Skip to content

Mohamudgara

Venerează-L pe Govinda! Venerează-L pe Govinda! Venerează-L pe Govinda, minte proastă! Când momentul morții ți-e aproape, desigur-desigur, nu regulile gramaticale te vor salva.

  1. Prostule! renunță la dorința de a obține bogății și crează în minte gânduri reale, lipsite de dorințe! Încântă-ți mintea cu orice avere obții din propriile tale acțiuni anterioare!
  2. Privind la sânii voluptoși ori la pântecul (buricul) fecioarei, să nu cazi în a minții înșelare ce te cuprinde! Aceasta este doar o modificare a cărnii, grăsimii etc. – reflectează de multe ori la aceasta în minte!
  3. Picătura de apă aflată pe frunza de lotus este foarte instabilă, în același fel, viața este cu mult mai instabilă. Cunoaște că întreaga lume, măcinată fiind de durere, este consumată de boli și de mândrie.
  4. Care este grija ta în cele 18 zări ale cerului? Nebunule! Oare nu este și Domnul tău, Cel care, cu o mână foarte sigură, îți reamintește cu înțelepciune despre naștere, moarte etc.?
  5. Atât timp cât este capabil să obțină avere, tot atât timp și familia este atașată de el. După aceea, când viețuiește într-un trup infirm, nimeni nu-l mai întreabă în casă vreun cuvânt.
  6. Atât timp cât prāṇa locuiește în trup, tot atât timp se întreabă în casă despre bunăstare. Când prāṇa l-a părăsit și trupul moare, atunci chiar și soția se teme de un astfel de corp.
  7. Atât timp cât este copil este atașat de joc; atât timp cât este tânăr este atașat de tinere; atât timp cât este bătrân este atașat de griji – de supremul brahman nici măcar unul nu este atașat.
  8. Cine este soția ta? Cine este fiul tău? Această saṁsāra este extrem de frumoasă. Frate! Al cui ești tu? Cine ești? De unde ești venit? Cugetă chiar acum la această Realitate!
  9. Din asocierea cu sfinții apare detașarea, din detașare apare absența iluziei, din absența iluziei apare Realitatea neschimbătoare, din Realitatea neschimbătoare apare jīvanmukti.
  10. Când tinerețea a trecut, unde este pasiunea plăcerilor? Când apa s-a evaporat, unde este iazul? Când averea s-a sfârșit, unde este familia? Când Realitatea este cunoscută, unde este saṁsāra?
  11. Nu fi îngâmfat cu averea, cu tinerețea și cu oamenii, timpul le ia într-o clipită pe acestea toate. Abandonându-le pe toate ca fiind iluzorii și realizând starea lui brahman, tu intră în ea!
  12. Zi și noapte, seară și dimineață, iarnă și primăvară – se perindă-ntruna. Timpul se joacă, viața merge-nainte și, totuși, el nu dă drumul vântului dorinței.
  13. Ce înseamnă grija ta pentru soție și avere? Nebunule! Oare Dumnezeu nu este și al tău? În cele trei lumi, doar compania oamenilor sfinți devine barca pentru traversarea oceanului existențelor (saṁsāra).
  14. Cu ajutorul unui buchet de douăsprezece flori (strofe), această poveste a discipolului gramatician, a fost dezvăluită de către Śrīmat Śaṁkarācārya Bhagavat prin versuri de o desăvârșită înțelepciune.
  15. Śrī Padmapādācārya: ascetul care-și strânge părul, ori și-l rade sau smulge, care, îmbrăcat în ocru fiind, este împodobit excesiv, își asumă prea mult înfățișarea – desigur din cauza burții. Prostul, deși văzând, desigur, nu vede.
  16. Śrī Toṭakācārya: corpul e șubrezit, capul bătrân rămâne fără păr iar gura este fără niciun dinte, omul bătrân merge folosind toiagul – iar cu toate acestea, nu părăsește nici o dorință.
