Skip to content

IV.26 – Către Indra

— Eu, iată, am fost Manu
Și stirpea omenească,
Începe de la mine,
Prin veacuri să trăiască.

 

— Sunt Kakṣīvat, și fost-am cât am umbrit pământul,
Un riși ce fără seamăn am meșterit cuvântul;
Iscoditor al vorbei și-al gândului măreț,
Cunoscător al tainei cuvintelor de preț.

 

— Îl căutăm pe Kutsa, al lui Ārjuni fiu;
— Faetonului lui Indra destoinic vizitiu.
— Priviți, eu Kavinsanas am fost, și în vecie
Nu-i nimeni să mă-ntreacă în vrăji și în magie.

 

La cei care coboară din Ārya, le-am dat
Pământuri necuprinse și ploi pentru udat,
Și-am cârmuit vâltoarea puternic mugitoare
A apelor ce zeii le-au vrut cotropitoare.

 

Odată, beat de Soma, am sfărâmat ca fiara
O sută fără una cetăți a lui Sambara;
Spre-a-i întregi puterea când se găsea la greu,
Pe prințul Divodasa l-am sprijinit mereu.

 

Măruților, fiți păsări prin ceruri călătoare,
Să nu vă-ntreacă-n zboru-i nicicând vreo zburătoare,
Vulturi să fiți, aripa ca repedea săgeată,
Să nu fienntrecută de vultur niciodată,
Lui Manu să-i aduceți mâncare din belșug
Din jertfele ce zeii le capătă pe rug.

 

Tu pasăre, tu vultur, odihna să n-o știi,
Ca gândul fie-ți zborul, ca gândul să revii;
Săgeată zburătoare când o sloboade struna,
La drumul lung te-așterne, și vino ca furtuna,
Să duci grăbit nectarul la cei ce te așteaptă,
— Prin asta vei atinge a Nemuririi treaptă;

 

Cu zboru-i ca săgeata purtând un ram în cioc
Aduse-un strop de Soma furată de pe foc,
Un strop de-iamețitoare, divină băutură,
Prietenă cu zeii, cu zeii pe măsură.

 

Plecă s-aducă Soma vulturul prin stihii;
— Din ruguri una mie, sau poate zece mii
Urca în valuri Soma, zeescui elixir,
Aducător prielnic al sfântului delir.

 

Purandhi lui Arātī i-a luat-o înainte
Cum face înțeleptul cu cel fără de minte.

 

Tex­te ale­se din liri­ca sanscri­tă. Tăl­mă­ci­re de Char­lot­te Filitti și Ion Lari­an Pos­to­la­che. Bucu­rești: Ed. Alba­tros, 1973, pp. 77-79.