Skip to content

Īśā-upaniṣad

  1. Întreg universul, tot ceea ce se mișca pe pământ este înfășurat în Stăpân (īśā). Renunțând la acesta, ai să te bucuri. Să nu râvnești la bunul nimănui.
  2. Să vrea să traiască o sută de ani, făcându-și numai datoria. Așa este cu tine, nu-I altminteri. Fapta nu se lipește de om.
  3. Aceste lumi se numesc asurice, ele sunt acoperite de un întuneric orb. Acolo se duc după moarte oamenii care-și ucid sufletul (ātman).
  4. Unu, fără să se miște, este totuși mai repede ca gândul; mergând înainte, nu-l prind zeii (deva, simțurile); stând pe loc, el întrece pe ceilalți care aleargă. În aceasta Mātariśvan pune apele.
  5. El se mișcă, el nu se mișcă; el e departe, el e aproape; el se găsește înlăuntru acestui tot, el este în afara acestui tot.
  6. Cel care privește toate ființele în ātman și ātman în toate ființele, acela nu dorește să se ascundă de el.
  7. Când pentru cel care își dă seama, ātman a devenit toate ființele, atunci pentru cel care privește (contemplă) unitatea ce rătăcire (iluzie), ce durere mai poatre fi?
  8. El (ātman) s-a întins de jur împrejur, strălucitor, fără corp, fără cusur, fără mușchi / organe, curat, neatins de rău. Profet (kavi), înțelept (manīṣin), care cuprinde totul (paribhū), care există prin sine (svayambhū), el (ātman) a statornicit lucrurile pentru anii veșnici, așa cum se cuvine.
  9. Într-un întuneric orb întră cei care cinstesc neștiința (avidyā). De aceea am spune că într-un întuneric și mai mare intră cei care se complac în cunoaștere (vidyā).
  10. La ceva se ajunge, se spune, prin știință (vidyā), la altceva se ajunge, se spune, prin neștiință (avidyā). Așa am aflat de la înțelepții care ne-au vorbit despre aceasta (ātman).
  11. Cel care cunoaște (ātman) și știința (vidyā) și neștiința (avidyā), amândouă laolaltă, acela, învingând moartea prin nestiință (avidyā), ajunge la nemurire prin stiință (vidyā).
  12. Într-un întuneric orb întră cei care cinstesc nedevenirea (asambhūti). De aceea ca într-un întuneric și mai mare întră cei care se complac în devenire (sambhūti).
  13. La ceva se ajunge, se spune, de la devenire (sambhava); la altceva se ajunge, se spune, de la nedevenire (asambhava). Așa am aflat de la înțelepții care ne-au vorbit despre aceasta. Este altceva, se apune, decât devenirea (sambhava); este altceva, spune, decât nedevenirea (asambhava). Așa am aflat de la înțelepții care ne-au vorbit despre aceasta.
  14. Cel care cunoaște devenirea / nașterea (sambhūti) și dispariția, amândouă laolaltă, acela, depășind / învingând moartea prin dispariție, ajunge la nemurire prin devenire (sambhūti).
  15. Fața adevărului este acoperită de o cupă de aur. Descoper-o tu, Pūṣan, spre vedere, după legea adevărului.
  16. O Pūṣan, singur înțelept (r̥ṣi), o Yama, Sūrya, fiul lui Prajāpati, împrăștie-ți razele și strânge-ți-le. Strălucirea, care este forma ta cea mai frumoasă, ți-o văd. Puruṣa de acolo și de acolo sunt chiar eu.
  17. Acum răsuflarea (Vāyu) se duce în vântul nemuritor, iar trupul acesta sfârșește în cenusă. OM! spirit / minte (kratu), amintește-ți de faptă, amintește-ți! Minte (kratu), amintește-ți de faptă, amintește-ți!
  18. O Agni, călăuzește-ne spre bogăție pe drumul cel bun, tu care cunoști, o zeule, toate lucrurile. Apără-ne de păcatul făcător de strâmbătate. Vrem să-ți aducem cea mai mare laudă (cinste).