Skip to content

III.71 – Nalopākhyāna

  1. Br̥hadaśva povesti: În timp ce carul alerga astfel, regele Bhāṅgāsuri, învingătorul cetăților dușmane, băgă de seamă că i-a căzut haina la pământ.
  2. Îndată el zise către Nala: „Vreau s-o ridic“. 
  3. Dar Nala îi răspunse: „Haina ce ți-a căzut e acum departe. Am trecut de-o poștă și n-o mai putem lua.“
  4. În timp ce Nala spunea acestea regelui Bhāṅgāsuri, ajunseră la o pădure și trecură pe lângă un vibhītaka plin de fructe.
  5. Abia îl zări, și regele zise iute lui Vāhuka: „Acuma, vizitiule, ai să vezi, la rândul tău, puterea fără seamăn ce-o am la numărat.
  6. Omul nu poate ști totul; nimeni nu-i atotștiutor. În niciun om nu se găsește întreaga învățătură.
  7. Iată, vizitiule, câte frunze și câte fructe se află pe acest copac și câte din ele sunt căzute pe jos; de fiecare sunt câte o sută și una.“
  8. Atunci Vāhuka opri carul și zise regelui: „O, rege, chinuitor de dușmani, tu te lauzi cu un lucru pe care eu nu-l știu.
  9. Am să tai copacul în fața ta; căci eu unul nu știu dacă-i așa precum spui sau nu.
  10. Am să-i număr fructele de față cu tine; Vārṣṇeya va ține o clipă hățurile cailor.“
  11. Atunci regele grăi către vizitiu: „Nu e timp de zăbovit acum“. Dar Vāhuka îi zise hotărât:
  12. „Așteaptă numai o clipă; dar dacă te grăbești, să meargă dânsul; drum bun; du-te cu vizitiul Vārṣṇeya.“
  13. Ṛtuparṇa îl îmbună, zicându-i: „Vāhuka, nu se află pe pământ alt vizitiu ca tine.
  14. Vreau să merg cu ajutorul tău în țara Vidarbhilor, căci tu te pricepi la cai. Am nevoie de tine. Te rog, nu-mi pune piedici.
  15. Îți voi împlini orice dorință, Vāhuka, dacă mă vei duce în țara Vidarbhilor și-mi vei arăta încă azi soarele.“
  16. Vāhuka răspunse: „Numai după ce voi număra fructele și frunzele copacului voi pleca în țara Vidarbhilor. Fă cum îți spun.“
  17. Atunci regele îi zise în silă: „Numără!“. Iar acela sări iute din car și tăie copacul.
  18. Apoi, plin de mirare, zise către rege: „Am numărat, și sunt tocmai câte ai spus.
  19. O, rege, minunată din cale afară este puterea pe care ți-am văzut-o. Doresc să aflu și eu învățătura ta cea tainică, prin care se poate ști lucrul acesta.“
  20. Deoarece avea zor să plece, regele îi zise: „Află că cunosc taina zarurilor și sunt iscusit la numărat.“
  21. Atunci Vāhuka îi zise: „Spune-mi și mie învățătura asta, iar eu îți voi spune în schimb taina cuprivire la cai.“
  22. Atunci regele Ṛtuparṇa, fiindcă avea de îndeplinit o treabă atât de însemnată și dorea să cunoască taina cailor, zise către Vāhuka: „Bine, fie!
  23. Află, după cum ai cerut, marea taină a zarurilor. Aceea a cailor rămâne la tine, Vāhuka; mi-o vei spune cu alt prilej.“
  24. Când Vāhuka află taina zarurilor, Kali ieși din corpul lui, vărsând pe gură otrava puternică a lui Karkoṭaka.
  25. După ce scăpă de otravă, Kali își luă din nou înfățișarea. Atunci regele Niṣazilor voi să-l blesteme.
  26. Dar Kali, tremurând de spaimă, îi zise rugător: „O, rege, stăpânește-ți mânia, căci îți voi da o slavă foarte mare.
  27. Odinioară, când ai părăsit pe mama lui Indrasena, ea m-a blestemat cu mânie. De atunci am fost tare chinuit.
  28. O, rege ales și neînvins, cât timp am stat în tine, zi și noapte m-a chinuit otrava regelui șerpilor.
  29. Mă pun sub ocrotirea ta. Ascultă vorbele mele: Cei ce te vor slăvi fără încetare pe lumea aceasta
  30. Niciodată nu vor avea să se teamă de mine, dacă nu mă vei blestema; ocrotește-mă, căci mă chinuie ște groaza.“
  31. Atunci Nala își înfrână mânia. Și nimeni nu-l văzu pe Kali în timp ce vorbea cu Naiṣadha.
  32. Scăpat acum de durere, strălucitorul rege Naiṣadha, omorâtorul de dușmani, se sui pe car și porni cu caii săi iuți.
  33. Cu inima înveselită, Nala îmboldi caii fără seamăn, care se avântau mereu în sus, ca niște păsări.
  34. Gloriosul rege porni spre țara Vidarbhilor; iar Kali, după plecarea lui Nala, se duse acasă.
  35. Regelui Nala îi trecu durerea, căci scăpase de Kali; nu-i mai lipsea decât înfățișarea cea adevărată.

 

Acesta-i al douăzecilea capitol din Povestea lui Nala.