  17. Śrī Hastāmalakācārya: având înainte focul și înapoi Soarele, stând în noapte cu bărbia pusă pe genunchi, locuind la poala copacului cu pomana în palmă – iar cu toate acestea, nu părăsește lanțul dorinței.
  18. Śrī Subodhācārya: deși merge la întâlnirea Gaṅgelui cu oceanul și respectă datinile și dăruiește ofrande, conform tuturor preceptelor, totuși, fără cunoaștere (jñāna) nu obține eliberarea nici într-o sută de nașteri.
  19. Śrī Sureśvarācārya: locuind în templu sau la rădacina copacului, având pământul gol drept pat iar ca haină pielea de antilopă, renunțând la toate bunurile și desfătările, a cui este fericirea care nu produce detașare?
  20. Srī Nityānandācārya: atașat de yoga sau atașat de plăceri (bhoga), atașat de adunări sau atașat de solitudine – mintea aceluia care se află în brahman, desigur, se preabucură!
  21. Śrī Ānandagiri: acela care a studiat chiar și puțin Bhagavad-gītā, sau care a băut doar un strop din apa Gaṅgelui, sau care l-a adorat o singură data pe Kr̥ṣṇa, pe acela Yama nu-l va certa.
  22. Încă o dată naștere, încă o dată moarte, încă o dată aflat în pântecul mamei – fiind aici în saṁsāra, foarte greu de traversat, ca pe o apă fără de margini, ai mila și salvează-mă, Kr̥ṣṇa!
  23. Noapte, din nou, și apoi, iarăși zi, încă odată Luna nouă și apoi Luna plină, alte șase luni și ploile vor cădea – iar cu toate acestea, nu părăsește suferința dorinței.
  24. Śrī Nityānandācārya: cu haina peticită cu cârpele străzii, mergând pe drumul liber de virtute ori viciu, yoginul a cărui minte este unită în yoga, desigur se bucură, ca un copil, ca un nebun.
  25. Śrī Yogānandācārya: „Cine ești tu? Cine sunt eu? De unde am/ai venit? Cine este mama mea, cine este tatăl meu?” – părăsind acest univers care este doar o reflexie a visului, realizează că toate acestea sunt lipsite de esență!
  26. În tine, în mine și peste tot, unul este Viṣṇu – degeaba ești furios pe mine, fiind incapabil să mă suporți! Pe ātman pretutindeni să-l vezi și abandonează oriunde ignoranța născută din dualitate!
  27. Să nu faci efortul de a fi apropiat sau separat de dușman, prieten, rudă sau fiu! Mintea trebuie să-ți fie calmă pretutindeni, dacă tu dorești repede natura lui Viṣṇu!
  28. Renunțând la dorință, mânie, lăcomie și deziluzie, să gândești în sine: „Cine sunt eu?”! Proștii sunt cei lipsiți de cunoașterea de sine, ei fiind chinuiți precum prizonierii infernului.
  29. Śrī Sumati: de cântat sunt Bhagavad-gītā și Sahasranāma, de contemplat neîncetat este forma lui Viṣṇu, de ghidat mintea este compania oamenilor sfinți, iar de dăruit săracilor este bogăția.
  30. Plăcerea trupească este îndeplinită foarte ușor, dar privește boala cum îți intră în corp! Chiar dacă în lume moartea este ultimul refugiu, nici măcar atunci nu părăsește practica vicioasă.
  31. Gândește-te neîncetat ca bogăția este fără valoare, cu adevărat din aceasta nu este nici un pic de fericire! Bogătașul are frică chiar de fiul lui – pretutindeni aceasta este greșita cale a bogăției.
  32. Prāṇāyāma, pratyāhāra, examinarea discriminatorie între etern și efemer, împreună cu jāpa și practicând samādhi, fă-le cu atenție, cu mare-mare atenție!
  33. Înflăcăratul adorator al lotușilor picioarelor maestrului, repede devine eliberat din saṁsāra. Prin restrângerea minții împreună cu simțurile, tu vei vedea astfel divinul locuind în propria-ți inimă.

Astfel este desăvârșită Mohamudgara (Bhajagovinda).