Skip to content

Pământ

Ce strâns mă ții legat de tine,

Oprindu-mi ori și ce avânt!

Aș vrea să zbor, aș vrea să cânt,

Dar strâns mă ții legat de tine,

Pământ, nesimțitor pământ!…

Mai sus de nori se’nalță gându-mi

Și ‘n zarea cerului senin

El e corola unui crin…

Dar cad sub batere de vânt

Petale albe pe pământ.

Mi-e rădăcina ‘nfiptă ‘n tine

Mă bate vremea și mă plouă,

Mi’s frânte brațele-amândouă,

Întregul trup par’că mi-e frânt, –

Și ‘ncet s’apleacă spre pământ…

Ca mâine, orice năzuință

Și orice vis, orice avânt,

Ce-a fost mai bun, ce-a fost mai sfânt,

Sub valul vremii trecătoare

Se vor preface în pământ…

Pământ, nesimțitor pământ…

 

(AL-GEORGE, Vasile. Pământ. Cluj: Tipografia Dr. S. Bornemisa, 1922, p. 25.)