu mare cinste.
  24. După ce se încredință că toți sunt sănătoși, și rudele și cei doi copii ai ei și părinții și toate prietenele,
  25. Damayantī mulțumi zeilor și onoră pe brahmani după rânduiala datinei.
  26. Iar regele, bucuros că și-a revăzut fiica, îl răsplăti pe Sudeva, dându-i o mie de vaci, un sat și bani.
  27. După ce se odihni în noaptea aceea în casa tatălui ei, Damayantī grăi către mama ei aceste cuvinte:
  28. „Mamă, dacă ții ca să trăiesc, dă-ți silință ca să mi-l aduci pe viteazul Nala.“
  29. La aceste vorbe ale Damayantīei, regina, îndurerată și cu ochii plini de lacrimi, nu răspunse nimic.
  30. Când o văzură în această stare, toate femeile din jurul ei începură a se tângui și izbucniră în plâns.
  31. Apoi soția marelui rege Bhīma grăi către el: „Fiica ta, Damayantī, plânge după soțul ei.
  32. O, rege, ea a lăsat rușinea deoparte și mi-a spus: «Slujitorii tăi să-și dea silința și să-l caute pe Puṇyaśloka».“
  33. Îndemnat astfel de dânsa, regele trimise pe brahmanii săi credincioși în toate părțile, spunându-le: „Dați-vă osteneală și căutați-l pe Nala!“
  34. În urma acestei porunci a domnitorului Vidarbhilor, brahmanii se duseră în grabă la Damayantī și-i ziseră: „Noi plecăm.“
  35. Atunci Damayantī le vorbi: „Spuneți pretutindeni, în toate țările și-n toate adunările, cuvintele următoare:
  36. «Unde ai plecat, înșelătorule, după ce mi-ai tăiat o jumătate din haină, părăsindu-mă adormită în pădurea nestrăbătută, pe mine, soția ta iubită și credincioasă?
  37. Tânăra femeie te așteaptă cu dor, așa cum i-ai cerut, mâhnită tare, îmbrăcată numai cu o jumătate de haină.
  38. O, viteazule, fie-ți milă de ea, că plânge necontenit din pricina acestei mâhniri, și dă-i un răspuns!»
  39. Așa să-i vorbiți, precum și alte lucruri, ca să se îndure de mine.
  40. Dacă atunci când îi veți vorbi astfel vă va răspunde careva, să-l cercetați numaidecât cine-i și unde stă.
  41. Și dacă vreun bărbat va da un răspuns la ceea ce va auzi de la voi, să-mi spuneți cuvintele lui, o, brahmani aleși!
  42. Dați-vă toată silința, ca să nu afle că vorbiți din îndemnul meu, nici că m-am întors.
  43. Căutați de-i aflați gândul și dacă-i bogat sau sărac sau doritor de avere.“
  44. După ce li se vorbi astfel, brahmanii porniră în toate părțile, ca să-l caute pe Nala, cel atât de nefericit.
  45. Ei cutreierară țări, sate și orașe, stâne și sihăstrii, căutându-l pe Nala.
  46. Și pretutindeni brahmanii rostiră vorbele pe care le spusese Damayantī.

 

Acesta-i al șaptesprezecelea capitol din Povestea lui Nala.